71,024 matches
-
devenit ceva de-a lungul timpului, aceasta nu s-a datorat victoriilor strămoșilor noștri, ci mulțumită sacrificiilor lor; și toate forțele pe care le avem acum nu sînt nimic altceva decît emanația sacrificiilor lor transformată în energie". Iorga și-a amintit că, atunci cînd Domnitorul Gheorghe Ștefan a fost sfătuit să fugă din țara sa amenințată, a exclamat: "Mai degrabă mă las mîncat de cîinii acestei țări decît să o părăsesc!"61 Pe măsură ce situația se înrăutățea, s-a iscat o mișcare
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Dr. Constantin Angelescu l-a întrebat pe Iorga cum să facă față acestei situații. Iar el a răspuns: "Cu o companie de soldați; este anticonstituțional, dar va fi un act istoric"62. Iorga și-a încheiat entuziast discursul. Le-a amintit ascultătorilor lui că România fusese de multe ori invadată în trecut și totuși, "în colțul în care am fost împinși, am păstrat mereu semințele de preț ale credinței și speranței noastre. Vom fi și de data asta martorii beznei despotismului
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Russo-Roumains (Iași, 1917), descrie nefericitele relații dintre România și Rusia. Din punct de vedere istoric, analiza lui Iorga este incontestabilă. Șeicaru și-a exprimat dorința ca această carte să devină manual în România. Problema rezida în sfera politicului. Iorga își amintea că atunci cînd ambasadorul Spaniei le-a cerut diplomaților ruși părerea despre analiza lui Iorga a relațiilor ruso-române, aceștia au răspuns că este scrisă "din punctul de vedere al românilor". Iorga a replicat: "Mă-ntreb ce-ar fi spus dacă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mai bune urări pentru Rusia" și observînd că moralul soldaților ruși era bun75. Așa era cel puțin la momentul respectiv. Românii aveau puține legături cu trupele rusești. Așa cum remarca Iorga, numai polonezii veneau acasă la el "purtînd uniforma Țarului". Își amintea de acești "ofițeri superiori care nu doreau nimic mai mult în interesul națiunii lor decît distrugerea cît mai rapidă și totală a armatei în care erau forțați să slujească"76. Iorga a fost vizitat acasă și de un alt musafir
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fi nimicite". Aceasta este credința pe care Iorga o va proclama pînă la sfîrșitul vieții 94. Între timp, mulți ofițeri lucizi de pe front, atît de carieră cît și mobilizați, sperau tot mai mult că Iorga va lua conducerea. Șeicaru își amintea de o vizită făcută acasă la Iorga, la Iași, în septembrie 1917. El i-a explicat lui Iorga psihologia tranșeelor și i-a descris situația: dezorganizare, calitate slabă a aprovizionării, profunda corupție și absența celei mai elementare onestități a celor
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
faptului că era ușor pentru tineri să identifice răul cu o singură persoană, încheind: "Identificăm tot răul acesta cu Ion Brătianu!" În timpul acestei memorabile întîlniri a țîșnit ideea mauro-asiatică a diferenței dintre țara legală și țara reală. Șeicaru și-l amintea pe Iorga fără să-l întrerupă deloc, profund mișcat. Adusese cu el și cîteva sute de scrisori din tranșee adresate lui Iorga. (În felul acesta, scrisorile nu treceau prin mîinile cenzurii militare). I le-a înmînat. Scrisorile relatau cazuri de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
consecințele dezmembrării forțelor armate ale principalului ei aliat. În cele din urmă, unitățile rusești rămase au fost alungate de armata română. La plecare, rușii și-au demonstrat depravarea și lipsa de disciplină, comițînd o mulțime de crime 101. Iorga își amintea de zvonurile false și fantastice care circulau și atîrnau ca un nor întunecat deasupra României neocupate 102. Spre sfîrșitul lui octombrie, Iorga anunța în ziarul său că "maximaliștii" (așa îi numea el pe Lenin și partidul acestuia) controlau St. Petersburgul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lui pozitive. Pentru că "în Transilvania, toată lumea știe în ultimii douăzeci de ani că dacă este vorba despre cineva fără prihană al cărui drum este drept și cinstit, oricine trebuie să-și arunce privirile spre calea urmată de Iuliu Maniu". Încheia amintindu-și că Maniu a înfăptuit marele act de la Alba purtînd o uniformă militară de ostaș demobilizat 122. Visul național al românilor se împlinise. Iorga fusese desigur unul dintre arhitecții principali ai lui. Avea acum să se repeadă la București ca să
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
