7,493 matches
-
piramidal, cuboid) sau asemănări cu diferite obiecte (ciocan, nicovală, scafoid, cuneiform). După predominanța dimensiunilor oasele se împart în: -oasele lunai: oase la care predomină lunaimea; formează scheletul membrelor; sunt considerate pârahii de viteză; -oasele late: dominate de lățime; intră în alcătuirea cavităților de protecție (cutia craniană) sau servesc ca suprafețe de inserție pentru un număr mare de mușchi (omoplatul); -oasele scurte: au toate dimensiunile sensibil eaale; se aăsesc dispuse în reaiunile care necesită o mare mobilitate și amplitudine de mișcare: coloana
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
10. Tuberculul pubian 11. Pubisul 12. Ramul inferior al ischionului 13. Ramul orizontal al ischionului 14. Ischion 15. Tuberculul ischiatic 16. Corpul ischionului 17. Incizura acetabulară 18. Cavitatea cotiloidiană 19. Suprafața semilunară 20. Corpul ilionului Elementele anatomice care intră în alcătuirea marginii anterioare sunt, de sus în jos: - spina iliacă antero-superioară (spina iliaca anterior superior), pe care se inseră mușchii: croitor și tensor al fasciei lata; - șanțul nenumit, prin care trece nervul femurocutanat; - spina iliacă antero-inferioară (spina iliaca anterior inferior), pe
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
ale personalității au o structură aptitudinală care, în cazul unui acord cu determinările mediului "fizic" și cu cele culturale, devine vocațională. Vocația este condiția împlinită a omului și chipul concentrat al întregii existențe; ea confirmă determinismul prin finalitate, căci în alcătuirea sa personalizată timpul devine destin cultural, tradiția se înnoiește prin creație personalitatea folosindu-și din plin potențialul său energetic -, iar omul, ca personalitate, își confirmă statutul de corelațiune energetică finală aflată într-o identitate structurală cu unitatea lumii. Modelul antropologic
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
că în filosofia morală a lui Kant, elementele a priori fie că este vorba de cunoaștere, fie de acțiunea morală trebuie separate de cele care țin de experiență; desigur, păstrând spiritul kantian, numai pentru faptul de a cercetata "critic" însăși alcătuirea experienței. Forma a priori a rațiunii practice (voința pură) este legea morală. Deși libertatea este însăși calea prin care legea morală intervine pentru a procesa "materialul subiectiv" al acțiunii, ea poate fi conștientizată numai pe temeiul legii morale. Omul "judecă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
se știe, punerea la punct a unui nou proiect al metafizicii, în alte cuvinte, formularea condițiilor de posibilitate a metafizicii ca știință. Din perspectiva primei Critici, proiectul metafizicii-știință are semnificația unui "proiect antropologic", fiindcă posibilitatea metafizicii ține de o anumită alcătuire a omului, a facultăților sale sufletești. E drept, demersul devine mai degrabă "analitic" în Prolegomene (Kant însuși precizează acest fapt), ceea ce schimbă accentul de la proiectul antropologic la proiectul propriu-zis al metafizicii-știință, fără ca cel dintâi să-și piardă îndreptățirea. Sensuri ale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
condiția principală ca să considerăm că lumea este un întreg, care subzistă în virtutea scopurilor, un sistem al cauzelor finale, dar mai ales un motiv ca să concepem pentru relația dintre scopurile naturale și cauza inteligentă a lumii, pe care ne-o impune alcătuirea rațiunii noastre, un principiu, să concepem natura și proprietățile acestei cauze prime drept cauză supremă în imperiul scopurilor și, în felul acesta, să determinăm conceptul acestei cauze"96. Drumul indicat de Kant pentru a concepe Divinitatea este de la om ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
orice conținut determinat: de aici aspectul "formal" al structurii conceptului finalității. Dar, cum s-a precizat, finalitatea nu este o categorie a intelectului și, astfel, rolul ei nu este constitutiv, ci regulativ: ea nu determină cunoașterea, dar exprimă faptul că alcătuirea intelectului și a rațiunii impune conceperea obiectelor naturii prin intermediul cauzelor finale. Natura devine, astfel, un "sistem teleologic". Finalitatea este, paradoxal, "legitatea contingentului". Faptul că omul, ca ființă rațională, deține facultatea de a-și propune scopuri independent de natură (facultatea de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
câteva "note": a) omul reprezintă o unitate de existență ce își are scopul în sine însăși (aceasta decurge din statutul lui de scop final al "lumii", al "existenței", al "creației"); b) unitatea de existență a omului este, totuși, duală; în alcătuirea sa sunt două "elemente": persoana, adică omul determinat ca ființă sensibilă, care aparține lumii fenomenale și este interesat în a-și realiza fel de fel de scopuri determinate, "ultimul" fiind fericirea; personalitatea, omul ca ființă inteligibilă, care în orice act
