7,848 matches
-
pământ țăranilor, În timp ce Carol a reprimat răscoala din 1907... Cuza apare ca un progresist, Carol drept un conservator. Cuza Înseamnă o alegere de stânga, Carol una de dreapta. Inutil să mai spunem că toate acestea sunt simplificări mitologice: așa se Învârte caruselul personalităților. Într-un interesant sondaj de opinie datat iunie 1999, solicitați să numească „cele mai importante personalități istorice care au influențat În bine soarta românilor“, 24,6% dintre cei chestionați au optat pentru Cuza, ceea ce Îl așeza pe domnul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ridicat la cote foarte Înalte Într-o Românie care mima o civilizație de Împrumut. Este, În bună măsură, și un comic de limbaj, fiindcă personajele lui Caragiale vorbesc, vorbesc fără Încetare, pentru a spune indiferent ce. Această vorbire care se Învârte În gol, sfidând realitatea și aproape anulând-o, anunță deja literatura absurdului. Caragiale a surprins dacă nu trăsături etern românești, cel puțin trăsături care se vădesc durabile, Într-o societate mereu În tranziție, mare consumatoare de modele, dar și capabilă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de la Camden când m-am băgat în niște trupe și credeam că voi deveni următorul Paul Westerberg) pentru a masca frunza de marijuana, după ce remarcase privirile îngrijorate ale unor părinți, așa că n-a trecut mult și am început să mă-nvârt prin casă, salutând invitații în timp ce zdrăngăneam la chitară - ceea ce constituia și o stratagemă deșteaptă de a-i descuraja pe studenții mei să vorbească despre scrierile lor (întotdeauna unul dintre cele mai puțin preferate subiecte de conversație ale mele - iar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
arăta normal amuzat. Dulcea aromă de iarbă începu să-și anunțe prezența în încăpere. Pulsul mi se dublase din cauza cocainei și dobândisem o nouă, cristalină putere de concentrare; voiam să fiu prieten cu toată lumea. Atunci l-am zărit pe Robby învârtindu-se pe acolo într-un tricou cu Kid Rock și blugi largi, așa că l-am apucat pe după gât și l-am tras spre noi. - Pun pariu că te-a dat gata, hm? Să cobori tu atâtea scări? Robby dădu din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca piatra să răzbată. Peste vâjâiala vântului cred că am deslușit sunetul unei fâlfâieli. Pe măsură ce mă apropiam de piatră, eram tot mai convins că ceva chiar ieșise din falsul mormânt. Ceva negru și uriaș trecu peste casă - zburând - apoi se învârti de jur împrejur în aer, ajungând instantaneu sub mine, în timp ce vântul continua să șuiere, iar câteva clipe se auzi zgomotul unor animale luptându-se în pădure, după care începu din nou să se rotească deasupra mea, iar atunci am îngenuncheat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am gândit. - Îmi place cum îți revii atât de rapid, am zis. - Da, iute la supărare, iute la iertare. - Asta iubesc și admir la tine. A tresărit. - Ce anume - că sunt atât de îngăduitoare? În spatele ei, Omar vorbea la celular, învârtindu-se și gesticulând spre perete și nu m-am putu stăpâni să nu mă uit din nou în sus. Cum se putea ajunge acolo? M-am minunat. Doar dacă-ar zbura? veni răspunsul. - Ce ziceai de piatra de mormânt? întrebă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ceilalți se evaporase atât de rapid, încât nici nu părea să fi existat. Robby s-a apropiat agale de noi învăluit de lumina orbitoare a mall-ului și m-a mâhnit faptul că atât de puțin din viața lui se învârtea în jurul poeziei sau a romantismului. Totul era plumbuit de plictisul și anxietățile diurne. Totul reprezenta un spectacol. Dar ceea ce mă deranja cel mai mult - lucrul care de fapt constituia motivul pentru care eram atât de captivat de băieți - e că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
i-am asigurat pe cei de la masă, vom fi acolo. (Mă trecuseră fiorii imaginându-mi care ar fi fost consecințele dacă aș fi spus: „Sub nici o formă nu vom participa la această chestie părinți/profesori de la Buckley“.) Conversația s-a învârtit în jurul dotărilor superficiale, a negărilor ascunse, a distincțiilor valorice, a conexiunilor majore, despre acea sumă mare donată, despre circumstanțele favorabile - subiecte grase și personale care necesitau exemple și detalii specifice, dar totodată învăluite într-o suficientă aură de anonimitate pentru ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am întins mâna după pistol. Țipătul încetă. Ușa se deschise în întuneric și ceva se năpusti spre mine, dar n-am văzut nimic. - Hei! am strigat, după care arătarea