8,238 matches
-
oficiat în curtea Patriarhiei. Apoi s-a intrat în biserică. Conform tradiției, Carol a semnat un exemplar din Evanghelia lui Ioan, care s-a pecetluit cu sigiliile statului. Regele a luat în mână crucea Sf. Gheorghe, în fața căreia s-a închinat întreaga asistență, apoi a trecut în revistă Compania de Onoare și a primit defilarea. Carol și Mihai s-au deplasat la Palatul Regal. În Sala de Recepție a Palatului, regele a ciocnit ouă roșii cu invitații. 10 mai. În București
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
numai ea - l-a învinuit pe Carol de neglijență și dezinteres în educația Moștenitorului tronului. 2 aprilie. Mihai asistă la Ziua Sădirii Pomilor, acțiune organizată de Straja Țării în Pădurea Pasărea. Mihai - însoțit de funcționari, comandanți și străjeri ”sfințesc ziua închinată pomilor în pădurea de lângă Cetatea de scaun a Marelui Străjer” Înainte de Paște. Mircea Tomescu, director de studii la Școala Palatină, i-a povestit lui Gh. Magherescu faptul că Voievodul Mihai, pe la vârsta de 15-16 ani, „era în plin flirt cu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
se așezau invitații după rang: în capul mesei nunii cei mari, în fața lor mirii, apoi socrii. Găina era adusă de o nevastă tânără care cânta cântarea găinii (împodobită cu flori, frunze și o țigară în cioc). Un naș, mai comunicativ închina "paharele dulci" și primea darurile (plicuri cu bani) pe rând, începând cu nunii, socrii, rudele, prietenii și apoi restul nuntașilor. De obicei, la Costișa, în nuntă se strângea o sumă considerabilă de bani, care îi ajuta pe miri și apoi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
familie împarte apoi ulcioarele cu colăceii și lumânări precum și colăceii rămași (din saci), de sufletul celui dispărut. În caz că au venit rude și cunoscuți din alte localități, se invită acasă la masă, fiind pregătite plăcinte, sarmale, dulciuri, sucuri și vin. Se închină paharele, stropind puțin pe jos, zicând: "să i fie țărâna ușoară!". Se vorbește mai mult despre cei decedați (din familie), se deapănă amintiri și întâmplări din timpul vieții lor. Se exprimă multă compasiune și regrete pentru cei plecați pe drumul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
regret că nu pot picta frumosul ce ne înconjoară. Poeme-fluvii s-au scris, dedicate gingașei flori, și pictori faimoși și-au pus harul în slujba ei. Cel mai cunoscut este „Hiroshige”, ale cărui opere celebre sunt și azi admirate. Eu închin florii de cireș, ca omagiu, cu suflet emoționat și recunoscător, câteva modeste gânduri: Ninge pe covorul de iarbă, Se scutură florile-n grabă Prin zborul dragoste-lumină... În suflet am pace sublimă, Căci mâine cireșele coapte Vor fi... doar un vis
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
petrecându-se probabil pe la 1802. Ctitorii au dotat biserica cu cele de trebuință, cărți bisericești, În paginile cărora se păstrează slovele iubitorilor de Dumnezeu, icoane, veșminte și odoare bisericești. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au simțit nevoia să se Închine lui Dumnezeu și să-i aducă Jertfe În locuri anume alese În acest scop, de obicei locuri Înalte care să sugereze prezența harică a divinității, așa cum a ales și familia Râșcanu spațiul pentru edificiul religios ctitorit, În jurul căruia se află
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Vreau să stau și eu de vorbă cu el. și după aceea o să-l folosim cum e mai bine. Crezi că are vreun rost? Întrebă nemulțumit ministerialul. — Nu cred nimic până nu văd. Eu sunt adeptul Sfântului Apostol Toma, se Închină cu falsă smerenie starețul. Cavalere, recunoaște că grație incredulității Sfântului Toma avem una dintre dovezile irefutabile ale Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. În concluzie, cel mai sănătos este să Întrebi până ce afli ce vrei să știi și să nu crezi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am de ce să fug. Eu am Încredere În Domnul nostru Iisus Hristos și-n prea Sfânta Lui Maică și-n Sfinții Săi Apostoli, care nu vor Îngădui să fie ucis un nevinovat. Clericul Îl privi lung. Omul din fața sa se Închinase după moda orientală, ducând mai Întâi mâna la umărul drept și apoi la cel stâng. — Foarte frumos. După cum văd, te Închini ca un eretic și-am să pun să te spânzure ca pe-un eretic și ca pe un om