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în urmarea unui determinism prin finalitate în plan istoric. În al doilea plan, cel propriu-zis istoric, personalitatea reprezintă împlinirea "vocațiilor" eului, structura sa desăvârșită, eul integrat ca premisă psihologică în activitatea proprie omului: munca. Aptitudinile care însoțesc reacția afectivă în alcătuirea personalității reprezintă tocmai sensul de finalitate pe care îl aduce eul în evoluția omului. Acest al doilea plan (istoric) are un sens strict antropologic. Omul dobândește prin el trăsătura specifică, anume munca. "Omul este ființa muncitoare" reprezintă judecata cu rol
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ontologică a omului; cea "cosmologică", spre stabilirea statutului său existențial raportat la celelalte forme de actualizare a energiei. În închidere cosmologică, personalitatea are valoare în sine; în închiderea istorică, ea este personalitate a individului sau a poporului, deschisă infinit către alcătuiri diverse. În amândouă sensurile ea este unitate, prin urmare, este purtătoare de finalitate. Doar că în planul cosmic ea este ca atare punct final al evoluției energiei: "Și, după ce omul apare, alt fapt și mai semnificativ! Se constată că prin
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în același timp, vocația specifică un gen de muncă liber, pentru că ea nu blochează "agentul" muncitor într-un gen de muncă dat; prin ea, selecția energiilor, aflate înlăuntrul omului ca dispoziții, provoacă apariția unei munci de un fel nou. În alcătuirea sufletească a vocației însă are importanță structura caracterului, înțeleasă ca moralitate. Moralitatea este una în omul de vocație, și alta în profesionist. Moralitatea în înțelesul de consecvență cu sine însuși"212. Această "consecvență cu sine însuși" este libertate față de natură
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ideal" ce se naște din "energie" (din realitatea originară), însă printr-o geneză continuă, în orizontul personalizării (al culturii și civilizației) și în sensul îmbogățirii formelor personalizate ale energiei înseși. Personalitatea energetică este chiar structura idealului prezent ca atare în alcătuirea vocației; prin urmare, ea este prezentă, prin vocație, în toate momentele anterioare de personalizare a energiei. Ea este idealul spre care tind personalitățile, ideal prezent "pe viu" în vocațiile apărute în orice epocă istorică. C. Rădulescu-Motru descrie condițiile naturale și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
într-o ordine de finalitate. Sunt de asemenea prezente în structura vocației cele două planuri desfășurate de ordinea de finalitate, cel cosmic și cel istoric. Vocația consemnează trecerea energiei în faza sa personalizată și impune prin forma sa de existență (alcătuirea și rolul său) o unitate sufletească al cărei model nu poate fi epuizat, vocația având putința de a se produce și trebuind chiar să se producă pentru o evoluție culturală firească în orice epocă istorică. În plan cosmic, vocația contează
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ea întrupează o formulă izbutită. Echilibrul ontologic pe care îl pune în act prezența omului în lume este, în personalismul energetic, rezultatul unei viziuni ecumenice asupra condiționatului natural, omului și Absolutului, articulată într-un veritabil sistem filosofic. Fiecare lucrare din alcătuirea personalisnului energetic (mai larg, fiecare lucrare a lui C. Rădulescu-Motru) desfășoară, pe lângă tema principală, alte concepte, interogații, argumente ale unor idei, pe registre diferite, care merg de la un discurs cu pretenție "pozitivă" (chiar pozitivistă), până la cel propriu-zis filosofic. Dar dincolo de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
felurite expediente - inclusiv la cele onorabile -, cumul, vânătoare de burse și moonlighting, au avut și ei o contribuție la cristalizarea noului spirit public, beneficiind câteodată de masive resurse financiare - ca Fundația Soros, sub diversele ei nume și în diversele ei alcătuiri, din ce în ce mai puțin finanțate în ultimii ani, din ce în ce mai departe de ceea ce făcuse bine (sprijinul pentru educație, cultură, publicații). Viitorul ne va spune în ce măsură asemenea eforturi de a construi ceea ce trebuie să fie deja acolo - societatea civilă, distrusă eficient numai de comunism
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a impreciziei limbajului. „Muză - zice el În celebra Gramatică - putere dă, mă rog, la graiurile mele / Zi-mi, cum să-ncep? ’n ce fel s-arăt gîndirea mea prin ele?” Speranțele lui se leagă, acum, de gramatică, aceea ce arată „alcătuire” și Învață pe toți În ce fel se poate face ceva fără greșeală. Invocarea muzei, convenție veche, ascunde la Ienăchiță Văcărescu o reală neliniște În fața foii albe. Cum să-ncep? este marea interogație a scrisului său. A face, a nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ele nu trebuie să zdruncine temeliile firii. De aceea toate fantasmele iubirii se mișcă Într-un climat de izolare și uscăciune, nici un contact cu elementele Însuflețitoare, fecunde din afară. Sub puterea modelelor lăsate de Înaintași, Nicolae meditează și el la alcătuirea și foloasele iubirii, zicînd, Într-un loc, că iubirea este „suflețire de duhuri istețe” (o definiție, În fond, frumoasă; trimite gândul spre dimensiunea spirituală a iubirii: Îndrăgostiții sînt cuprinși nu numai de suflețire, dar și duhurile (spiritele) lor au devenit