făcu un salt în aer și zbură pe lângă mine. M-am învârtit împrejur, lovind aerul cu brațele, apoi ușa de la camera lui Robby se trânti, închizându-se. Țineam acum arma în mână, în dreptul coapsei, iar cu cealaltă mână pipăiam peretele, îndreptându-mă spre camera lui Robby. - Domnule Ellis? am auzit-o pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apreciativă, a fost îndeajuns să le pornească. Am ieșit pe coridor și am închis încet ușa în urma mea, așteptând să aud declicul încuietorii, dar sunetul nu s-a mai produs. Am dat peste o sticlă de vin roșu în timp ce mă învârteam prin bucătărie, am desfăcut-o și mi-am turnat un pahar mare. Vinul ar fi trebuit să mă ajute să dorm. Îl voi bea în timp ce urmăream o reluare a unui episod din Prietenii tăi, voi ațipi și mâine totul va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
casete cu 8 piste pe care o ascultam în timpul expedițiilor cu mașina de-a lungul coastei californiene spre un loc care se chema Pajaro Dunes. ...amintirile, aidoma acelor colțuri ale minții... - N-am scos combina stereo din priză? am întrebat, învârtindu-mă prin întuneric. ...amintiri în abur de acuarelă... - Da, am scos-o, domnule Ellis. Era Miller, ținându-se de DCE de parcă l-ar fi ghidat undeva. ... cum eram noi altădată... Camera de zi deveni instantaneu fierbinte. Era o seră, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fi o evadare. Și va fi pace. Am aterizat pe gazon. N-am simțit nimic. Toată durerea se concentra în piciorul drept. M-am ridicat și am început să șchiopătez spre Range Rover. M-am prăbușit în fața volanului și am învârtit cheia în contact. (Întrebat fiind, am răspuns că nu știam - și nici acum nu mă pot gândi la un motiv - de ce nu m-am dus la un vecin după ce fusesem atacat.) Gemând de unul singur, am dat cu spatele apăsând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe cineva pe locul șoferului: încruntat, hotărât, ușor de recunoscut. Așa cum figurase deja în visele mele, Clayton era cel care conducea mașina. Când am văzut mutra lui Clayton am dat drumul la volan și Range Rover-ul, încă în marșarier, se învârti în spate în jumătate de arc, în așa fel încât bloca Elsinore Lane. Am încercat să controlez mașina în timp ce 450 SL continua să avanseze. Accelera. M-am întărit când s-a izbit în dreapta Range Rover-ului. Coliziunea a proiectat SUV-ul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și prăfui fața fiului meu care visa luna și în timpul visului i-au întunecat scoarța lunară și apoi zburară mai departe, dar îndată ce trecură de lună totul deveni mai luminos ca niciodată, iar cenușa începu să se scurgă spre pământ, învârtindu-se, strălucitoare acum, fiind înghițită curând de o viziune luminoasă în care imaginile încep să se sfărâme. Cenușa se prăbușea în toate, surmând ecourile. Se cernu peste mormintele părinților săi și în cele din urmă pătrunse în lumea rece, luminată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un catâr, antrenorul cu idei puține, dar fixe. VITALIE CIOBANU: Parc de Bruxelles Warande - o grădină botanică în care luăm masa în picioare, pe trepte sau la pervaz, cum apucă fiecare. „Bufet suedez”. Frugal și neglijent. După banii care se învârt pe aici, ai zice că-i o sfidare la adresa noastră (portughezii - mult mai limitați în fonduri - s-au dovedit cei mai ospitalieri și mai generoși până acum cu scriitorii din Trenul Literaturii!). Andrei Bodiu îmi povestește scene de la Parlamentul European
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Siegfrid von Feuchtwangen, Winrich von Kniprode și Albrecht Hohenzollern -, și trec podețul spre edificiul superior, Citadela. Nimeresc într-o curte mult mai mică, înconjurată de jur-împrejur de ziduri cu portic: sunt galerii dispuse pe trei niveluri, pe care le străbați învârtindu-te în patrulater. În mijlocul strâmtului perimetru se află o fântână de lemn, zăvorâtă, acoperită cu olane. Plouă cu aceeași morocănoasă insistență. Căutându-mi grupul, trec pe lângă pâlcurile de turiști (mulți nemți - e și istoria lor!), mai ales bătrâni albinoși, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