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Săi Apostoli, care nu vor Îngădui să fie ucis un nevinovat. Clericul Îl privi lung. Omul din fața sa se Închinase după moda orientală, ducând mai Întâi mâna la umărul drept și apoi la cel stâng. — Foarte frumos. După cum văd, te Închini ca un eretic și-am să pun să te spânzure ca pe-un eretic și ca pe un om de rea-credință, căci de când vorbești n-ai spus nimic. Pe mine nu mă poți duce ca pe Hugo și ca pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ai spus nimic. Pe mine nu mă poți duce ca pe Hugo și ca pe bădăranii lui, care nu știu decât să tragă sabia. — Părinte, poruncește și-ți spun tot ce vrei să știi. Vin de la Bizanț. Acolo toți ne Închinăm așa și nu știam că asta-i erezie. Dacă nu-i bine, am să Învăț să mă Închin altfel. Dar tot creștin sunt, la fel ca frații noștri care-au venit să elibereze Sfântul Mormânt din robia păgânilor. — Ești de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu știu decât să tragă sabia. — Părinte, poruncește și-ți spun tot ce vrei să știi. Vin de la Bizanț. Acolo toți ne Închinăm așa și nu știam că asta-i erezie. Dacă nu-i bine, am să Învăț să mă Închin altfel. Dar tot creștin sunt, la fel ca frații noștri care-au venit să elibereze Sfântul Mormânt din robia păgânilor. — Ești de neam din Bizanț? Nu, părinte, am stat doar acolo un număr de ani. Po vestea mea e lungă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am căutat, că sunt Îngrijorată și că am nevoie de ajutorul său. Mâine vin din nou. Să mă aștepte. Sihastrul o binecuvântă și se Întoarse Îngândurat În chilia lui. Ultimele raze ale soarelui atinseseră deja culmile dimprejur când Adelheid se Închină scurt În bisericuță, Încălecă și porni ca o vijelie, urmată de credincioasa ei Bertha. Nu știa ce să creadă. Ca orice om necăjit și speriat, nădăjduia Într-o minune. Poate că se Întorsese Conrad din Burgundia. Poate că părintele Bernhard
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cuteza să respingă un cavaler de neam bun și să-l facă de batjocura celorlalți... Mai Întâi, așa cum se cuvenea pentru rangul lui, o copleși cu galanterii. Plăti trubaduri să-i cânte frumusețea, la turnire Îi purtă culorile și-i Închină toate trofeele dobândite În lupte. Îi puse la picioare brocarturi scumpe, aduse tocmai din Bizanț, albastre ca ochii ei și brodate cu flori de argint. și o rugase prea plecat, cu toată smerenia de care era În stare, să primească
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
le destăinui unele lucruri, le spuse ce aveau de făcut și, către seară, o luă iar pe calea ascunsă pe care mersese cu câteva seri Înainte ca să-l Întâlnească pe falsul cocoșat. Johannes aștepta la locul știut. — Doamne, spuse el Închinându-se, ai avut dreptate. Bănuiala Înălțimii Tale a fost Întemeiată. știi cu ce repeziciune lucrăm noi, oamenii mei n-au pierdut o clipă și au aflat mai multe decât se așteptau. Zilele acestea s-au petrecut sus pe Stouff, la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o parte și el apare din alta! și apoi mâine nu vei ajunge la timp să pregătești confruntarea cu blestemații de trădători! Iar o să călărească singur, știți că nu are niciodată răbdare! Sau, Sfântul Eustațiu să-mi ierte cuvintele, se Închină el cu ochii Înlăcrămați, dacă i s-a Întâmplat ceva? Dacă a căzut Într-o capcană și acum e prins, sau poate și mai rău, nobile Conrad? și dacă se Întinde cursa și asupra Înălțimii Tale? Fii precaut! O primejdie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
odată, din toate aceste fapte neînsemnate se Înfiripa un uriaș joc de șah, pe care cei doi prinți Îl jucau cu destinul, cu moartea. Ceata ajunse la podul umblător de pe Rin, nu departe de Breisach. Plutașul se Înfățișă În grabă, Închinându-se du celui, și-i spuse câteva vorbe fără nici o noimă pentru ceilalți: — Înălțimea Voastră, Vă așteptam. Mi-a spus Johannes că ați putea trece pe aici. El e vărul meu... — Aha! Îl Întrerupse Conrad. Au mai trecut Rinul și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de trei ori În ușă, de două ori scurt și a treia oară mai lung. De Îndată se aprinse Înăuntru un opaiț și un om cu părul cărunt apăru În fața ușii. Johannes Îi șopti ceva la ureche și bărbatul se Închină cu smerenie În fața nobilului stăpân, poftindu-i pe Înalții domni să intre. Conrad și minis terialii pășiră Înăuntru, iar ceata slujitorilor se adăposti Într-un șopron de lângă colibă. Se făcuse foarte frig, și după atâtea ceasuri, oamenii Înghețaseră bocnă. Înăuntru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
