7,931 matches
-
mușchiulos, rezistent. Un chip îngust, cu ochii vii sub o calotă de păr negru și lucios, pieptănat cu grijă. Umerii slăbuți, și brațele. Degete palide, scrisul ordonat. Ar putea furniza câteva amănunte ? Da, de ce nu. Interzise orice contacte ! Pe stradă, întâmplător ? Te scuzi, nu înțelegi limba. Nu, nici rude, sau raportat imediat, la Serviciul Personal. Ședința s-ar termina repede, comunicările sunt într- adevăr puține, laconice, dar inginerul Lucian Vornicu, congestionat de emoție sau furie, insistă să i se dea cuvântul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
te poți sustrage. Așteptam să aflu și să răspund imediat, când voi fi iubită. Supusă, împreună cu cel sortit, vrăjitoriei. Între suveniruri reambalate, jucau informații și ipoteze, dar și câte o întâmplare privind cuplul Manole... Perechea se întâlnise la teatru, absolut întâmplător, cu o fostă colegă de liceu a Verei, care o îmbrățișă furtunos. Formidabil, nu ne-am văzut de un veac ! La care Manole, livid, se răsucise pe câlcâie : „De când anume ?“. Colega înțepeni, pierzându-și graiul, dar îl regăsi : „Noi chiar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Cât de exact memora Lucian toate cuvintele, deși păruse atât de cufundat în tratatul despre terenurile macroporice. — Mi-ai spus de multe ori că nu știi să eviți echivocul, nici nu-l sesizezi, atâta timp cât relațiile rămân pur camaraderești. Am auzit întâmplător și gluma gen „Nu l-am înșelat pe Manole, poate ar fi timpul“. Eram la câțiva metri. Gata să-ți spun că mai curând e o minciună decât o glumă. Nu mai făcea decât pauze scurte, pentru a-și regla
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu ți s-a părut curioasă ? — Ba da. N-am înțeles de ce. — Manole a căutat în condică să vadă cine a lipsit miercuri după-amiază. Bănuindu-te, aștepta ultima confirmare. Unul singur rămânea mereu în afara suspiciunii. Eu, bineînțeles ! ! Nu te speria, întâmplător ai fost în acea după-masă la birou. M-am uitat și eu în condică. E prudentă, chiar dacă nu cu tine. — Ești sever cu ea... — Nu-mi inspiră sentimente sau resentimente. Caută compensații pentru o căsnicie care i se pare nefericită
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Înaintau Încet și singuratic prin Întunericul străzii Înfrunzite, În zgomotul ușilor din plasă trîntite, În tăcere, În lătratul Îndepărtat al unui cîine, În glasurile stinse, În rîsul, În ritmul slab al muzicii de la o petrecere, În toate glasurile ce străbăteau Întîmplător noaptea, Îndepărtate și ciudat de apropiate, nespus de cunoscute și de familiare. Și deodată, pe cînd ședeam sub bolta mîndră, misterioasă și tainică a nopții Înveșmîntate În catifeaua presărată cu stele uriașe, auzind cum glasul puternic al tatălui meu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unde, odată ajuns, cică iar a și dat-o pe-a cotrocenistul. Și-a exprimat morțiș dorința, ca unul dintre miniștrii care compuneau delegația, cel care se ocupa, printre altele, și cu turismul și dezvoltarea durabilă și nu cu totul întâmplător purta fustă, să fie cazat întrun apartament vecin cu al său. A fost nevoie de multă muncă de lămurire din partea mai-marilor hotelului, pentru a convinge dromaderul de Dâmbovița, că este imposibil deoarece, conform protocolului pentru persoanele de rangul său, apartamentele
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
îmbărbăteze, în loc de hei-rup, își dă și el cu părerea, ba despre cum regele Mihai I, fără să se consulte cu dumnealui, a „trădat" mișelește țara la ruși, ba se trezește vorbind cam cum ar fi comandat el trecerea Prutului, dacă întâmplător l-ar fi chemat Antonescu (e vorba de generalul Antonescu și nu de somnorosul Crin), ba mai știu eu ce tâmpenie îi mai iese din gură în efortul său de a vedea scroafa în copac, pe cea mai înaltă cracă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