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vorba de timp, spre laturile Întunecate ale lucrurilor. Veselul Alecsandri devine sumbru, superstițios, În plin sezon canicular se plînge de nestatornicia universului, o ploaie mai răcoroasă Îl scoate din fire, un vînt puternic Îl face să se gîndească la reaua alcătuire a lumii. Jurnalul de călătorie În Italia, superb roman de dragoste romantică, e dominat de obsesia timpului capricios. Îndrăgostiții sînt urmăriți de piaza rea a vremii, din Italia pleacă În Germania, din Germania fug la Paris ca să scape de timpul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
greu de surmontat astăzi când adevărul se cunoaște. Cu toate acestea autorul continuă să mențină evenimentul, derulat doar în câteva luni, scufundat în misterul unor basme de adormit copiii. Nimeni nu va ști vreodată cine a fost în spatele acestei ciudate alcătuiri lucrative, dar derularea activității acesteia prin prisma timpului va fi mai mult decât evocatoare. Prima tentativă a grupului, după cum se știe, a fost un eșec total, făcând să se aleagă praful din planul experimental, pentru că din cei 1 câini supuși
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
caractere esențiale se pot distinge așa zisele caractere distinctive care se întâlnesc în lumea viețuitoarelor și nu se observă decât în lumea viețuitoarelor. I. MORFOLOGIA VITALĂ 1. Pentru morfologia vitală observația arată că orice ființă dispune de un corp, în alcătuirea căruia intră elementele chimice ale mediului în care trăiește, comune deci cu elementele constitutive ale materiei brute, cu precădere însă pentru C, N, H, O, S, Ca, P, care, structurate în compuși organici proprii materiei vii, realizează ceea ce îndeobște este
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
urmă (modificărilor favorabile impuse de mediu de viață) realizează subspeciile sau rasele, dar care nici ele nu depășesc cadrul speciei, pentru că aceste structuri genetice elementare (genele) purtătoare a unor caractere specifice au o puternică specificitate de specie. Însăși gena prin alcătuire și modul ei de acțiune dovedește o puternică tendință de conservare a caracterelor ereditare prin: - unitatea genică - este formată dintr-o genă structurală și una reglatoare, realizând împreună operonul, adică unitatea operațională; - genele sunt perechi - exprimarea lor fiind posibilă în funcție de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fond variabilitatea, departe de a contrazice ideea de finalitate devine un suport solid al acesteia. Codul genetic în fapt reprezintă programul după care ființa se dezvoltă și-și urmează parcursul existențial în cadrul speciei din care face parte. Așa cum nimic din alcătuirea ființei viețuitoare nu este întâmplător ca structură și funcție, așa cum rolul fiecărei structuri și funcții este codificat chiar dacă la un moment dat sunt inactive și aparent inutile, tot astfel și codul genetic deține practic prin capitalul genic de care dispune
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Paulescu, acestei probleme trebuie să ne întrebăm: este codul genetic într- adevăr artistul? sau este de fapt instrumentul material prin care se execută programul dezvoltării, deci nu poate fi nici cauză secundă nici cauză primară. Pentru că de fapt admirabila lui alcătuire, ca și modul de acțiune, conduc la ideea că a fost conceput în realizarea unui scop, de întreținere și perpetuare a vieții pe pământ. Din această perspectivă codul genetic nu ar depăși valoarea unui instrument în care sunt prevăzute toate
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
derivația poate să nu implice omologia, în plus morfologia vitală, ca și fenomenologia vitală, arată că îndeplinirea scopului nu poate fi realizat decât de organe adaptate pentru funcții specifice. Este greu de imaginat că locomoția, de pildă, poate avea altă alcătuire decât sistemul osteomuscular și coordonarea nervoasă, sau respirația care să nu includă un aparat ventilator (tractul respirator și plămânul), circulația care să nu respecte principiile hemodinamicii, digestia care să nu presupună descompunerea chimică a alimentelor, absorbția și asimilația prin procese
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sau respirația care să nu includă un aparat ventilator (tractul respirator și plămânul), circulația care să nu respecte principiile hemodinamicii, digestia care să nu presupună descompunerea chimică a alimentelor, absorbția și asimilația prin procese fizicochimice la nivelul aparatului digestiv în alcătuirea căruia intră organe special adaptate acestui scop, structuri care să nu se regăsească mai mult sau mai puțin asemănătoare în lumea animală. Elementele evolutive țin de specia la care ne referim și numai în cadrul ei există variații adaptative funcție de exigențele
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]