13,186 matches
-
dispărut deja, într-o sală unde nu prea dispar lucruri abandonate sau uitate pe mese un semn al cantității de români care se găsește la Universitatea din Geneva. Păcatul trufiei a fost pedepsit. Revin acasă pe bicicletă. De-a lungul aleii care traversează câmpul găsesc mai multe file dintr-o mică Biblie de buzunar distrusă, de genul celor pe care le distribuie gratuit neoprotestanții. Ridic absolut la întâmplare o filă: episodul învierii lui Lazăr. Suntem doar la câteva zile de Sfintele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
forțe canadiene, lupta aproape militară cu zăpada: mașini care mai întâi o înlătură, apoi un fel de excavatoare o încarcă în camioane de mare tonaj; la rândul lor, acestea o transportă în afara orașului în depozite speciale pentru zăpadă. Chiar și aleile din campus sunt curățate cu un fel de turbine mici, zăpada este "suflată" departe. Obișnuit cu lenea și indolența românească, cu fatalitatea cu care poporul meu înfruntă catastrofele naturale sau capriciile vremii, abia acum înțeleg mai bine faptul că poporul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care - spune un prozator la care țin - omul scapă. Încă trei săptămâni și se fac nouă ani de când Camus s-a lovit cu mașina de un parapet. Număr anii rotunzi și nerotunzi... În cimitirul eternității literare, cavourile sunt ocupate pe aleile principale, literatura mare și eternă s-a scris, și gata. Faulkner nu era un extravagant spunând că dacă Shakespeare, Balzac și Homer ar fi trăit o mie sau două mii de ani, editorii n-ar fi avut nevoie să publice pe
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
tăria, cugetul clarvăzător și avântul. Cântecul neamului meu, de aceea astăzi răsune: Slăviți fie-i anii, glie română, binecuvintă-L!“ („Celui mai tânăr bărbat“, Cronica, 20 ianuarie 1978) VASILESCU Alexandru „La plecare, tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu, în timp ce parcurgeau aleea centrală a parcului în care este situat stadionul 23 August și bulevardul din preajma marelui stadion, au fost salutați din nou, cu bucurie, cu dragoste și recunoștință, de mii de bucureșteni, de formații artistice și de tineret. Prin întreaga sa desfășurare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Jünger, Oskar Pastior, Günter Grass, Aglaja Veteranyi. Dragă Gheo, E 3 martie. Cer senin, soare puternic. E baba mea. Nu-mi pun geaca, ies în mâneci scurte, doar până la colț. Trebuie să iau o conservă de pește pentru Dracula. Pe aleea blocului dau nas în nas cu pictorul de la șase; e, bineînțeles, cu canișul lui negru. Obrajii i s-au colorat ușor de căldură. Are peste optzeci. „Ați mai întinerit“, îi spun ca să-l bucur. Genul ăsta de ipocrizie îl practic
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să merg acasă), că pentru a ne spăla mai ca lumea trebuia să ne aducem apă încălzită de la cantină, trecând cam trei sute de metri cu ligheanul plin printr-o turmă întreagă de băieți plini de hormoni, care jucau fotbal pe alee, unde trebuia ori să le suporți mojiciile, ca să păstrezi apa prețioasă, ori să renunți la apă și la spălat, ca să le-o arunci în cap, că fetele făceau de serviciu la cantină o zi întreagă pentru că erau fete, asistând la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de porci, n-au decît ! ... Așa că Dănuț se gîndise să-și cumpere cel puțin o găină. într-o zi, dorința lui Dănuț de a avea și el o pasăre s-a îndeplinit cum nici nu se aștepta : a găsit pe aleea care ducea spre gunoi un pui de vrabie. Căzuse din cuib și, oricît se chinuia, nu se putea ridica de la pămînt decît cu vreo două palme. După ce l-a prins, Dănuț a stat cîtva timp pe gînduri. știa de la școală
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
rămas... Duminică însorită și caldă de mai. Orele de meditație (studiu individual) la Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași s-au încheiat. Elevii interni, în mici grupuri, stau relaxați de vorbă pe băncile umbrite din curte ori se plimbă pe aleile frumosului parc. Băieții din clasele mai mari au încins o partidă de fotbal pe terenul de sport pardosit cu zgură, asistați și încurajați de un număr mare de susținători. Novicii din clasele a IX-a stau cu ochii ațintiți pe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în activitate, iar acum a optat pentru acest mod de deplasare ca să poată cugeta în voie, să-și limpezească și să-și orânduiască ideile ce urma să le transmită colegilor, elevilor și părinților prezenți la evenimentul sărbătorit. La intrarea pe aleea ce străbate bătrânul și frumosul parc din fața școlii, emoțiile i s-au accentuat și inima și-a întețit bătăile. Impunătoarea clădire a Școlii Normale „V. Lupu” își scălda fațada în lumina soarelui de mijloc de septembrie și se răsfrângea pe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