o mamă, mai ales că am fost un copil crescut „pe palme” de un tată bătăios! Acum simt palma mamei adoptive cum se strecoară pe sub masă și îmi cuprinde membrul dezosat, pe care noi, în bună înțelegere, îl botezasem, Siegfried. Întâmplător, dar absolut întâmplător, Siegfried era în picioare făcându-și gimnastica de seară. Niciodată n-am înțeles antipatiile dintre corp și membrele sale. Pe de o parte tabăra trunchiului și a capului, pe de alta gașca membrelor. Când tabăra este leșinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ales că am fost un copil crescut „pe palme” de un tată bătăios! Acum simt palma mamei adoptive cum se strecoară pe sub masă și îmi cuprinde membrul dezosat, pe care noi, în bună înțelegere, îl botezasem, Siegfried. Întâmplător, dar absolut întâmplător, Siegfried era în picioare făcându-și gimnastica de seară. Niciodată n-am înțeles antipatiile dintre corp și membrele sale. Pe de o parte tabăra trunchiului și a capului, pe de alta gașca membrelor. Când tabăra este leșinată de oboseală, gașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de mâna unei petarde băgată într-o sticlă și privită îndeaproape. Bum! Se zice că în cădere, protectorul curvelor, al copiilor schilodiți de pe Rue Montparnasse și al șmenarilor din Madrid și Ibiza, se lovise de toporul și de șișul ținute întâmplător în mână de doi veri de-ai lui. Convoiul se agita sălbatic - care dansa, care urla, care bea și mânca din mers. Ciorile se lățiseră în așa fel pe bulevard încât mașinile fură nevoite s-o ia pe șoseaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tunsese niciodată pe nimeni, dar Îl amuza să Încerce experiența și din acest motiv spusese că el știe să tundă. Aveau să păstreze apoi Între ei o prietenie moderată și să se Întâlnească din când În când prin curtea unității, Întâmplător sau expres, să stea la palavre și să afle nu puține și nici obișnuite lucruri unul despre celălalt. Printre altele, descoperau că studiaseră cam la același liceu și stătuseră În aceeași Casă de copii școlari, dar diferența de vârstă Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
secrete și sunt ridiculi. În tot acest timp ei decid și deci fac istorie. Toată această uriașă forță a lor nu poate fi inclusă În nici un calcul logic (logistic!). Noi Îi judecăm după rezultate, adică după țelurile lor voit sau Întâmplător atinse. Dar despre cele neatinse, care cu siguranță că au fost mult mai numeroase, nu știm nimic și nici nu le luăm În calcul. Mie Însă Îmi e mai la Îndemână să cred că ei au acționat și au decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Un vis împlinit - Un tramvai numit Popescu Când prin primul an de facultate l-am cunoscut pe Cristian Popescu, apariție cvasimeteorică printre noi, bineînțeles ca n-aș fi bănuit o secundă că, peste doar câțiva ani, aveam să citesc, pur întâmplător, într un ziar, că băiatul acela cu ochi mari, tăcut, misterios, așa cum îl percepusem în vremea studenției, avea să dispară atât de repede din lume și că într-un manual de liceu aveam să citesc, împreună cu elevii mei, an de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se profilează temperamentul unui poet înclinat continuu spre abordarea nostalgică a realității prezente, peste care se sedimentează urmele trecutului propriu, trăit într-un rural căruia îi păstrează în amintire ceea ce, prin timp, a căpătat statut de chintesență a viețuirii. Nu întâmplător, textul cu care se deschide volumul, La clopote, dă tonul elegiac, al cărui ecou va rămâne mereu în fundal, amplificat, din când în când, prin readucerea - ca laitmotiv - a referirilor la acest obiect, legat de sacru și de evenimentele ființei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
prin comparații cu elementele și fenomenele naturale și că acestea din urmă sunt transpuse artistic ca ființe ce își exteriorizează stările sufletești. Astfel, „interiorul devine exterior și exteriorul devine interior”, formulă ce amintește de textele tradiționale hermetice, alchimice, și nu întâmplător. Într-adevăr, această simbioză dă unitate volumului, dar nu cumva ea dezvăluie și un aspect de un ordin mai profund? Nu cumva toată această construcție poetică, bazată pe întrepătrunderea dintre interior și exterior, are ca punct de plecare o interferență
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
și de la care am de învățat o mulțime de lucruri interesante și utile. Vi le recomand și dumneavoastră, tuturor celor care doriți să vă instruiți în apărare și deschidere spre lumină. Concluzia tuturor acestor întâmplări este că nimic nu este întâmplător și că totuși suntem ajutați, chiar și atunci când nu mai găsim singuri drumul. Așa că mergeți înainte și, vorba părintelui Cleopa: „RĂBDARE, RĂBDARE, RĂBDARE!” Doamne ajută! Și s-auzim numai de bine până la capăt! Pe data viitoare și primiți binecuvântarea mea
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de a fi sincer, mă blochează, deși sentimentul pe care-l încerc, de la o vreme, că am supraviețuit propriei mele morți și că lumea reală nu mai are nevoie de mine ar trebui să mă elibereze de orice reținere. Nu întîmplător, de când am venit de la spital, m-am gândit deseori că am trăit cu piciorul pe frână (ce păcat că n-am derapat!), prea defensiv, prea precaut și că, din această cauză, am în urma mea o existență cu prea multe febre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
