15,786 matches
-
lui Iisus, care deturnează spiritul public de la sensul cu adevărat creștin al acestei comemorări în favoarea unui mit fără valoare religioasă. Aceste atacuri au luat amploare în ajunul Crăciunului ; cu mai multă discreție, probabil, dar la fel de ferm, Biserica protestantă și-a alăturat vocea celei a Bisericii catolice. În ziare apăreau deja scrisori ale cititorilor și articole care atestau, în sensuri diverse, dar în general ostile poziției ecleziastice, interesul stîrnit de această poveste. În fine, punctul culminant a fost atins pe 24 decembrie
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
poeții, ca să ajungă la adevăruri situate la un nivel mai profund decît cel al experienței obișnuite, folosesc limbajul într-un mod original și sintetic : ei multiplică perspectivele pentru a cir cumscrie contururile unui obiect care rămîne imposibil de perceput și alătură cuvinte cu sensuri incompatibile (vechii gramaticieni numeau oximoroane aceste construcții). Am putea adăuga miturile, pentru că fiecare mit admite o pluralitate de variante. Cu ajutorul unor imagini diferite și adesea contradictorii, aceste variante încearcă să facă perceptibilă o structură care scapă eforturilor
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Începând cu anul 1980 Școala Racova-Șes avea să primească un dascăl de nădejde, învățătorul Bostan Valerian, care de fapt avea să continue drumul început de învățătorul Ioan C. Marcu, situând această școală printre școlile fruntașe. Învățătorului Bostan Valerian i se alătură, începând cu 1 septembrie 1986 și soția sa, Maria. O familie de dascăli harnici, buni gospodari, cu dragoste pentru profesia aleasă și rezultate frumoase. Capitolul V Ultimul popas - Școala de 4 ani Lețcana (1963-1968) În urma ieșirii la pensie a învățătorilor
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
o trăire profundă se înveșmântau în cuvinte, în gând. Se organizau în vers, tot în gând și apoi versul se imprima prin repetare, în memorie. Acesta, odată însușit, un alt vers se alcătuia în același fel în gând și se alătura celuilalt prin reprezentare în memorie. Astfel se alcătuia strofa, poezia, care din repetare în repetare se închega integral în plan mental. Poezia terminată era imediat mărturisită colegilor de celulă, fiind imediat însușită prin memorare și apoi, prin mijloace ingenioase și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
să spunem; de altfel, conform aceleiași Înrădăcinate culturi mixte, fasolea e o altă plantă cultivată pe lângă porumb. Și atunci, coexistența bostan-porumb care ne-a surprins de la Început Încetează a mai fi o singularitate, devenind o fațetă a unei reguli ce alătură, Într’un arc peste timp, ființe diferite, nu similare, din punct de vedere evolutiv. Ar mai fi o taină, inedită de-al binelea. Anume, orice plantă simte, În sămânță fiind, momentul În care trebuie să răsară. Lucrul se observă și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lună, de sfântul Gheorghe. Dar, lepădând cojoc după cojoc, Dochia a rămas complet descoperită gerului trimis de Zamolxe. À propos de riscul adoptării unor cutume străine, chiar dacă de „bon ton“ ca venind din partea puternicilor zilei, uitând realitatea locală. Dar să alătur o frumusețe: mărțișorul, poate obligat de acele vremuri a fi oferit - oricum romanii nu-l puteau dezrădăcina, și a dăinuit până astăzi - pe 1 martie, dar purtat până Înfloresc pomii, de care să fie agățat, mai pe la echinocțiu adică. Iar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oricărei pretenții. Și astfel, dacă un guzgan se pierde pe drum, e vai de el. Dar poate că-l vor chinui, cândva, remușcările și, atunci când drumul i se va Întretăia cu cel al restului clanului, va vrea să i se alăture. Tot vai de el, de astă dată din partea propriului clan, căci nu mai miroase la fel; e un străin deci. Să presupunem că un... experimentator milos Îl protejează, În interiorul teritoriului clanului, vârându-l Într’o cușcă. În clipa când va
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bun Și vino cu noi la drum. Umple-ți punga cu bani, bine Să nu ne faci de rușine ! Ia și două lumânări Să-i cununi pe-ăi doi bujori! U iu, U iu iu! Nănașii ies din casă, se alătură alaiului și pleacă cu acesta la casa mirelui, unde tinerii nuntași întrețin atmosfera de veselie strigând de data asta versuri potrivite mirelui: Dulce-i gura mirelui, Ca boaba strugurelui, Ca o boabă de cireașă, Știe miresuca noastră ! U iu, U
