8,189 matches
-
de ideologia lor, dar chiar și pentru Rușii Înșiși, că acest lucru nu mai era posibil; azi, la cincisprezece ani de la căderea fostului imperiu moscovit, acest fapt este evident, dar cu zece-cincisprezece ani Înainte, nu puțini erau dispuși să se Îndoiască de acest lucru. Mulți, cu adevărat naivi, dar și unii care-și făceau din această „frică organică” un instrument al ajungerii la putere. De aceea am pus Între ghilimele, mai sus, epitetul „naiv”, deoarece nu toți cei care luptau sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
romancierii, prozatorii, „constructorii de ficțiuni”, nemulțumiți mereu de ceea ce se Întâmplă În jurul nostru, lărgind cu Încăpățânare și nu de puține ori pervertind datele și criteriile realității până Într’acolo Încât, duși de „alcoolul și febra creației”, ajungem chiar să ne Îndoim de existența „ei”, a acestei dominante, tiranice realități. În această neobișnuită Întârziere a puberului și apoi a adolescentului care am fost În categoria numită a Posibilului m-au ajutat, e drept, talentul sau drogul lecturii, care mi-a apărut precoce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au Înghețat figuri, evenimente, parabole, iscate dintr-o febră a „mărturisirii”, a „expresiei”; de fapt - din febra, din „neliniștea” de a dobândi o „dovadă” reală, „palpabilă” a propriei existențe. A fi „viu”, În sensul umanului, nu Înseamnă și a te Îndoi că ești? Un poet, un romancier „scrie” pentru a „reflecta”, e adevărat, dar... dacă merge până la capăt, el o face, se Înhamă acestui travaliu epuizant și „ridicol” vrând a se convinge pe sine - pe unul dintre acei „sine”, poate cel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
anunțau viitorul „orizont și ambiție tematică”, dar care au fost destul de prost, de stângaci, de insidios remarcate chiar și de criticii de vârf, ce-mi erau și prieteni, unii dintre ei. (Vezi analiza finală a sagacelui Ion Negoițescu, care se Îndoiește că „Înnoirile” pe care Breban le aduce prozei românești sunt autentice, reale, valoroase! Și care, implicit, se Îndoiește că textele mele, ample, ar putea constitui o „operă”!Ă Apoi, după „ruptura social-politică”, regăsindu-mă din nou În poziția adolescentului aproape
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și de criticii de vârf, ce-mi erau și prieteni, unii dintre ei. (Vezi analiza finală a sagacelui Ion Negoițescu, care se Îndoiește că „Înnoirile” pe care Breban le aduce prozei românești sunt autentice, reale, valoroase! Și care, implicit, se Îndoiește că textele mele, ample, ar putea constitui o „operă”!Ă Apoi, după „ruptura social-politică”, regăsindu-mă din nou În poziția adolescentului aproape anonim și aproape marginal social, au izbucnit marile teme obsesive, cum le numesc eu, În cele patru romane
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mulțime de țări și de popoare. Să fie Însă oare aceasta lumea adevărată, sau mai curând adaptarea ei „grecească“, privirea grecească asupra „celorlalți“? A pune Întrebarea Înseamnă a da și răspunsul. Astăzi suntem cu siguranță mult mai bine informați; mă Îndoiesc Însă că am fi mai obiectivi sau mai dezbărați de prejudecăți decât Herodot. Privim „ceva“ bine definit; dar privim mereu cu propriii ochi. O țară se multiplică la nesfârșit. Ea Înseamnă o mulțime de oameni și de lucruri, fiecare cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
propriilor mele opțiuni? Cu Încercarea de a nu simplifica excesiv și de a explica cât mai mult. România este cu siguranță mai normală decât apare În interpretările extreme. Ea prezintă desigur și trăsături caracteristice. Acestea nu trebuie Însă absolutizate. Mă Îndoiesc că ar exista un tip anume de român. Românii sunt diferiți Între ei și, totodată, asemănători cu ceilalți oameni. Și regiunile României prezintă un tablou variat. Firește, toate la un loc dau o sinteză care Își are notele ei particulare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nicicând — și nici nu aveau intenția să o facă — la controlul asupra societății românești. Fără Ceaușescu, ar fi fost probabil mai bine, la nivelul detaliilor (și este drept că viața e În mare măsură făcută din detalii), dar ne putem Îndoi că sistemul, În substanța lui, ar fi evoluat semnificativ. Perioada situată În linii mari Între 1964 și 1971 a fost cea mai bună din istoria comunistă a României („cea mai bună“ neînsemnând „bună“, ci „bună În raport cu celelalte“). Unii români au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sigure că merită ceea ce au realizat“, și „E nevoie de caracter să te împotrivești unui bădăran și evident că celebritățile nu dau dovadă de un caracter superior omului obișnuit.“ Reporterul mi-a mai pus întrebări de genul: „Unii critici se îndoiesc în privința sincerității tale - cum comentezi?“ și „De ce ai leșinat anul trecut la ceremonia Globurilor de Aur?“ Însă Jayne nu înceta să intervină cu fraze de mare efect ca „Bret e sursa mea de tărie“, la care un prieten al cărui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
