7,211 matches
-
Poezia este dominată de două prezențe care apar obsesiv: femeia și îngerul, ce se interpătrund în unele poeme. Singurele amintiri frumoase ale poetului sunt legate de o dragoste rămasă undeva în timp; evocarea ei ne amintește de Radu Stanca: "O șoaptă, o șoaptă cu buze de crin/ bună seara, bună seara/ prințul din stele se cutremură/ te iubesc Ofelia eu sunt amurgul!" Poetul solitar este născut de cer și însetat eminescian de repaus; el va opri timpul, pentru a trăi clipe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dominată de două prezențe care apar obsesiv: femeia și îngerul, ce se interpătrund în unele poeme. Singurele amintiri frumoase ale poetului sunt legate de o dragoste rămasă undeva în timp; evocarea ei ne amintește de Radu Stanca: "O șoaptă, o șoaptă cu buze de crin/ bună seara, bună seara/ prințul din stele se cutremură/ te iubesc Ofelia eu sunt amurgul!" Poetul solitar este născut de cer și însetat eminescian de repaus; el va opri timpul, pentru a trăi clipe ce au
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ștefan și oamenii se desprind din istorie și se contopesc cu peisajul, și el istorizant. Configurația materială e sumară și ceea ce atrage este memoria concepută prin digresiunile și raportările spirituale într-o lume de fantastic discret. Iarba este plină de șoapte, pădurile se întorc în iarnă, pădurile sunt negre, oamenii cântă și doboară copacii. Figura centrală a istoriei, așa cum o imaginează Baconsky, este Ștefan cel Mare, ale cărui săgeți "mai caută încă inimi dușmane". Alteori, prezența domnitorului îi este semnalată de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și tot ce atinge, oameni și locuri, par sacralizați. Un sentiment de liniște, de interiorizare, propice comunicării cu strămoșii, cu cei care au fost, ne trimite la L. Blaga: Ce liniște-i aici de aceea poate/ Când sărut iarba aud șoapte/ Venind de demult/ Aceste păduri care se întorc din iarnă cântând/ Leagănă-n arbori întreaga mea viață." În 1961 apare volumul "Versuri", în care reînvie câteva cicluri mai vechi. "Amintiri din munții Bihariei" evocă în tablouri halucinante figura lui Bălcescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ochii de diamant/ Ridicat pe iedera de foc". 18 "Și s-a urât cu cântecul din fluier,/ Cu jalea din câmpii, alăuta/ Vor șerpi cu clopoței, năpârci cu șuier,/ Și nu mai vor nici hora, nici lăuta." 19 "Ca o șoaptă din țărână/ Împrejurul roții olarului/ Venim de departe lovindu-ne./ Nu ne chema, nu ne opri, nu ne opri, nu ne întoarce/ Căci noi suntem de ieri și de ne vei striga, nu vom auzi". Alegoria se vrea încărcată de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
miroase a femeie. * O carte reprezintă un dublu țipăt: al existenței autorului, acesta dorind să fie văzut, să iasă din anonimatul masei, și al suferinței acestuia, iscată de ceea ce trebuie să îndure. E articularea unui țipăt într-un noian de șoapte. * Posibil scop al existenței: să fii sursa unei valori. E un mod de a te afla în centru. * Conturul existenței personale este dat de compromisul pe care reușim să-l realizăm între necesitate și aspirația noastră către libertate. * Trist este
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
transă, fixa tavanul cu privirea de parcă stătea să cadă pe ea...); așa sunt bărbații, cam porci, ce să aștepți de la ei; dar mi s-a pus pata rău de tot când m-am apropiat de ea și i-am auzit șoaptele repetate obsesiv: „Haaai, că se aaarde șteeeeviaaa“... Așadar, asta făcea ea acolo: îi gătea! De altfel, am și recunoscut mirosurile. Și eu, care trăiam cu prăpăditul ăla crezând că are centura neagră inclusiv în arta culinară... Numai gura era de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Ca pana să nu fugă, slove goale așternând. Ideea e, ce-nfăptuiește și creează totul? Ar trebui să scriu: La Început a fost Puterea. Dar iată că scriind sunt Îndemnat Să nu fac nici aici popasul. Din ce adâncuri vine șoapta? M-ajută duhul și-mi dă sfat. La Început voi pune Fapta. Analiza lui Faust este extrem de nuanțată. Ea este expresia unor etape În procesul de afirmare al forțelor interioare care merg de la cuvânt la faptă. Pentru Faust, calea de la
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Iubire, muzică de noapte la o grădină publică... De pe o bancă privesc mulțimea care se preumblă serioasă printre straturi de flori, argintate de globuri electrice... Prin tufișuri - fete, sau domnișoare în rochii subțiri, cu elevi de școală, sau militari... Rîsete, șoapte... Un tînăr îmi cere sfaturi pentru un amor nenorocit. Fanfara răsună peste grădină și peste oraș. Cîntece vechi, flori, amanți atît de tineri... mă cheamă cu mulți ani în urmă... Iubiri pe care le-am uitat mă ridică să plec