democrată și votul universal 2. Deținînd resurse bogate, i se spunea "o frumoasă fată de măritat cu o zestre bogată". Ce altceva își mai putea dori o națiune? Din nefericire, tabloul acesta roz nu prea reflecta realitatea românească. Să ne amintim de aforismul lui Oscar Wilde despre vise, conform căruia există două feluri de tragedii: cînd nu se împlinesc și cînd se împlinesc. Acest lucru pare să fie adevărat pentru națiunile Lumii a Treia, iar România era mai mult decît orice
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
animat de pasiuni și interese meschine și sordide. În ceea ce privește literatura, el trebuie să-și folosească glasul împotriva "modelelor" lansate de imitarea dezastruoasă a modei scriitorilor care urmează exemple ce nu-și au rădăcina în mediul natal. Istoricul trebuie să le amintească permanent tuturor că arta și literatura nu sînt altceva decît manifestările națiunii. Este datoria sa morală să aibă grijă ca acestea să rămînă așa, deoarece numai răufăcătorii cutează să ignore aceste reguli. În opera sa, istoricul relatează izbînzile și nenorocirile
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
grație acestui fapt, se transformă într-un fel de "strămoș". Astfel încît este datoria lui să se pronunțe asupra alternativelor curente. Făcînd acest lucru, el nu-și depășește sarcinile, ci mai curînd le îndeplinește pînă la capăt". Iorga și-l amintea pe profesorul său A. D. Xenopol diferențiind activitățile istorice, literare și politice". "Eu nu văd nici o discrepanță între ele". După care urma: Cred că în societatea noastră încă nestabilizată, unde oamenii cedează unui entuziasm ieftin pentru unire în căutarea unor recompense
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
discrepanță între ele". După care urma: Cred că în societatea noastră încă nestabilizată, unde oamenii cedează unui entuziasm ieftin pentru unire în căutarea unor recompense materiale ieftine și ușor de obținut de la viață, istoricul nu trebuie să uite să le amintească tot timpul de tradițiile naționale, să poarte mărturie în țările străine despre unitatea națiunii noastre, să poarte mărturie despre o unitate națională care depășește deosebirile de clasă și să dea sfaturi pe care noi trebuie să le respectăm ca să le
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mai bine informat. Comportarea trupelor române la Budapesta nu a fost impecabilă, iar jaful a fost de mari proporții. Aceasta era părerea generalului american Hill Bandholz (deși nu sînt puțini cei care îi pun la îndoială capacitatea de a-și aminti exact ceea ce s-a întîmplat atunci) și a șefului Misiunii Italiene la Budapesta, colonelul Romanelli. Dar în comparație cu jaful la care s-au dedat Puterile Centrale în România, acțiunile de la Budapesta ale trupelor române ar putea fi considerate drept niște flecuștețe
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
s-a întîmplat atunci) și a șefului Misiunii Italiene la Budapesta, colonelul Romanelli. Dar în comparație cu jaful la care s-au dedat Puterile Centrale în România, acțiunile de la Budapesta ale trupelor române ar putea fi considerate drept niște flecuștețe. Iorga își amintea că forțele române au recuperat din Arhivele Naționale Ungare (printre altele) anumite documente luate de unguri din biblioteca și Arhivele Academiei Române și ale Bibliotecii Naționale. În ceea ce privește politica, în primăvara și vara lui 1918 a început la Iași conflictul dintre Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
publică, Iorga și-a putut permite o reședință pe măsură, în șoseaua Bonaparte. Se apropia de cea de a cincizecea aniversare. Regina Maria i-a fost de mare ajutor, dăruindu-i rafturi de stejar pentru cărțile lui dragi. După cum își amintea Iorga, "după patruzeci și opt de ani, am un acoperiș deasupra capului"17. Franța și-a amintit și ea de el, decorîndu-l, în 1919, cu Legiunea de Onoare. Pe de altă parte, atacurile virulente ale lui Iorga la adresa profesorului A
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de a cincizecea aniversare. Regina Maria i-a fost de mare ajutor, dăruindu-i rafturi de stejar pentru cărțile lui dragi. După cum își amintea Iorga, "după patruzeci și opt de ani, am un acoperiș deasupra capului"17. Franța și-a amintit și ea de el, decorîndu-l, în 1919, cu Legiunea de Onoare. Pe de altă parte, atacurile virulente ale lui Iorga la adresa profesorului A. Tzigara-Samurcaș (pe care l-a acuzat de colaborare cu germanii), l-a făcut pe acesta să-l
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Banatul? Clémenceau s-a înfuriat mai ales pe români, iar Puterile i-au prezentat un ultimatum României. Indignarea lui Clémenceau era artificială. El ar fi trebuit să știe că naționalismul integral era o cale cu sens unic și să-și amintească de promisiunile făcute românilor în 1916. În cele din urmă, în iulie 1919, Banatul a fost împărțit între România și Iugoslavia. Brătianu a refuzat să semneze tratatul. Împărțirea aceasta s-a dovedit totuși a fi o reușită, menținîndu-se ferm în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
