8,533 matches
-
Nasului. Sau ale lui Lenin, așa cum corect Îl caracterizeaz) Navrozov. Și cu această se confrunt) America, clocotind iluzii politice. Cel putin, așa crede Navrozov. Probabil c) Aleksandr Soljenițîn este parțial de acord cu el. Se pare c) toți rușii sunt Înclinați s) ne priveasc) astfel. Chiar și v)rul meu, Nota Gordon, plecat de doi ani din Uniunea Sovietic), Îmi spune: —Nu v) puteți m)sura cu ei. Voi nu v) dați seama cu cine aveți de-a face. Notă a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
noastr) de griji, ca și de superficialitatea noastr). Agurski se Întreab) dac) America democratic) manifest) destul) autodisciplin) pentru a se putea salva. Mulți scriitori au subliniat c), În istoria lumii, libertatea este o situație excepțional). Cei care conduc nu sunt Înclinați s) Împart) puterea cu cei conduși. Perioadele de libertate au fost foarte scurte. Specia noastr) nu știe prea multe despre ce Înseamn) s) fii liber. Ruskin, scriind despre Istoriile lui Tucidide, spune c) tema acestuia a fost „tragedia fundamental) a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cet)țeni că toți ceilalți, deoarece ei pot opta s) se stabileasc) În Israel - tar) care, prin Legea Reîntoarcerii, a garantat c) Îi primește. Această, spune Sartre, Încurajeaz) antisemitismul. „Dac) un cet)țean sovietic său roman, și azi Inc) prea Înclinat spre antisemitism, nu are dreptul s) p)r)seasc) țară decât În anumite condiții foarte specifice, În timp ce un evreu român, dimpotriv), se poate considera și român, si israelian, dup) cum dorește, neevreul va crede c), pe de o parte, acești
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
doar un truc tactic pentru a speria, o ar)tare a colților menit) doar s) produc) team)? Este pur si simplu ceva În genul anecdotei lui Lemuel Gulliver despre devorarea unui liliputan care s-a f)cut mic de fric)? Înclin s) cred c) generalul a vorbit serios. S)-i rupem gâtul inamicului și s)-i sfâșiem carnea cu dinții. Noul naționalism nu a reînviat ce are mai bun Islamul sau, dac) judec)m dup) aceast) cruzime Înfior)toare, nici m
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Dar poate fi Învinuit „capitalismul de stat puternic centralizat” pentru amenințarea cu genocidul sau pentru capacitatea de a-l Înf)ptui, pentru obsesia v)rs)rii de sânge? Refuz s) cred c) acest „capitalism de stat” este atat de diabolic, Înclinat spre conspirație și atotputernic precum Îl prezint) Chomsky. Este nevoie de dușmani În afara ț)rii pentru a ne menține docili, Înfricoșați și pasivi? Suntem deja Înfricoșați și am devenit suficient de pasivi din cauza jafurilor, violurilor și crimelor din orașele noastre
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de inundație. În sensul ăsta era și nu era bine. Distanțarea implică vigilența continuă față de propriile tale mijloace: când dai drumul la robinet, trebuie să știi și când să-l Închizi, ceea ce nu e lucru ușor, În special pentru actorii Înclinați spre identificarea sută la sută cu personajul. Actorii americani jonglau cu elemente din stiluri diverse (kabuki, mudras indiene, biomecanică meyerholdiană, vodevil, music-hall, cabaret), contrastând cu firescul pe care-l aduce viața Într-un oraș ca New York-ul, unde se Întretaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am făcut?“, l-a Întrebat Brook calm pe general. „Nu-mi place deloc.“ „Nici nouă nu ne-a plăcut ce ne-ați făcut astă-seară.“ De la fereastra autobuzului ajuns la momentul potrivit, regina a făcut un semn și generalul s-a Înclinat, disputa a Încetat, iar Brook a fost invitat să urce. Mai târziu am aflat că Farah și-a cerut scuze pentru neplăcerile provocate de lipsa de comunicare dintre echipele desemnate să-i asigure paza. Incidentul a fost aplanat și, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
De trei ori zbura astfel, În strigătele puternice de hei-rup ale bărbaților invizibili care-l aruncau În sus și a doua oară se ridica mai sus decât prima dată și apoi Îl vedeam În ultimul și cel mai Înalt zbor, Înclinându-se, parcă definitiv, pe fondul albastru de cobalt al amiezii de vară, ca unul din acele personaje paradisiace care plutesc confortabil, cu veșminte bogat drapate, pe tavanul boltit al bisericilor, În timp ce dedesubt, lumânări de ceară ținute de mâini muritoare se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