rece, mai lucid și deci mai sceptic lucrul e întrucâtva neașteptat. Grădina mea! Palierii mei cu roze urcătoare... Violetele, bujorii, clematitele, glicinele, daliile, crizantemele mele... De fiecare sezon, altă toaletă, altă trenă, altă înfățișare... Mereu nouă, și totuși aceeași, cu aleile sale înguste, peste care liliecii deutzia și toată colecția de arbuști scuturau cât ținea aprilie și mai parfumata lor ploaie de confetti. Acum rozele sunt îngropate, grădina e tristă: vântul nopții îmi aduce miros de pământ umed, proaspăt răscolit pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care n-o prezintă nici un alt centru din țară. La Iași, oriunde ne-am găsi și oriunde ne-am îndrepta privirea, trebuie să întâlnim lucruri și perspective încântătoare, uneori neașteptate, întotdeauna nouă. Astfel, de pe platoul Copoului, dincolo de Grădină și de Alee, înspre dealurile Miroslavei și Galatei și înspre Repedea, orașul risipit în vale, șesul Bahluiului sprijinit de colinele verzi, siluetele fine ale vechilor citadele și mănăstiri, astăzi închisori și spitale, Galata, Cetățuia, Frumoasa, formează un spectacol de o întindere, de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Dar eu cunosc un vechi Iași sentimental". "El mergea pe străzile mai puțin desfundate decât astăzi spre vechea liniște de primăvară a lunei lui Mai ca să viseze supt teiul lui Eminescu, a cărui umbră desnădăjduită părea că mai colindă încă aleile cu vechii copaci plini de taine. El rătăcea prin împrejurimile unde vechile mănăstiri cu frescele cojite sau cu pereții înnegriți de lepra vremilor își plângeau între hoți, nebuni și bolnavi singurătatea clopotelor amuțite. El făcea versuri pe ritmurile iscodite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de ziaristul Scântee, pentru o ripostă, poate cam aspră, totuși meritată, în cursul unei polemici în legătură cu o recentă conferință literară a lui Catulle Mendès la Iași, Prasin acceptă cartelul și întâlnirea avu loc a doua zi dimineața, într-una din aleile Copoului. Scântee era miop; mâna lui nesigură; ceața, care se lăsase în aerul rece, îl împiedica să vadă clar imaginea lucrurilor înconjurătoare. Prasin a tras în aer, cu voință; Scântee a tras în pieptul plin al adversarului său, fără voință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fruntea fierbinte în aerul umed și rece. Eram, nerăbdător să redevin umbră în orașul acela de umbre, parte neînsemnată din el, din lucrurile lui, din viața lui, din sufletul lui. Să rătăcesc o noapte întreagă, pe sub zidurile-i vechi, prin aleile cu pomi desfrunziți... Să simt din nou influența lui, acțiunea lui asupra sufletului meu; s-ascult tăcerea lui adâncă, să sorb tristețea lui, să plec din nou urechea la lucrurile pe care mi le-au povestit, de atâtea ori, turnurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
rece, mai lucid și deci mai sceptic, lucrul e întrucâtva neașteptat. Grădina mea! Spalierii mei cu roze urcătoare... Violetele, bujorii, clematitele, glicinele, daliile, crizantemele mele... De fiecare sezon altă toaletă, altă trenă, altă înfățișare... Mereu nouă și totuși aceeași, cu aleile sale înguste, peste care liliecii, deutzia și toată colecția de arbuști scuturau, cât ținea Aprilie și Mai, parfumata lor ploaie de confetti.... Acum rozele sunt îngropate, grădina e tristă: vântul nopței îmi aduce miros de pământ umed, proaspăt răscolit pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și Vasile Conta. (Clișee Cartea Românească). Pag. 129. Ioan Nădejde, V. G. Morțun și Alex. Ionescu. (Fot. vechi) Pag. 130. Const. Mille, student. (Fot. Graffe, Paris) Pag. 132. Casă veche Dr. Frey în str. Carol. (Foto-Regal) Pag. 133. Vedere în Aleea Copoului. Pag. 135. Clădirea fostului consulat rus, din str. Unirii (fostă Rusească). (Foto-Regal) Pag. 136. Biserica Bărboi (Sfinții Petru și Pavel), rădicată cam pe la 1615 de către boierul Bărboi, din neamul Sturzeștilor, ucis în timpul domniei lui Ștefan Tomșa. Deteriorată de cutremure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