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
misterul. Unul din cei care recurge foarte des la el (mai des chiar decît Petică) e Octavian Goga, care-l pune drept titlu unui poem dedicat nopții: „ De ce, neînțeleasă noapte,/ Ți-ai stîns luminile din cer,/ De unde ai mai multe șoapte/ Ș-un mai nepriceput mister?...// De ce tresai înfiorată/ Cînd pe deasupra noastră zbori,/ De ce ești mai întunecată/ Acuma ca de alteori?...// Simt un fior care mă fură:/- Pe semne-acum în noaptea asta,/ Pe-un crai viteaz cu barbă sură/ L-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a doua dintre ele (de fapt, un sonet), atmosfera e de mînăstire, reconstituită cu ajutorul unor reminiscențe din Ion Heliade Rădulescu: „Clopot de alarmă la mănăstire.../ «Căderea dracilor», miazănoapte -/ Ale vremurilor fructe coapte/ închid trecutul ca mîntuire.// Ce zvoane călu1gărești și șoapte,/ Făclii ce fug, se-ntorc în neștire./ Desigur, cu a zorilor ivire/ Vom mai gîndi la această noapte!//... Și clopotul vibrează, vibrează.../ «Satan este-nvins» - nici o îndurare-/ De vremuri noi, e inima trează.// Sunt grele visuri? halucinare? -/ -Pe cer, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ai muri, transcrise de el după a cîta oară? în aprilie 186961. Aflăm din aceste versuri că dacă ar muri el, chiar mort și încă ar iubi-o. Noaptea, cînd ea se va simți atinsă de "trista aripă a unei șoapte" și va auzi "o aripă vuind plîngătoare", ea să deschidă fereastra, ca să poată intra el, "ca o boare suntă" și s-o mîngîie cu suflarea-i "pe fața-i palidă și pe ochii gînditori". Dar dacă ar muri ea, el
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu care se încheie un splendid Cântec trist ("Doar în voi, suav și tainic,/ Ca adus de un murmur,/ Pot, suit pe taburete,/ Să ating iar cerul pur") sau primele două catrene din Astenie ("Vorbiți încet, sau poate chiar în șoaptă,/ Azi sunt neputincios ca o mătasă,/ Doar sufletul îmi lunecă prin casă/ Pe marile covoare și așteaptă.// Intrarea lui în vis e-ngăduită/ De mult. S-a pregătit cu sârguință./ Hainele mele fragede palpită/ Să-i înfășoare lirica ființă"), ambele incluse
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
între sine și o lume nedreaptă, incapabile a înțelege miza strădaniilor sale artistice. Miză care transpare, bunăoară, din crezul poetic pe deplin elocvent ce dă și titlul volumului Aveți nevoie de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012): " avem nevoie de șoaptă/ avem nevoie de cuvânt/ avem nevoie de strigăt/ și de cântec/ și de bucurie/ cum mai avem în noi/ lacrimi și tristețe/ durere și răni sângerânde// avem nevoie de îmbrățișare/ de ochi verzi/ spălați cu întinderea oceanului/ sau colorați direct
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
folcloric distilat în forme de cert rafinament stilistic: "!ți-ai crescut parcă anume/ părul cel mai lung din lume/ ca-ntr-un giulgi să-ți ții într-însul/ trupul tău curat ca plânsul/ lin pornit și-ncheiat lin/ ca-ntr-o șoaptă de amin... // eu de-acuma ți-s străin...// nu mai vii și nu mai vin/ să mă-mbăt de sfântu-ți vin/ unde-n vin găsesc venin /eu de-acuma nu mai vin...// unde vin găsesc venin...// nu-i mai știu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
penele albastre cu care clipește/ atunci când e să fie adorabilă/ portjartierul de mireasă/ cameea și fardul deopotrivă/ cuțitul de conserve/ (pentru vremuri mai rele)/ cei doi fluturi siamezi,/lipiți de cerul gurii/ numai sărutând-o pe buze/ afli secretul neînțeleselor șoapte/ de care nu a scăpat din adolescență...". În texte precum Heruvim la masa de scris, Nu sunt Pygmalion, Cosmos, Rusalii, Umbra de ibovnic umbra biograficului este deja aproape efasată. În loc, începe să se proiecteze un univers liric de sorginte folclorică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vise, Editura Junimea, Iași, 2007); Dealurile cu îngeri plângeau, Editura Junimea, Iași, 2008; Omul cu un singur înger, Editura Junimea, Iași, 2009; Dublu portret, Editura Junimea, Iași, 2009; Pasărea amintirilor, Editura Junimea, Iași, 2010; Mărul mușcat, Editura Junimea, Iași, 2010; Șoaptele merelor mușcate, Editura Timpul, Iași, 2010; A douăsprezecea dimensiune, Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2011; Solitudine, Editura Junimea, Iași, 2012; Călcâiul cu săgeată, Editura Timpul, Iași, 2012; O liniște... Cuvinte, Editura Timpul, Iași, 2012; Iubito, mai adu-mi un măr