achiziționată la a doua mână pentru Transsiberian, după ce Își făcuse datoria la Promontory Point, statul Utah, În anii șaizeci. Urmau cinci vagoane dezamăgitor de urâte. După ce termina definitiv cu ele, hașura cu grijă fumul gros care ieșea din coșul uriaș, Înclina capul Într-o parte și, după o clipă de contemplare Încântată, Îmi Întindea desenul. Eu Încercam să par la fel de Încântat. Uitase tenderul. Un sfert de secol mai târziu, am aflat două lucruri: că Burness, care Între timp murise, era foarte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
schimb obișnuit de prostioare de-ale casei, cuvinte comic trunchiate, Încercări de imitații ale unor presupuse intonații și toate acele glume intime care constituie codul secret al familiilor fericite. Cu toate acestea, era extrem de sever În materie de comportare și Înclinat să facă remarci usturătoare când se supăra pe un copil sau un servitor, dar omenia lui Înnăscută Îl Împiedica să-l jignească cu adevărat pe Osip când Îl certa fiindcă nu pregătise cămașa care-i trebuia, la fel cum, știind
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
firului de iarbă pe care-l mestecam s-a amalgamat cu cântecul cucului și cu decolarea fluturelui din lalea și În tot acest timp eram conștient pe deplin, cu seninătate, de multa mea luciditate. Învățătorul a zâmbit și s-a Înclinat (În maniera exuberantă a radicalilor ruși), a făcut doi pași Înapoi, s-a Întors și și-a continuat țanțoș drumul, iar eu am reînnodat firul poeziei mele. În scurtul răstimp când aveam alte preocupări, ceva părea să se fi Întâmplat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Încolo, acea mâzgălitură făcută parcă de idiotul satului, maxima „Prudența este prietenul Pasiunii“ notată cu un scris aspru, binecunoscut mie. Odată, la apusul soarelui, lângă râul portocaliu și negru, un tânăr dacinik (vilegiaturist) cu o biciușcă În mână s-a Înclinat când a trecut pe lângă ea; ea a roșit ca fetele din romane, dar a spus doar, chicotind amuzată, că nu s-a urcat În viața ei pe un cal. Altă dată, când am apărut la o cotitură a șoselei, cele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Doamna Maria Paleologu de Mangop!! strigă vornicul Bodea. Doamna Maria se ridică din jilțul domnesc alăturat, puțin mai mic ca al Domnului. Cu o distincție princiară, așteaptă să se facă liniște. Vă mulțumesc! spune ea scurt, cu o voce limpede, înclinând ușor capul, cu demnitate. Doamna Maria, stirpe coborâtoare din dinastia Paleologilor Bizanțului, este o prea frumoasă femeie de vreo treizeci și cinci, treizeci și șapte de ani, înaltă, cu părul negru, lins, împărțit de o cărare la mijloc; ovalul feții cu bărbia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Când intri în horă, joci Doamnă, joci, spune Ștefan cu iritare în glas. Am obosit, Ștefane. Mă doare capul... E ora mea de rugăciune. Îngăduie să mă retrag. Și se ridică, urmată de Sora, de jupânese. Ștefan oftează ușor, se înclină, o ia de mână și o conduce prin cărarea deschisă în adunare. Îi sărută mâna: Doamnă, nu mă uita în rugăciunile tale. Maria se înclină ușor și iese. În urma ei, Ștefan strigă cu o nuanță de poruncă: Și, nu uita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să mă retrag. Și se ridică, urmată de Sora, de jupânese. Ștefan oftează ușor, se înclină, o ia de mână și o conduce prin cărarea deschisă în adunare. Îi sărută mâna: Doamnă, nu mă uita în rugăciunile tale. Maria se înclină ușor și iese. În urma ei, Ștefan strigă cu o nuanță de poruncă: Și, nu uita! Simplu! Fără podoabe! Pușcile bubuie pe metereze... Bre, Neamțule! se răstește Ștefan. Suntem sătui de bubuială! Ne e dor de liniște! Jawohl! sare Herman un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lung, cu îngrijorare. Oftează ușor, apoi, zglobie, o întreabă (în grecește): Slăvita Doamnă dorește să cânt ceva mai vesel? Și ciupește corzile unui cânt vioi, săltăreț. Maria tresare lovită parcă, întinde mâna: Nu, nu!... Lasă!... Poți pleca... Mulțumesc... Haricleea se înclină adânc: Slăvită Doamnă... Se retrage cu spatele. În trecere, aruncă o privire cochetă într-o oglindă venețiană și iese plutind ușor pe ușa de taină. Maria, singură, cu privirile rătăcite în gol... Oblonul zgâlțâit de vânt se lovește de perete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în întâmpinare. Alexandru se retrage lângă perete, în umbră. Ștefan intră ținând pe umăr o cazma cu pământ încă pe ea. E ud de ploaie. Bună dimineața Maria! îi spune și o sărută pe frunte. Maria, încetișor, moale, îmblânzită, se înclină ușor: Ștefane... Ușor-ușor îi despletește cocul, slobozindu-i părul în valuri pe spate și o privește lung, pătrunzător. Ai plâns iar, Maria... Maria își ferește ochii într-o parte: Am... am citit mult și... Oare? Strici ochii aiștea frumoși... Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-și apere țara. Fiecare după puteri... Cu toții! Să nu uităm! "Vin turcii!" Aaa, se preface că l-a observat abia acuma pe Alexandru, frumosul și viteazul meu prinț! Bătu-te-ar norocu', nici nu te-am văzut. Măria ta, înclină el capul, cu demnitate. Ștefan îl bate pe umăr, cu un zâmbet fin, șăgalnic: Prințe, am o rugăminte...i se adresează ceremonios și îi întinde cazmaua. Ai fi atât de bun să-mi ții locul? Numai până mă întorc! Alexandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te audă Dumnezeu, Ștefane... Să ne audă, tușește Țamblac. Apoi, eu mă duc să-mi dau obolul cu sapa... "De bunăvoie"... Păi cum altfel, zâmbește Țamblac cu subînțeles. E pielea noastră în joc. "Vin turcii!" repetă el înfricoșătoarea veste, se înclină și iese. Au rămas singuri... Ștefan ia de pe farfurie un fagure de miere. Își linge degetele: Numai lucruri dulci se află în iatacul ista, spune el privind-o pe Maria, care, repede, își ascunde roșeața din obraz printr-un hohot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu umilință. N-am spus-o cu răutate... încearcă s-o dreagă și tușește ușor, ca să umple golul de tăcere. Îngăduie soaței mele să se retragă, ni-s pruncii cam bolnăviori... Desigur, desigur... Lucrăm mâine dimineață. Sănătate copiilor. Sora se înclină: Prea bine, Maria... Și se retrag. Isaia ăsta se poartă urât cu Sora. O să i-o spun de la obraz. Nu te amesteca. Am încercat și eu. Sora se uită la bărbatu-su ca la un soare. N-ai ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
are legile ei, absurde uneori, zîmbește trist Maria. Mie-mi spui? Nu o dată, m-am ars, mărturisește Țamblac. Intră Bârsan acum un oștean-curtean abia descălecat de la drum lung. Căpitane!! strigă Alexandru repezindu-se la el. Au sosit?!?! Căpitanul Bârsan se înclină adânc: Mărită Doamnă! Principe! Domniță! Galioanele genoveze și trei steaguri de oștire așteaptă porunca Principelui Alexandru și vânt prielnic în pânze pentru a pluti victorioase spre Cetatea Mangopului! Dat-a Domnul! își face cruce Alexandru și o îmbrățișează pe Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rău, Maria, spune Ștefan domol, cu blândețe. Iartă-mă, dacă poți să mă ierți. Câte am eu pe cap... Și nu mai plânge. Păcat de ochii tăi frumoși. Să lăsăm timpul... Poate, cu timpul... Poate... dacă... Cu bine, Maria... Se înclină, îi sărută mâna întinsă care parcă voia să se agațe de ceva nevăzut și iese. Maria rămâne împietrită în mijlocul încăperii. Pe obraji i se rostogolesc boabe de lacrimi. Ștefane, șoptesc surd buzele sale, Ștefane... 5 Voichița de Sânziene Stefan, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai spus! Și ce-ți mai clănțăneau dințișorii de frică... De ură, nu de frică, protestează Voichița. Eram furioasă-furioasă... Și Măria ta râdeai: "Nu-ți fie teamă, fătucă, n-am să te mănânc!" Așa ți-am spus? Apoi, te-ai înclinat înaintea maică-mi ce plângea înăbușit: "Doamnă... Nu vă temeți... Nu vă fac nici un rău!"... Apoi, ai poruncit să fim urcate într-un rădvan și duse la Suceava "ostatice"... "La război, ca la război", se scuză Ștefan, ridicând din umeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Eliminare! Extirpare!... Presto, subito! face Batista semnul cleștelui. Oricum râde Ștefan îmi rămân destui dinți cu care să mușc. Tot se vaită unii și alții "că-s turbat"... "Turbato?!" Nooo! protestează Don Batista, păturindu-și sculele. Vitoria! Coraggio!... Eroico! se înclină el și dă să-i sărute dreapta, dar Ștefan și-o retrage. Ce-s eu, față bisericească?! Don Batista, cu legăturica, se retrage de-a-ndărătelea cu plecăciuni bolborosind: Illustrissimi.... Illustrissimi... Cască ochii în spate! strigă Ștefan. În Moldova, din spate ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hohote de râs. Pentru dreptul lor se iau de piept și cu Dumnezeu. Nu-l văd bine nici pe Agapie, nici pe Chiriță... Teamă mi-i că s-au cam spurcat... Aruncă o pungă de galbeni, și talerul dreptății se înclină. Câți dintre cei ce împart dreptatea nu se mânjesc, rezistă la strălucirea aurului? Unii se ung cu fasole și strigă: "Eu sunt sărac și curat!!". Și sub el colcăie viermii. Cu rogojina, zici?... De trei zile?... Vezi de moșneag, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]