romanul, mareele firești ale dorinței, medicația antidepresivă; făcusem aluzie chiar și la anume traume sexuale din copilărie. Ea nu încerca să-și ascundă resentimentul. Mi-am camuflat rușinea, însă nu îndeajuns ca ea să nu se simtă vinovată că se îndoia de bărbăția mea, până când a ajuns să-i pară rău că forțase nota. Continua să mă întrebe dacă o mai găseam atractivă - și o găseam, am continuat s-o asigur. Eram mândru că Jayne Dennis e soția mea. Milioane de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
astfel de idee mi se părea hilară - că în lumea reală nu exista cineva atât de nebun și de violent ca acest personaj ficțional. În afară de asta, Patrick Bateman era un notoriu narator necreditabil, iar dacă citeai, cartea ajungeai să te îndoiești de faptul că aceste crime au avut loc cu adevărat. Existau indicii serioase că ele se petrecuseră doar în mintea lui Bateman. Tortura și asasinatele erau în realitate fantasme alimentate de furia și turbarea lui față de modul în care viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
articol de pe o listă. Păstra tot ce avea de spus pentru ședința din cabinetul doctoriței Faheida. (Consilierea matrimonială îmi amintea întotdeauna ce lucru îngrozitor era optimismul.) Am făcut un duș și m-am îmbrăcat, fiind atât de obosit încât mă îndoiam serios că voi fi fost în stare să rezist pe tot parcursul ședinței - m-au trecut fiorii gândindu-mă la energia pe care o necesita. Cum aceste ore îngrozitoare sfârșeau de regulă în lacrimi în ceea ce o privea Jayne și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
astă-noapte. Și brusc m-am întrebat: Dacă ai scris ceva și apoi s-a întâmplat aidoma, n-ai putea să scrii ceva ca să treacă? M-am concentrat asupra benzii plate de asfalt ca să nu trebuiască să văd palmierii și lămâii îndoiți de vânt care îmi însoțeau subit drumurile (mi-am imaginat trunchiurile lor zvâcnind din solul tare, întunecat, doar pentru beneficiul meu), și geamurile erau închise pentru ca mireasma Pacificului să nu șerpuiască în mașină, iar radioul nu funcționa ca nu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
carte ce mi-au oferit În 1942 . Și mai am și alte multe dovezi că nu am uitat că sunt plecat din sat și că Județul Suceava este locul unde am văzut lumina vieței. Ca urmare nu trebuie să te Îndoiești că, la timpul potrivit, tot ce rămâne după mine ca creație va merge acolo, așa cum am promis. Bine Înțeles dacă voi fi convins de D-stre. Aștept cu nerăbdare să ne vedem la Varatic. Când ajung acolo eu Îți scriu. Cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mai 1974”> Iubite domnule Dimitriu, Vă felicit din toată inima pentru activitatea rodnică, pe care o desfășurați. Se poate susține, cu drept cuvânt, că sunteți creatorul „Galeriei” folticenene; rânduiți la această instituție de Providență. Vreau să Vă ajut; dar mă Îndoiesc, dacă pot izbuti la Vasiliu-Falti, care a devenit om curios de tot, datorită unor insuccese nemeritate și răutății unor confrați. S-a retras În atelierul său, unde se Încuie și nu primește pe nimeni. Mie mi-a arătat totdeauna simpatie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
În Flt. Cumnatul meu, pictorul Schweitzer se simte mai bine, deși e confuz de tot. (A avut o ușoară congestie cerebrală). Trimit una din cele mai recente fotografii ale sale. I-am transmis omagiile matale, spunea: da! da!, dar mă Îndoiesc, că-și aduce aminte de mata. Uită Îngrozitor. Cerea cu insistență să vin și m-am dus, crezând, că-l pierdem și nu voiam să am remușcări. M-a recunoscut, s-a bucurat mult, m-a sărutat și nu mă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
el, privindu-ne triumfător. Nu mai știu să redau ce au simțit papilele mele gustative. Am reținut doar amintirea a ceva excepțional, o senzație asigurată în prealabil de informația menită să ne impresioneze. Dar nu avem nici un motiv să ne îndoim de autenticitatea licorii. Omul ne zâmbește încurajator, e bunătatea întruchipată, gata să ne satisfacă orice altă dorință sau capriciu. Are în colecția lui și sticle de la începutul secolului. Asta înseamnă a te lua de piept cu eternitatea. „Cât costă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