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
piața din mijlocul satului, fie în fața crâșmei, fie pe luncă. Se aduna aici toată suflarea satului și oamenii se simțeau bine. În seara de Anul nou feciorii ieșeau din nou la joc cu muzicantul lor. De data aceasta li se alăturau și bandele satului și se încingea jocul până după miezul nopții cînd «se îngropa» anul vechi și se primea cu bucurie, cu pocnituri din bici, cu focuri de pușcă și de pistoale și cu chiuituri, Anul Nou, cu speranța citită
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
plecau unde vedeau cu ochii, în speranța unui trai mai bun, Constantin Folea are meritul de a fi găsit altă cale, pentru el și pentru semenii săi, aceea de a lupta pe cale politică, ceea ce probabil l-a îndemnat să se alăture unei formațiuni care spre deosebire de toate celelalte ce se afirmau pe firmamentul electoral al vremii propovăduia o ideologie nouă, aceea a luptei pentru egalitatea între oameni, indiferent de obârșia lor socială, grad de cultură, stare materială și încă alte câteva amănunte
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
HOTĂRÂREA NOASTRĂ Obștea poporului român din comuna Oprea-Cârțișoara, din îndemn propriu și fără nici o silă sau ademenire din vreo parte, dă la iveală dorința fierbinte, ce însuflețește inima fiecărui Român, și declară că voința sa nestrămutată este : Voim să fim alăturați, împreună cu teritoriile românești din Ardeal, Banat, Ungaria și Maramurăș, la Regatul României, sub stăpânirea Majestății Sale, Regelui Ferdinand I. În această hotărâre a noastră așternem tot ce au dorit strămoșii noștri, tot ce ne încălzește pe noi, cei de față
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
calabalâcul ce au putut aduna la repezeală, ca să se așeze aci pe valea Bâlii în sus, la sud de Olt, la nord de crestele masivului Făgăraș. Dintre ei, trebuie să se fi ridicat acel legendar Hatman Budac care s-a alăturat la fel de legendarului Radu Negru Vodă ca să descalece și să realizeze tot la fel de legendara întemeiere a Țării Romînești. După cum tot din ei se trage probabil viteazul hauduc al sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX ca să bântuie exact prin
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
numai 18 ani, Vasile Bucelea tatăl lor, toți din Viștea de Sus, Ion Sofariu (Nica popii), Victor Geamănu, Liviu Fogoroș, Marcu Oană (Logrea), inginerul Liviu Nicoară din Rucăr Făgăraș și Ioniță Greavu din Noul-Român. Din primul moment li s-au alăturat preoții Nichita Bălescu din Viștea de Sus, Cornel Dascălu din Arpașu de Jos, părintele Tețu din Corbi, Părintele Neagoe, Pavel Borzea din Viștea de Jos, părintele Hariton Ieșeanu din Sâmbăta de Jos, și părintele Dâmboi venit din Drăguș în urma morții
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care se știa foarte bine că nu există. Dar oficialilor le trebuia un răspuns justificativ cu care să combată la minister. Și răspunsul, știut dinainte, a venit pe placul lor. Nici nu putea fi altfel: Domnule Prefect, Conform ordinului Dv. alăturat avem onoarea a vă raporta că nu avem cunoștință de nici un act de donație făcut de D-na Maria Papadopol pentru porțiunea de teren din satul Ipotești [...]. Privitor la această donație primăria nu a avut nici o corespondență cu nici o autoritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a românismului". Probabil că esența întregii cercetări se include în două constatări consecutive unei demonstrații strânse și de necombătut: 1 "când îi ocărăște pe unii și pe alții (Eminescu, n.n.), nu vizează aspectul etnic al problemei; 2 românilor care se alătură respectivei devieri imorale li se aruncă același blestem, cu și mai mare forță de pustiire". Și asta poate pentru că (vorba lui Cioran) "în Europa, fericirea se termină la Viena". Iar indignarea face versul. * A fișul de înmormântare vestea, la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
semnatari); dacă n-a putut ocoli corvoada, nici nu i-a dat curs decât formal și de-a dreptul șugubăț... Abandonez cu regret acest exercițiu speculativ de de-culpabilizare, fiindcă, de fapt, realitatea nudă e alta. Și Sava s-a alăturat corului denigratorilor, lovind scurt și cât se poate de dur în imaginea maestrului-idol care l-a adus în teatru, deschizându-i "orizonturi noi în creația artistică." Iată alt portret al lui Maican, complet deosebit de cele creionate de Sava înainte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Ia-mă Doamne », eu, de aici, unde condițiile sunt încă bune, dar e cam lipsă de personal, zic : când îmi mai scrieți, că eu vă răspund ?! La scrisoare de mai sus, destul de lungă, semn că se simțea bine, doamna Adriana alătura în plicul expediat doamnei Dumitrescu și alte câteva materiale, poezii și proză. Una din poezii era închinată, cu toată dragostea, salariaților Căminului Schitul Darvari : Toată dragostea Stau și mă gândesc bine. Și iarăși mă gândesc, N-aș fi crezut vreodată
