12,606 matches
-
sau să lâncezească de-a lungul Întregului joc, În timp ce alții Închipuiau niște oameni prinși Într-o poveste. Oamenii aceștia din urmă erau acoperiți cu colb de piatră albă, din cap până În picioare. Jocul Începea așa: unul dintre oamenii mânjiți În alb Își lua rămas bun de la un altul asemenea lui și pleca departe-departe. Cât timp au s-au jucat ei de-a plecarea asta, cei ce Îngânau trilul erau triști și mai-mai că plângeau. Apoi, cel care plecase departe-departe se Întâlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai-mai că plângeau. Apoi, cel care plecase departe-departe se Întâlni cu un alt om - Între cei doi se porni o ciripeală ascuțită după care, Își dădură mâna. Cel de-al doilea om Îi aduse primului o grăsană, mânjită tot În alb, iar omul și femeia făcură așa, În joacă, ceea ce face un om cu o femeie. Apoi, omul plecat la drum lăsă femeia și porni mai departe. Un altul se apropie de el, la fel de mânjit În alb. Se prefăcură că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
grăsană, mânjită tot În alb, iar omul și femeia făcură așa, În joacă, ceea ce face un om cu o femeie. Apoi, omul plecat la drum lăsă femeia și porni mai departe. Un altul se apropie de el, la fel de mânjit În alb. Se prefăcură că se pun pe un bulumac și că trec o apă care curge, apoi Întâlniră numai femei date cu alb, iar noul venit se Împreună cu una dintre ele. - Tată din Cer, izbucni Enkim, cu ochii holbați. De-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
plecat la drum lăsă femeia și porni mai departe. Un altul se apropie de el, la fel de mânjit În alb. Se prefăcură că se pun pe un bulumac și că trec o apă care curge, apoi Întâlniră numai femei date cu alb, iar noul venit se Împreună cu una dintre ele. - Tată din Cer, izbucni Enkim, cu ochii holbați. De-a ce se joacă mărunțeii ăștia, măi Krog? N-am răspuns. Eram numai ochi și urechi. Între timp, unii Îl târâseră cu forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
jocul se opri, dar cei ce Îngânau trilul Își continuară tânguiala, privind la noi, Întrebători cumva. Înzorzonatul (aveam să aflu că-l cheamă N’jamo și că era Vindecătorul lor) se uita la mine, la fel de Întrebător, În timp ce oamenii mânjiți cu alb se apropiaseră de noi și ne iscodeau, Îndemnându-ne parcă să le zicem ceva. Iar eu: - Jocul vostru nu merge și mai departe? Izbucniră cu toții În râs și se plesniră cu palmele pe coapse, privind de la unii la alții, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
coapse, privind de la unii la alții, iar N’jamo nu se mai abținu și mă luă În brațe, pupându-mă fericit, după care Îi Îndemnă pe cei ce jucau să-i dea drumul mai departe. Cei trei bărbați mânjiți cu alb, femeia și copilul, porniră din nou la drum. Merseră ce merseră, și tot merseră, ținând mâna streașină la ochi, de parcă ar fi căutat ceva În depărtări. Începură să se zgribulească, din ce În ce mai tare, ca scuturați de friguri, după care se urcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dejun. Intelectul său Îl făcuse milionar. Nu‑i puțin lucru să ajungi bogat și faimos doar prin faptul că spui exact ceea ce gândești - că o spui cu cuvintele tale, fără compromisuri. În această dimineață, Ravelstein purta un kimono albastru cu alb. Îi fusese dăruit În Japonia, când ținuse acolo niște prelegeri cu un an În urmă. Kimonoul, potrivit pentru un shogun, trebuie să fi fost confecționat la comandă. Ravelstein era foarte Înalt. Și nu deosebit de grațios. Kimonoul era legat neglijent În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
camioanele. Avea nevoie urgentă de spațiu și mobila nu putea fi mutată atât de repede pe cât ar fi vrut el. Aș spune că Ruby nu avea Îndatoriri prea grele. Lustruia argintăria lui Ravelstein, spăla serviciul de masă din porțelan Quimper alb cu albastru și cristalurile Lalique, farfurie cu farfurie, pahar cu pahar. Nu călca rufe - cămășile lui erau spălate de serviciul de livrare la domiciliu Trustworthy. Tot ei Îi curățau și costumele. Le dădea mult de lucru celor de la Trustworthy. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