om liniștit și cumpătat, apăsat parcă de preceptele credinței pe care le respectă exemplar, capătă o energie molipsitoare. Felicitas i se adresează cu „fratello”, iar mie îmi spune că Adrian e „nostro padre” în Trenul Literaturii. Așa este. Nu mă îndoiesc că Adrian s-a rugat și pentru noi în bisericile în care a intrat până acum... Dintre scriitorii belaruși, Andrej Fedarenko, prozator din generația tânără, „perestroikistă”, este și cel mai critic la adresa președintelui Lukașenko. Nu ezită să-l catalogheze pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nazim mă roagă măcar să nu-i influențez pe colegii din România cu atitudinea mea. În final, constată trist că Rusia a pierdut, deocamdată, războiul informațional privind evenimentele din Cecenia, însă lucrurile se vor schimba în timp, voi vedea... Nu mă îndoiesc că vor reuși să le schimbe. Altfel, cheful e plăcut. Lumea s-a grizat destul de tare, mai ales că băutura prisosește... 8 iulie, sâmbătă VASILE GÂRNEȚ: Eschivele sunt bune, dar uneori trucul nu ține. Există, apoi, și curiozitatea legitimă. Mergem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu numai cu „zeii literaturii” naționale și universale, dar și cu „amorful”, cu anomia, iar un tânăr precum Grigore „cel-de-atunci” (ca și alți genialoizi, aruncați în cuptoarele creațieiă a fost „mai bărbat”, în sensul lucidității asumate, și... asta l-a „îndoit”, l-a „curbat”, l-a ucis?! Dar, încă o dată, în artă, zarurile nu sunt niciodată aruncate pentru ultima oară, și cei care vin după noi „vor spune altfel” în ordinea valorii. E adevărat însă că, spre deosebire de ceea ce cred marea majoritate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
alături. Cineva ne-a adus de jos, de la serviciul tehnic, un exemplar al romanului, eu l-am luat cu mâinile tremurânde și mi-am afundat fața în el, prima mea „odraslă ideatică”, de a cărei realitate și naștere m-am îndoit ani lungi, „vis, utopie” pentru care am dat, inconștient și sinucigaș, la o parte, într-un soi de nebunie, nu numai planurile pe care și le face orice tânăr cuminte care vrea să aducă mulțumire familiei și apropiaților, dar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
găsea, în ochii mei și al multora din noul aparat, în luptă cu „vechii dogmatici”. Ne-am înșelat, cei care, atunci, credeam în acest „vector dinamic, pozitiv” al lui Ceaușescu și, până la urmă, au dreptate vechii sceptici care s-au îndoit „de la început” de el?! Nu, nu cred, deși „a doua parte” a conducerii sale, după vara lui ’71, pare a le da dreptate, când a ambiționat o și mai mare concentrare a puterii. La modul filozofic vorbind, „scepticii” au aproape
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
istoriei odată cu regimul comunist! În asta sunt ajutați cumva, e adevărat, de unele nume de rezonanță cum ar fi dna Monica Lovinescu și soțul d-sale - foarte supărat pe Sadoveanu și Călinescu pe care, dacă aceștia ar trăi, nu mă-ndoiesc că i-ar traduce bucuros în fața unui „tribunal al literelor și al istoriei!”. E, de altfel, tipic, în cazul unor „literați” care, deși aflați în libertate și în țări unde cultura este sprijinită, cum este Franța bunăoară, nu au publicat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a retras în biroul său, unde, după mărturia lui Croh din cartea amintită, a început să se vaiete că „Breban i se cacă în cap... de ce trebuie Breban să mi se cace în cap!”. Trec peste eleganța expresiei, nu mă-ndoiesc că, strict privat, Stancu, care altfel era un ins violent uneori, dar extrem de manierat, în ultimii săi ani poate că a folosit o astfel de expresie, dar vreau să specific că am avut cu el excelente relații și incidentul de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
meu și al nostru de a-l ataca pe Barbu la plenara ce se anunța, și el a încercat, folosindu-și întreaga putere de persuasiune, să mă facă să renunț. Nu l-am ascultat nici pe el și, cum mă îndoiam că Nichita, care, după al treilea volum și în plină glorie literară, începuse a fi ceva mai neglijent cu cuvântul dat vechilor prieteni, va veni, l-am rugat pe tânărul Adrian Păunescu, cel mai nou membru al grupului nostru în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]