plictisit, disprețuitor, care arăta cât preț punea pe asemenea bârfe. Apoi, mormăi ceva ambiguu: ― Melancolia nu cruță pe nimeni, să știi. Și, la urma urmei, între liniștea sfinților și furia nebunilor nu e decât o diferență de diagnostic. Poate, nu întîmplător la intrarea coridorului prost luminat de la etaj, unde se află "salonul pendulelor", a fost pusă o statuie de bronz, reprezentând muza tăcerii. Înfățișează o femeie înfășurată într-un văl lung, cu un deget pe buze care sugerează o interdicție: "Profanii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
limpede a valorilor, ceea ce m-a ajutat să rătăcesc în voie, în calitate de cititor "curat", într-o lume unde nu mai existau nici războiul, nici liceul și, chiar, nici Lisa, punând alături cărți capitale de altele doar la modă sau alese întîmplător, li amestecam pe Dostoievski și pe Stendhal cu D'Annunzio sau cu Pierre Loti, pe Caragiale cu Damian Stănoiu, pe Sadoveanu și Rebreanu cu Octav Dessila și Drumeș. Mă împărțeam între Bacovia și "București, orașul prăbușirilor", alternam "Roșu și negru
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
frumoase, invidiabile! 5. E ora trei noaptea. Nu știu ce am visat, ca să-mi pot explica starea de disperare în care m-am trezit. Înainte de a mă ridica din pat, auzeam timpul vâjâind ca o apă undeva afară. Mă gândeam că nu întîmplător spaniolii au redus numărul muzelor la trei: Viața, Dragostea, Moartea. Acum, nu mai am nevoie să-mi explice nimeni de ce un deget scheletic desenează, la Goya, în țărână, cuvântul "nada" ("nimic") și că disperarea poate fi o formă greu suportabilă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărțirea însăși în ceva deosebit, de care să-și aducă aminte cu duioșie mai târziu, târăsc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urât. Înțelegeam că nu vorbea întîmplător și am întrebat-o: "Ai vrea să ne despărțim?" Cum auzisem cleveteli pe seama mea și a ei la spital, am sfătuit-o să-și schimbe medicul, ca să nu mă poată învinui nimeni că aveam legături cu o pacientă. În rest
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la concluzia, că le merita! Când a ieșit afară Laur era amețit! Nici nu s-a pus problema să se tundă! Doar lucrau teoretic la Șantierul Național al Tineretului, însă practic deserveau Grupul 3 Basarabi! Așa se scrie istoria nescrisă. Întâmplător Ivanov, comandantul șantierului ipotetic de tineri, avea plete, dar și chelie ! Trădarea Laur lucra pe drumul spre Năvodari. Sediul îl avea undeva lângă tunuri și putea ajunge la baltă în cel mult zece minute de mers pe jos. Ca de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
însă vrând, nevrând a devenit bună, însă bineînțeles, de câte ori avea posibilitatea să scape cu lecțiile neînvățate, nu ezita și nici măcar nu le citea acasă. Dar, cum ulciorul nu merge prea des la apă fără să se spargă, într-o zi, întâmplător, i-a venit rândul să o asculte chiar pe ea. Când s-a auzit strigată, toate culorile verzi, alb, roșu, galben și chiar albastru au năvălit pe obrazul ei, iar profesorul speriat de cameleonul trezit brusc la viață, din fața lui
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dovadă“. Din fericire, doctorul Quince, medicul de încredere al familiei Winshaw de câteva decenii, îi pusese deja diagnosticul în acea perioadă -rezultatul fiind că din acel moment orice afirmație făcută de Tabitha a fost primită cu cel mai mare scepticism. Întâmplător, istoria pare să fi validat evaluarea bunului medic, căci atunci când unele relicve aflate în posesia Tabithei au intrat recent în posesia scriitorului acestor pagini, printre ele se afla și controversata bucată de hârtie. Îngălbenită acum de trecerea timpului, ea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se poate. Nu reușesc să scap de durerea asta cumplită din gât. Bucătărioara mea a fost întotdeauna camera cea mai curată din apartament. N-am șters praful și n-am folosit niciodată aspiratorul, pentru că praful nu e vizibil când treci întâmplător pe acolo și poți să te faci că nu-l vezi, dar nu suportam să văd pete și resturi de mâncare uscată întărite pe tăbliile mele de un alb imaculat. De aceea, când m-am retras în bucătărie și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]