locuit, mult timp, Gh. Mârzescu, jurisconsult, profesor și om politic. (Foto-Regal) Pag. 161. Obeliscul leilor, rădicat din voința prințului Mihail Gr. Sturza, puțin după urcarea lui pe tronul Moldovei, pentru comemorarea redactărei și aplicațiunei Regulamentului Organic. Monumentul se găsește pe aleea principală din grădina Copou. (Foto-Regal) Pag. 163. Un colț în Sala pașilor pierduți, la Palatul Justiției. (Polyfoto) Pag. 165. "...Mulți nu-l prezintă decât ca pe un oraș al morții...". (Polyfoto) Pag. 167. Colț de stradă în Sărărie, cu silueta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe care era construită vila era împărțită în două: o grădină de zarzavaturi și un parc de odihnă și relaxare. Desigur că cele povestite acum sunt departe de frumusețea realității și încerc să reconstitui cu ochii minții cum alergam pe aleile ce treceau printr-o mică pădure de conifere printre care se distingeau de la distanță renumiții brazi argintii. Tot parcul era înconjurat de pini cu coajă neobișnuit de groasă de culoare brun roșcată. Stâncile răsăreau ca din pământ, fără amenajări artificiale
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
alte jocuri cunoscute în acea vreme sau pur și simplu se stătea la bârfă chiar și în zilele cu vreme rea. Veverițele se plimbau de colo-colo fără teama celor din jur, mai ales atunci când primeau alune sau nuci iar pe aleile ce legau punctele amenajate își făcea apariția câte un arici sau câte-odată întreaga familie care mergea în șir indian după care dispăreau prin gardul viu, în pădurice. Într-o altă latură a parcului, într-o pantă, exista un izvor care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Dora sau dr.Huschith după care panta dispare până ajungi pe platoul stațiunii climaterice. Revenind pe platoul pe care a fost construită stațiunea climaterică, aceasta a devenit un imens parc ce cuprindea, pe lângă rondourile cu flori, labirinturi din gard viu, alei cu bănci puse în locuri însorite sau la umbra arborilor locului sau aduși din alte zone din Europa, plantați și care s-au adaptat la clima din zonă. În locurile cu vizibilitate bună din mai multe puncte ale stațiunii climaterice
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
vagoanele erau pentru persoane, ceea ce nu văzusem până atunci. La Lonea, în gară, ne aștepta familia cumnatului meu. Au urmat pupături, strângeri în brațe și plecarea spre casă tot cu trăsura. Casa de la Lonea era primitoare, grădina era plină cu alei, straturi cu flori și pomi fructiferi. Vișinii erau plini de roade. Bucuros am alergat să mănânc cireșe, pentru că așa credeam eu, dar la prima degustare m-am cutremurat, erau acre, nu aveau gustul pe care-l știam. Atunci am aflat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
a avea curajul de a mă adresa unuia dintre cei ce expunea cu regularitate. În acea zi de duminică, după ce ieșisem de la Mitropolie, mi-am luat inima în dinți și m-am oprit în dreptul unui mic stand improvizat pe marginea aleei, unde erau expuse diferite lucrări realizate din diferite rădăcini de lemn de fag, stejar, cireș, etc. Uitându-mă în jur, ghinion, nu era nimeni în preajma lor, tocmai când aveam și eu curaj de a mă interesa, despre mica mea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
conferit de Președintele României. Poetul, prozatorul și traducătorul Cezar Ivănescu a trecut în lumea umbrelor în ziua de 24 aprilie 2008, la București, lăsând în urmă profilul unui mare spirit al literaturii române. A fost înmormântat cu onoruri militare, pe aleea principală a Cimitirului „Eternitatea“ din Iași. În semn de omagiu al marelui poet dispărut, Muzeul Literaturii Române Iași, Societatea Culturală „Junimea 90“, Editura „Junimea“, Centrul „Mihai Eminescu“ Bârlad, Uniunea Scriitorilor din România - filiala Iași și Casa de Cultură „Mihai Ursachi
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
care bate. Privirea lui ușor ascunsă de gene semăna cu a lui Al Pacino. Era ca un vârtej în mijlocul furtunii . Într-o zi Alin, traversă orașul cu bicicleta lui preferată, o semicursieră, împreună cu un prieten. Intraseră cu bicicletele pe o alee și se opri fix în fața unității unde lucra maică-sa. Lipise bicicletele de niște pomi și își dădură seama abia atunci că se înserase de-a binelea. Carlina când îl văzu simți un fior umed srângându-i inima de bucurie. - Sărut
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lui Liviu al lui Porumboiu, Poveste la scara C al lui Nemescu, Trafic al lui Mitulescu și Cantonul al lui Popescu). Selecția a făcut-o Mihai Chirilov, selecționerul TIFF, iar majoritatea scurtmetrajelor au fost prezentate și la ICR-ul din Aleea Alexandru. Public extrem de numeros, plătitor de bilet (amănunt important, ținând cont că la Varșovia, de pildă unde a avut loc, de asemenea, o proiecție de , se pare că intrarea a fost liberă) ! Dintre cei cu care mă văd aici, unii
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]