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Iar ca să spună că aveți copii și nu puteți fi primită, este un neadevăr al lor. Nu se poate, un om care și-a dedicat viața muncii nu poate să nu se țină seama și să fie refuzat. Eu vă alătur aici o cerere, chiar dacă fiii dvs. or să mă acuze, odată și odată au să-mi mulțumească. Vă rog să mă credeți că mă îngrijorează orice ființă bolnavă, care a muncit din greu, dar măcar aveți doi fii care sunt
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mi-am pierdut pe toți cei mai dragi, mă mai iau cu plânsul și dorul, de aceea mai și scriu ceea ce vă expediez, scria doamna Adriana la 17 septembrie 2013, dându-ne explicații și la versurile pe care ni le alătura epistolei sale: Cerbul cu stea în frunte A fost odată-ntr-o pădure Un om bătrân cu baba lui, Trăiau săraci ca vai de lume În adâncimea codrului. Moșneagul nu mai vrea nimic Ci numai moartea și-o dorea; Iar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mânuța mea, din papiotă, să-l puneți la bluzița roșie, că mie rozu mi-a plăcut întotdeauna. Îmi plac culorile galben, bej, roz, portocaliu. Vă trimit gulerașul și o iconiță pentru INO, ca să vă ajute în viață. Și doamna Adriana alătura darului ei pentru noi versurile care se văd că sunt creația durerii la o anumită vârstă a... așteptării: Cu dor de sat Cu dor de sat, așa trăiesc Nu-mi pare rău că-nbătrânesc. Și așa eu sunt bătrână Mă țin
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și rigurozitate, că pacea este singura cale rațională și umană care oferă oamenilor un climat de creație și competiție adevărată, dreaptă, cinstită, care este și pe placul lui Dumnezeu. În vreme ce suratele ei din peninsula scandinavă, Norvegia și Danemarca, s-au alăturat încă din 1945 alianței NATO, iar Finlanda a semnat în 1948, mai mult din curtoazie și diplomație, un tratat de "prietenie" cu singurul ei dușman de ieri și de azi, U.R.S.S., Suedia și-a reînnoit foarte explicit statutul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
minoritatea. Cum se prezentau slavii din ținuturile de graniță estice ale Imperiului Roman? Erau populații constituite dintr-un amestec de sciți, sarmați și germanici (în unele regiuni din estul Elbei) care au fost părăsite de căpeteniile militare care s-au alăturat armatelor germanice în marșul lor spre capitala Imperiului Roman. Nu existau popoare "în sine", existau ca atare doar armatele germanice. Acolo unde naționalismul etnic este aplicat, ajungem la situația întâlnită în ultimii ani în fosta Iugoslavie, despre a cărei dureroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fugă, ne-a ieșit În față dintr-un tufiș. — Ce dracu’ făceați de nu mai veneați? — Pe mă-ta o făceam, am scăpat printre gâfâituri. Sărmana Motănica... — Sărmana Motănica mea cu chimonou’ ei ăla frumosu’ de mătase, se smiorcăi Laur alăturându-se fugii noastre. — ... și bagă mare, vere, până ajungem la gară o să-ți dea os prin os jelind-o pe mă-ta. — Și-a vândut chimonou’, vere, Îți dai seama? Nu-i mai Încăpea țâțele-n el de cât se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
căzut de pe scaun cu farfuria și cu berile-n brațe și verii mei au sărit amândoi să m-aducă În simțiri, la care bufnița aia din local a sărit una-două la noi să ne bată, hihihihi... Râdem și noi, ne-alăturăm râsului de greieraș al lui Laur, da’ vă-nverziserăți, vere, și tu și părințelu’, când ați auzit-o p-aia de miliție. Mă piș pă miliție! Nu v-am spus că dacă vă iau cu mine să nu vă fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi fost chiar atât de dobitoci ca să strice muniția pe boschetarii ăia. Adevăru’ e c-au făcut nițică vânzoleală-n lume prin oraș când au dat să-i ridice. I-au fugărit, și-n timpul ăsta li s-au mai alăturat câțiva de pe stradă. S-a cocoțat unu’ pe un tramvai și-a Început să zbiere cât putea ca să-l audă lumea, că vrem una-alta, mâncare și căldură și lumină și români nu fiți lași, da’ până seara i-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]