viața politică a țării. Atît cei pasivi cît și cei activi din generația tranșeelor trăiseră pe propria lor piele în război efectele corupției și ale ipocriziei claselor conducătoare. Acum aspirau cu toții la ceva total nou în România Mare. Să ne amintim de vizita făcută în 1917 de Șeicaru acasă la Iorga, ocazie cu care a exprimat speranțele acestei generații. Și de scrisorile pe care mulți i le scriau lui Iorga din tranșee. Vocile acestea erau pline de speranță; poate că datorită
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
recîștiga puterea. În 1918, Iorga era în relații relativ prietenești cu generalul Averescu. Cu toate că, gelos poate pe sprijinul acordat de țărani lui Averescu, Iorga scrisese un editorial violent intitulat Chanzy. Aflat permanent în căutare de paralelism în istorie, i-a amintit lui Averescu de generalul francez Chanzy, care, în timpul războiului franco-prusac din 1871, a condus un contraatac încununat de succes, dar, după război, a fost destul de modest ca să refuze orice rol politic 36. Editorialul acesta a stricat relațiile și eventuala colaborare
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pronunția lor impecabilă", după care spunea: "Probabil că nici războiul, nici revoluția nu pot înfrînge Rusia Sovietică; poate că acest lucru îl va realiza îmburghezirea"71. La moartea lui Lenin, Iorga comenta că Hanul Tătar își dăduse duhul. Doliul îi amintea lui Iorga de tristețea afișată de nomazi la moartea conducătorilor lor spirituali și militari. După care comenta "teribilele erori" ale lui Lenin și conchidea: "Poate că tovarășii săi nu l-au jelit în aceeași măsură ca civilizația pe care a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
la limba lor (idiș) etc.89 Comentînd asupra "tulburărilor antisemite", Iorga susținea că "în România Mare, cu toate că elementul românesc trebuie să fie predominant, trebuie să fie loc și pentru alte naționalități. Evreii nu trebuie să fie rău tratați". El le amintea oamenilor că, deși era un naționalist convins, învățase că românizarea nu poate fi făcută cu forța. Le cerea evreilor să nu fluture steagul sionist sau să cînte imnul Sionismului (după ce înălțaseră steagul românesc și cântaseră imnul național al României). Același
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
români (ai lui Iorga), care efectuează o muncă științifică de valoare în istoria României, precum și alte dovezi ale atitudinii corecte a evreilor față de România etc". Dar Iorga considera sionismul drept un fel de utopie romantică, un vis imposibil. Să ne amintim de entuziasmul lui față de sionism, din 1918, numai că atunci el nu avea sarcina de a transforma în români un milion de evrei. Intra astfel în scenă "Legea Supremă". "Cum poate un evreu european să manifeste interes față de o țară
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
studenți evrei aveau o tradiție intelectuală care le mărea șansele de reușită. Condițiile groaznice de trai ale studenților au devenit unul dintre motivele principale ale radicalizării lor. Iorga a condamnat radicalismul studențesc (pe care îl eticheta drept "anarhie"), dar își amintea cîte suferințe îndurase ca student bursier. Descria acum în culori vii condițiile din dormitoarele studențești, lascivitatea, mizeria și calitatea hranei sub orice critică 104. Disproporția dintre studenții români și evrei (chiar și în liceele mai bune) era frapantă. Iată statisticile
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
din 1922 nu semăna cu aceea din 13 martie 1906 și, ca naționalist, nu putea pune România față-n față cu lumea întreagă. Iorga nu semăna nici cu tînărul înflăcărat care fusese cu douăzeci de ani în urmă. I se amintea adesea de rolul pe care îl jucase în martie 1906; Iorga a precizat că nu există nici o asemănare între mișcarea din 1906 și cea din 1922. Pentru el, nu limba română constituia acum problema, ci cadavrele și mutilațiile din universități
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
comunism. Au intrat astfel în conflict cu Iorga și cu naționalismul lui românesc. Aproape un milion de astfel de evrei erau prea mulți pentru ca țara să-i poată integra. Ceea ce, cu timpul, a afectat și atitudinea lui Iorga. Să ne amintim de teama lui Codreanu față de numărul mare de studenți evrei neasimilați din universități 128. Pe de altă parte, evreii vedeau studenți pentru care maltratarea unei studente evreice trecea drept o faptă de eroism și-și puteau pe drept cuvînt pune
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]