E un lucru foarte grav, a spus Schley aruncându‑mi și mie o privire rece, piezișă. Firește, eu n‑ar fi trebuit să‑l las să‑și aprindă țigara. Doctorul Schley era și el chel ca În palmă, Îmbrăcat În alb, iar mâna Încordată de furie ținea ca pe o praștie stetoscopul care Îi ieșea din buzunar. Ravelstein nu i‑a răspuns. Refuza să se lase intimidat - dar nu era Încă destul de Înzdrăvenit ca să poată ține piept. În general, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dacă să intervin sau nu. Nu mai avea nici un pic de vlagă ca să‑și Împlinească dorința. Și, la un moment dat, și‑a Întors fața către mine și ochii i s‑au dat peste cap - nu i se vedea decât albul orb al globurilor. Infirmiera a strigat: - Ne părăsește! Dar Shimon a ridicat glasul și a rostit: - Nu vă agitați! Calm! Erau cuvintele pe care le adresa foarte des soției și copiilor lui când se Încăierau și Începeau să se certe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la a menționa faptele de torționar și asasin ale lui Eliade ca adevăr istoric: Louis Menand, cel care a recenzat romanul pentru influenta The New York Review of Books („Bloom's Gift”, 25 mai 2000, pp. 17-18), a scris negru pe alb despre „Grielescu”: „un distins specialist În religie despre care se zvonea că ar fi fost membru al fascistei Gărzi de Fier În timpul războiului și ar fi fost implicat În torturarea și uciderea evreilor români”. Rezumatul portretului lui Eliade, chiar Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
luăm după guvernator... Vă stricați ochii, domnule. E beție de cuvinte ce zice acolo... ARTUR: Uite ce zice... După fiecare execuție călăul are dreptul să se odihnească trei zile pe banii primăriei... CĂLĂUL (Tresărind.): Scrie așa ceva acolo? ARTUR: Negru pe alb. CĂLĂUL: Lăsați-o baltă. Mă băgați în mormânt. Mă doare ficatul... GARDIANUL: Vezi, Grubi, vezi? Drepturile tale... CĂLĂUL: Și ce? Eu n-am nevoie de drepturi. Eu prefer îndatoririle... GARDIANUL: Zău, Grubi, mi-e milă de tine... ARTUR: Și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
curat ca peretele... vai, vai, umblă pe sus, și prin aer, respirare de aer, ce bun e aerul.) MACABEUS (Trăgând de PARASCHIV, care urmărește fascinat mimica și pantomima INAMICULUI.): Zi și mie, zi și mie... PARASCHIV: E călare pe ceva alb... care umblă prin aer... La văzut el, l-a văzut de multe ori... Calul e alb ca peretele, trebuie să curățăm peretele... Vrea să tragem aer în piept... Unu... doi... (Trag aer în piept.) MACABEUS: Și ce vrea, ăla, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
respiră aerul nopții și-și masează mușchii feței și ai gâtului; se așază pe fotoliul-leagăn și privește cerul; se leagănă ușor cu fața în sus; pare că e pe cale să adoarmă; de undeva, din spate, apare IOANA; e îmbrăcată în alb, în cea mai bună rochie a ei și ține în mâinile sale un pahar cu apă; e la fel de naivă și totuși e mult schimbată; în această parte a piesei inocența IOANEI trebuie să devină personaj principal.) IOANA (Timidă.): Domnule... (CĂLĂTORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PLOAIE: Acolo au stat și ceilalți... de dinaintea mea? HAMALUL: Acolo... E camera voastră... În fiecare zi îi spăl geamurile, o lustruiesc pe dinăuntru... Îi lustruiesc pereții... E o cameră albă, curată, o să vă placă... În fiecare zi o vopsim în alb. Știți, aici, facem cam în fiecare zi aceleași lucruri. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Or să vă înnebunească... lucrurile... HAMALUL: Pe noi? Ehe! Eu mă scol de zece ani la ora șase și mătur peronul. Și nu simt nimic. În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PRIN PLOAIE: Ce? CASIERUL: Pata... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. CASIERUL: Hm! (Se plimbă nervos pe peron.) Atunci... (Rămâne cu privirile țintuite de ceasul gării.) Și ceasul ăsta... Ar merita să-i aruncăm o piatră... în bot... IOANA (Iese îmbrăcată în alb, cu o pălărie uriașă pe cap, trăgând după ea cele mai ciudate obiecte: coșuri, umbrele, geamantane, cutii, flori etc.; cantitatea de obiecte aflate în mâinile fetei distonează cu așteptările normale.) Tata e nebun! (Furioasă, își răstoarnă lucrurile unele peste altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu putere când, la pupitrul din Calea Dorobanți 191, o mână vrăjmașă sănătății mintale și auzului ascuțit dă la maximum volumul de difuzare. A, doamna Vasilescuuuuu! buciumă TVR 1. Vezi mamă, acum trebuie să iau și-un detergent scuuuuump! Ariel - Albul Ideal! Costache sare speriat și se repede la televizor să-l dea mai încet. În mii și sute de mii de camere, barăci și văgăuni pe tot întinsul patriei, mii și sute de mii de mâini fac acum