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vise, Editura Junimea, Iași, 2007; Dealurile cu îngeri plângeau, Editura Junimea, Iași, 2008; Omul cu un singur înger, Editura Junimea, Iași, 2009; Dublu portret, Editura Junimea, Iași, 2009; Pasărea amintirilor, Editura Junimea, Iași, 2010; Mărul mușcat, Editura Junimea, Iași, 2010; Șoaptele merelor mușcate, Editura Timpul, Iași, 2010; A douăsprezecea dimensiune, Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2011; Solitudine, Editura Junimea, Iași, 2012; Călcâiul cu săgeată, Editura Timpul, Iași, 2012; O liniște... Cuvinte, Editura Timpul, Iași, 2012; Iubito, mai adu-mi un măr
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Omul cu un singur înger, 2009; Ion Hurjui, în "Cronica", nr. 4, aprilie 2009; Ion Hurjui, în "Plumb", nr. 37, aprilie 2010 și în nr. 38, mai 2010; Gheorghe Mustață, în "Plumb", nr. 45, decembrie 2010; Victor Fărcășel, "Prefața" la Șoaptele merelor mușcate, 2010 și la A douăsprezecea dimensiune, 2011. MĂNUCĂ, Maria, n. 20 decembrie 1940, București. Studii gimnaziale și liceale la Liceul "Oltea Doamna" din Iași (1950-1957), Facultatea de Medicină și Farmacie din cadrul Universității "Gr.T. Popa", Iași (1957-1963); Școala Populară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
text precum Nesfârșită-i surparea, esența și manifestările dramei: "în afara mea// încotro să pășesc?//numai pe potecile mele/ zdrențuite, însângerate,/ numai în/ pasul nesigur, șovăielnic,/ numai în gestul nehotărât,/ numai în zâmbetul crispat și fugos/ numai în tremur, numai în șoaptă/ mă simt acasă/ la fel de trist/ la sfârșit de mileniu/ ca la facerea lumii". La sfârșitul spovedaniei, după atâtea Amânări, contorsiuni, amânări, în locul unui mult dorit proces cathartic, reapare deznădejdea: "de-acum ce mai pot aștepta/ ca de coșurile adolescenței/ m-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pupe mirii/ și să învețe tabla-nmulțirii". Ignorând aceste avertismente, cititorul poate avea revelația unei poezii ce, paradoxal, emană o "blândețe iubitoare care, dincolo de abise, apropie și umanizează" (Constantin Ciopraga). Pe nesimțite, spațiul poetic se umple de ecouri pulsatile și șoapte secrete, provenite din forul poetic cel mai intim, acolo unde palpită interogații asupra rostului adânc al ființei, raportate simultan la sine și la alteritate: "Ceea ce tu nu ai simțit/ a fost clipa secretă/ a cunoașterii de sine/ ceea ce se cunoaște
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-i nimic altceva decît un plan bine întocmit, de subversiune. Pentru realizarea lui vor fi necesari douăzeci de ani: Iată ce vă spun eu vouă, filosofi, economiști, ideologi, vreau ca, în douăzeci de ani, acele principii despre care vorbiți în șoaptă în intimitatea familiei, despre care scrieți pe ascuns la umbra unor turnuri vechi, privind neliniștiți în jur, pe care vi le mărturisiți unul altuia cu pumnalul în mînă, pentru a lovi pe cel ce trădează sau pe cel care, neprăvăzător
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
prea credul...". Spiritul polițienesc și delator", acesta este însă, potrivit lui Michelet, principiul în baza căruia acționează redutabila putere a Companiei: "Trădarea din familie, soția își spionează soțul, copilul își spionează mama... E tăcere, se aude doar un murmur trist, doar șoaptele prin care sînt mărturisite păcatele celorlalți, aceștia înfricoșîndu-se și sfiindu-se unii de alții... Poliție și contrapoliție. Însuși cel care ascultă spovedania este spionat de cel care se spovedește și căruia îi pune întrebări insidioase..." De asemenea, marele rabin al
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
realitatea imediată, fie ca pe un lamento al unei generații cu o copilărie marcată de coșmarul războiului. Odată cu Chipul cioplit și mai ales prin Fața a doua (ambele apărute în 1967), expresia se decantează, glasul de trâmbiță al poetului coborând spre șoaptă. Chiar dacă obsesia ororilor războiului nu a dispărut, o tristețe gravă ia locul tumultului de blesteme. Renunțând să se mai erijeze în răzbunătorul lumii, să se considere purtătorul de cuvânt al unei generații, M. începe aventura căutării de sine, continuată, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
mâinile noastre, guvernul nostru nu trebuiesă se teamă de cheltuieli excesive. Absolutismul nostru va fi consecvent în toate. De aceea marea noastră voință va fi respectată și ascultată fără murmur de câte ori vom porunci. Ea nu va ține seama de nici o șoaptă, de nici o nemulțumire; ea va opri orice revoltă printr-o pedeapsă exemplară. Vom desființa dreptul de casație, de care vom dispune singuri, noi guvernanții, pentru că nu trebuie să lăsăm să se nască în popor ideea că vreo decizie nedreaptă ar
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]