argint pentru paguba pe care ți-au făcut-o. Doar ești și tu un amărât. Du te la Curtea stăpânului din Molsheim și cere să vorbești cu starețul Otto. Spune-le slugilor că te trimite cavalerul Eglord din Op fingen. Închină te cuviincios În fața lui și spune-i că totul a rămas așa cum am vorbit, să facă ceea ce crede de cuviință. Acolo vei mai primi un ban de argint“, a rânjit el. Bineînțeles că m-am Înfiorat. Toată lumea a auzit de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un stâlp, zăcea, Însângerat și cu căluș În gură, Neidhard, stăpânul conacului. Îl dezlegară și-i șterseră sângele de pe fața tumefiată și stropită cu noroi. Lacrimi grele i se prelingeau din ochi. Abia mișcându-și membrele Îndurerate, bătrânul castelan se Închină În fața stăpânului: — Mărite stăpâne, iartă-mă. N-am cunoscut gândurile mișelești ale trădătorilor. Mă rugaseră să-i adăpostesc pentru a putea face În fața Măriilor Voastre un nou jurământ de credință. Să jure că niciodată nu vor mai unelti, că s-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai nobil nume... Dar vom vorbi mai multe altă dată... Deocamdată se pare că avem vești foarte importante... Cheamă-l pe călugăr, se adresă el slujitorului. Acesta ieși În mare grabă și se Întoarse cu un călugăr bătrân, care se Închină cu smerenie În fața stăpânului. — Preacuvioase frate, mi s-a spus că ai ceva foarte Însemnat a-mi Împărtăși, vorbi Conrad. Hai să auzim ce ai pe suflet. Omul tăcu, privind cu Îndoială la cei din jur. — Poți să vorbești de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mirobolante... Doamne, Dumnezeule, ce viață a mai dus și bunica mea???!! Asemenea picioare meritau cu prisosință sărutate cu pietate și venerație, ca ale oricărei alte mucenice din sinaxarul ortodox român! "Tu tot mai trăiești, bătrână mamă? Ție cu supunere mă-nchin! Mica-ți casă, seara de aramă, Lumineaz-o pașnic și senin." (S. Esenin) Cu fusta ridicată până la genunchi, împingea cu încăpățânare țărână în groapă, până când aceasta s-a umplut, ascunzându-l definitiv sub pământul primitor pe cel care, odată, cândva, fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
parte bărbătească netăiat împrejur, care nu se va tăia împrejur în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul său căci a călcat legământul Meu. (Facerea 17:14) Vasăzică: pe cei care nu cred în Tine, ci se închină altor Dumnezei Allah, Buddha, Confucius etc., ori chipurilor cioplite, ori diferitelor vietăți terestre sau celor care încalcă legământul Tău de orice fel, Tu, în marea Ta bunătate, de ce nu-i ierți? De ce? De ce-i condamni la moarte, la stârpire și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bineînțeles...), din ce considerente ai scăzut atât de vertiginos ștacheta longevității "oilor" Tale? Au dat dovadă de "obrăznicie"? Au ieșit din "turmă" și s-au dus să "pască" pe alte "imașuri", adică Te-au nesocotit pe Tine și s-au închinat altor zei și altor idoli??? Și Te-ai supărat, Doamne? Te-ai supărat, Doamne, întrucât nu suporți "concurența"??? Nu?? Te-ai supărat grozav... Te-ai supărat fără discernământ, fără alegere, așa, ca văcarul pe sat, și i-ai omorât pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Ți jos măștile și arată-ne adevărata față a Ta, precum și adevăratul text care Te reprezintă în Eternitate. Dar un lucru este limpede ca lumina zilei: ești violent, crud, neînduplecat și neiertător cu cei care nu Te vor, care se închină altor zei: Mergi acum și bate pe Amalec și pe Ierim și nimicește toate ale lui. Să nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimicește și dă blestemului toate câte are. Să nu-l cruți, ci să dai morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de masă imaculată, țesută din cel mai fin borangic și brodată cu încântătoare motive folclorice? La ce meditai, Doamne? Spune! Ai probleme? Crezi că aș putea să Te ajut cu ceva? Și-au făcut viței în Horeb și s-au închinat idolului. (Psalm 105:19) O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? (Matei 17:17) Eu te voi pierde pe tine, Israele și cine ar putea veni în ajutorul tău? (Osea 13
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]