exact același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Al doilea țârâit al telefonului îi șterge însă din cuget orice părere și, precum un Ferrari de formula 1, ia un viraj abrupt pe lângă fotoliu, dărâmând aproape lămâiul din hârdău, trage ușa din țâțâni și iese pe coridor unde, așezat alb pe măsuța lui cu milieu vernil, telefonul încă mai sună. Câtă lume nu atârnă astfel, pe toată întinderea pustie, de câte un firav alo! Câte nu sunt legate prin asemenea fire, văzute sau nevăzute, îngropate sub pământ și pe sub oceane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să pună cap la cap datele problemei și să tragă o concluzie eliberatoare. Sus în sălașurile luminoase, pregătirile sunt în toi pentru însămânțările de primăvară. Se seamănă pe pământ nu doar o nouă generație de bebeluși, ci și gânduri, culori, alb, roz, gri, căci tapiseria e pe terminate, marile figuri ale veacului sunt împlinite, păsările heraldice, vânătorii, licorna, acum nu mai trebuie încheiat decât chenarul, volute scânteietoare, motiv floral, stil pierdut. Urzeala e aceeași de la un capăt la altul, din caierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
după ce va cădea întunericul, vor fi și mai albe, niște hieroglife pe fața unei mări îmghețate. Străbătând orașul cu troleibuzul pe care-l ia de la Universitate, va urmări felul în care se reflectă luminile verzi și roșii ale semafoarelor în albul de pe sprâncenele clădirilor. Va număra stațiile până la Romancierilor. Va căuta blocul, scara, apartamentul. Îl va găsi. Înainte să apuce să bată sau să sune la ușa din PFL vopsită într-o nuanță de maro gălbui destul de neplăcută, aceasta se deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dar sigur, hârâind ca naiba și împroșcând fum negru, un autobuz lătăreț, roșu. La fiecare stație, se oprește. Culege astfel una, două, trei, cinci stații de călători buimaci, înghețați tun, învălmășiți prin fum, cel negru de ulei și motorină, cel alb de apă, din pieptul autobuzului și al lor. Cei din stația Emisferei îl zăresc de departe: strada e largă, pustie, dreaptă, dar farurile rotunde par că se apropie cu mare greutate, de parcă fiecare atom s-ar împotrivi. Și de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
al unității de tancuri, prin pâcla dimineții. Fețele călătorilor se întorc aproape fără să vrea către soarele care iese pe coșul fabricii de hârtie. Flacăra lui rece le colorează obrajii brăzdați, bucălați sau ciupiți de vărsat, li se dizolvă în albul ochilor, li se lipește de haine. Preț de o clipă, orice firimitură cenușie de pe fața pământului dispare; pământul e nelocuit; totul nu-i decât astrul care își desface petalele deasupra întinderii încremenite. Apoi le strânge și iată din nou autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Feuerstein, era văr cu directorul programelor de dezvoltare pentru Europa sud-estică din cadrul Fondului Monetar Internațional. Goncea a luat documentele aduse de Băcănel, fără comentarii, ca și cum nu ar fi prezentat nici un interes. Scrisorile erau un fel de bilete de trimitere în alb, în sensul că Bildungstein lăsase gol locul cu numele celui pe care românii l-ar fi trimis să stabilească legăturile de colaborare cu cei doi exportatori din Sudica. Îi sugerase, totuși, ca acesta să fie un ins cât mai șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vulcanii și atolii! Vezi, Samuel, nu?” Îi plăcea să-l tachineze, știind că lui îi lipsește imaginația și că asemenea manifestări creative îl fascinează și îl uimesc. Așezat pe un scăunel, Samuel amesteca placid în găleata cu vopsea. Albastrul și albul se combinau în spirale grațioase, creând un reconfortant bleu ciel. Când Margareta se va plictisi de varul căzut, va începe să vadă lucruri și în găleată. Anticipând asta, Samuel încerca fără succes să i-o ia înainte. Ea îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a spus blonda, arătând către câine. A venit pentru că te-a auzit că-l strigi. Dacă nu era el, eu n-aș fi venit. Rottweillerul mârâia în vreme ce mângâierile ei îi trăgeau pe spate pielea capului și a feței, descoperindu-i albul hidos al ochilor. Am încercat să zâmbesc. — Cum te cheamă cu adevărat? A evitat răspunsul. Nu știu de ce Jerry e atât de nervos. De obicei e blajin. Câinii simt răutatea din om, poate din cauza asta. — Eu nu sunt un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]