concepte ale vizibilului și invizibilului. După cum am arătat mai sus, Matei deținea, aproape, monopolul „simțului realist”, al „simțului social”, nu o dată ne uimea și chiar stupefia prin judecățile sale tranșante, îmbibate de sarcasm, asupra mediului și oamenilor în mijlocul cărora ne învârteam. Sarcasmul său însuși, o formă radicală de definire și limitare, avea cel puțin două fețe: cea persiflantă, „amabilă”, și cea cinică. Dacă cu „prima” eu și amicii ne acomodam prea bine, amuzându-ne larg de surpriza și justețea epitetelor sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se fracturează ființa „unică” în „două entități” ce seamănă în fiecare segment, în fiecare „gând”, în fiecare act al lor și totuși sunt mereu altfel, adânc, profund altfel, creând acea miraculoasă atracție (sau indiferență acută, respingere!Ă în jurul căreia se învârte „circul, carnavalul” existenței dintotdeaunaă - da, domnișorule sau domnișoară, dumneata semeni (cu noi!Ă, dar încă nu ne-ai învins! Va trebui „să te descurci” și să faci în așa fel încât să ne „convingi” cu adevărat că ești „la fel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
luptă intern”... După prima mea „victorie” evidentă socială - politică, dar mai ales ca literat, ca scriitor, ca autor de ample și expresive construcții epice -, mi-am atins într-un fel „o limită” și a trebuit, dacă nu voiam să mă învârt în cerc, să-mi „radicalizez” stilul, dar și gândirea specifică, romanescă. Să abordez alte teme, mai vaste, mai profunde, chiar dacă exista riscul ca efortul meu, „schimbarea mea la față” să fie intepretată cel puțin ambiguu de comentatorii cărților mele. Unii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ițele intrigilor dintre nou și vechi, suntem nevoiți să cercetăm cu amănunțime cărări nebătătorite, departe de căile regale ale compilației. Un carnet de note de drum este de regulă o redactare plină de ciudățenii. Giruetei îi lipsește dialectica: ea se învârte după cum bate vântul lucrurilor văzute și auzite, al bunei sau proastei dispoziții de moment, al unor reverii prea intime uneori pentru a nu fi și indecente. Viciul paradoxului "la cald" sau al observației făcute în trecere este talmeș-balmeșul, acel ceva
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
practică la activ. Fiul lui, emigrat în Statele Unite, a decis să nu se mai întoarcă. El însuși, care n-a făcut niciodată politică, se consideră "tratat ca un activist" și se gândește la plecare. S-a săturat să se tot învârtă în colivie. Posesorii de diplome de studii superioare iau calea exilului, spitalul recrutează cu greu infirmieri competenți. Și totuși, un infirmier, îmi spune el, poate întreține până la optsprezece persoane cu salariul său. O bună formație echivalează cu un pașaport. Din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cel de la Deganya se mulțumește, cred, să renunțe la niște reguli devenite desuete. Gata cu egalitatea salariilor, cu cantina colectivă, cu creșa comună. Sfârșitul unui ciclu: hotărât lucru, totul se petrece ca și cum ciclul de viață al utopiei egalitare s-ar învârti în jurul unei jumătăți de veac: URSS, China, Cuba... și Israel. În realitate douăzeci de ani de strălucire, după care a început declinul. Așadar, sionismul laic și socializant din secolul trecut va rămâne în anale ca "măgarul lui Mesia"? Intelectual, acesta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de bazalt negru. Știu că omul din barca de la Genesareth a stat multă vreme aici, că aici a fost micul lui port, dar mai simt și că el nu mai e aici. La Tiberiada, așa ceva se poate ierta. Se tot învârtea în jurul ei fără să intre, nu-i plăcea această cetate dedicată lui Tiberiu, nouă toată, flușturatică, păgână, și care tot așa e și în zilele noastre (chiar dacă aici s-a elaborat Talmudul de la Ierusalim). Zabulon și Neftali, în schimb, ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-l poți lua contra unei sume frumușele, leagă vârful muntelui de oraș. Dar cine să-l ia? Ceva animație în jurul sicomorului evanghelic. El a fost plantat în acel colț al grădinii care pătrunde până în inima orașului. Niște băieței se tot învârt pe acolo, pândesc eventualul pelerin, rar de altminteri, pentru a-i vinde o carte postală și pentru a mai cere ceva de pomană. Dacă locul e banal, povestea biblică e savuroasă, căci nu e lucru obișnuit să vezi un notabil
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sau Palestinian Times din această dimineață. Nu există niciun termen injurios antisemit care să nu fi fost întrebuințat în înfruntările șefilor israelieni în timpul războiului de eliberare (jidan, Shylock, nazist etc.) Nici ocupanți prin firea lucrurilor, nici persecutați ereditari. Roata se învârte. Eadem sunt semper omnia. "Toate sunt întotdeauna la fel": sunt cuvintele lui Lucrețiu, poet roman materialist și dușman al zeilor. Dacă l-am citi ceva mai des, am fi scutiți de o mulțime de deziluzii fără de motiv și de amărăciuni
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]