9,447 matches
-
mică pierderea bunurilor temporare expuse violenței și persecuțiilor, în comparație cu pierderea propriei demnități morale. Din păcate, Providența divină, care dorea să curețe de lăcomie acel prim Scaun pe care nu-l va abandona niciodată, a trebuit să îl supună unei încercări amare și riguroase. Ea a îngăduit ca acea lăcomie să fie învinsă pe calea violenței, a urii și disprețului și, din păcate, ea nu cedează niciodată decît sub greutatea forței care o oprimă. Dar înfrîngerea suferită de Roma a lăsat în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în surdină; iar cei care denunță această amenințare, care descoperă trădarea, sînt turbulenți, sînt perturbatori ai societății. Și totuși Biserica geme și pe drept poate spune cuvintele Profetului "că în timp de pace amărăciunea sa s-a făcut și mai amară". Așadar, dacă vreo voce întrerupe tăcerea de moarte și se înalță să vorbească despre mijloacele de însănătoșire care îi rămîn Bisericii, priviți pe cel căruia îi aparține, ea poate fi a unui simplu credincios. Poate că este vreun biet preot
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fost dictată legea lui Valentinian care interzice să se lase legații testamentare sau moșteniri indivizilor care aparțin Clerului secular sau regular 287, lege de care nu se plîngeau sfinții oame-ni ai acelor vremuri, precum Ambrozie, Girolam, ci s-au plîns amar de acei oameni ai Bisericii, care, spre rușinea lor, au provocat-o. "Nu regret legea, dar îmi pare rău că am meritat-o. Plăgile trebuie cauterizate, dar este lamentabil că noi înșine ne cauzăm aceste plăgi. Să fie un moștenitor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
profeților mincinoși s-a înălțat blestemul: "Fie ca Domnul să distrugă buzele ce poartă minciuna". Putem noi căpăta iertare înaintea Judecătorului Etern atunci cînd fie și numai tăcerea noastră a fost cauza pentru care Biserica a fost pîngărită cu roade amare și otrăvitoare? Cînd Domnul, dîndu-le învățătură Sacerdoților, i-a spus Profetului: "Te-am făcut apărătorul Casei lui Israel!" Este un apărător nevrednic cel care își uită datoria și își lasă cetatea să fie cucerită de dușmani. Ce responsabilitate rămîne Episcopilor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
adresat mașinii un salut milos și-a plecat fumîndu-și calm țigara, savurînd aburii de tutun turcesc. — Urăsc să fac așa ceva, Charles... dar trebuie făcute sacrificii. — Cel puțin nu-i Aston Martinul tău. — Mă refeream la sacrificiile noastre - e un medicament amar, dar trebuie să-l Înghițim amîndoi... Am pornit-o pe șoseaua de centură, pe marginea căreia se Înșirau vilele și apartamentele mai ieftine, cu vedere spre autostrada Malaga. Panouri vopsite de mînă cu inscripția „De vînzare“ atîrnau din balcoane, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că-l făcea să se simtă mai bine. După o sesiune de bătaie cu cureaua, mă strîngea tare În brațe și chiar mă iubea. Așa că am Început să pun la cale tot felul de năzbîtii urîte doar ca să-l provoc. — Amară pilulă. Și de-aici ți-a venit ideea? — Într-un fel. Am descoperit că furatul și micile uneltiri infracționale pot să stîrnească lucrurile. Tata știa ce se-ntîmplă și niciodată n-a Încercat să mă oprească. La școala de muzică, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ce m-am aruncat în brațele lui Iulian, darămite în zăpadă, zău așa!... De altfel, nu mai țin min te nici cum s-a întâmplat de s-au răcit relațiile între noi și nu ne-am mai văzut de atâta amar de vreme, zău așa! Pur și sim plu ai dispărut din senin și dusă ai fost... De ce oare? O privi întrebătoare pe Clara, care înghiți în sec și trase adânc din țigară, învăluindu-se cu fumul ocrotitor. — Eram și eu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în curând, foarte curând, le va pierde de sub control, nu le va mai putea struni, și ele vor țâșni cu o explozie în grozitoare dinăuntru înspre afară. Scoase iute calmantul din geantă și-l mărunți rapid între dinți, înghițind sfărâmăturile amare cu nerăbdare, aproape cu lăcomie. Se uită în jur. Femeia în vârstă de lângă ea ador mise, cu capul căzut în jos. Simți și ea o torpoare în tot corpul și o du rere de cap surdă și persistentă. Aruncă o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un pas de realitatea totală către antropocentrism; cu alte cuvinte, acționează mental ca un echivalent al teleobiectivului camerei de luat vederi. Ea distruge sau limitează deja anumite posibilități de a vedea, de a Înțelege, de a experimenta. Acesta este fructul amar al pomului cunoașterii din Uppsala. El pune, de asemenea, imperios niște probleme grave cu privire la realitatea granițelor pe care le impunem lucrurilor văzute. Într-o pădure, „frontiera“ vizuală reală a fiecărui copac este de obicei imposibil de deosebit, cel puțin În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Și îi îndemnă, cu voce înăbușită, să nu stârnească vreun câine flămând, al îndepărtaților vecini, de pe vale: Hii! băieții tatii, că nu se mai poate trăi în țara noastră. Pe pânza cenușie a amintirilor, i se perindară, în scurte și amare străfulgerări, spectrul războiului trecut, himera revenirii la rânduielile firești ale vieții din Goldana, imensa năvală a nelegiuirilor și mârșăviilor Eliberării, teama ucigătoare și permanentă de capriciile dictaturii proletariatului, vedenia unei iminente și globale prăbușiri în neant... După înșiruirea tancurilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
l-a șfichiuit, câțiva amărâți de pe geamblacul sondei au pufnit într-un râs cu suspine, drept pentru care mi s-a părut că Pamfil Duran a gemut de mânie mare, pe care și-a înghițit-o, ca pe o otravă amară Braiu, cel tinerel, însă, făcându-se că nu-l aude, a cumpănit altfel de vorbe, încunoștiințându-ne: uncheșul, care a căzut prizonier de război, spune că românul ce se întâmplă să nimerească în vremuri aspre, nu răzbește la mal decât aplicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cel zburdalnic, văzând că l-a găbjit pe harap, asmuțindu-l la vorbă, a pufnit în hohote, lămurindu-l apoi, că neamțul spune calt, tocmai la frig, pe limba lui Însă Ali Străilaș, după un răspăs de tăcere și de amară cugetare, începu să se tânguie pe harăpește Zicând: mon solei, mon solei! Și începu a plânge și a se văeta și a geme, în multe vorbe, pe limba lui, bocind de lipsa arzătorului soare și de lipsa nisipurilor cele dogoritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acestea Și tot hrănindu-ne cu așteptările și hrănindu-ne de atâta așteptare am ajuns în cea de a cincisprezecea noapte, mai întinzând speranțele de la unul la altul și după aceasta, iar ne-am pierdut curajul și am petrecut cu amară inimă noaptea a șaisprezecea, apoi cu mare încordare noaptea a șaptesprezecea și se tot auzea, când și când, câte un huiet înfundat din inima Muntelui, dar așa de plăpând, încât numai tremura, ca o părere care ți se pare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
poezioara Vis de copil revoluționar: Doctor să fiu, nu-mi vine. (Nu-i de mine!) El cu injecții ne-nțeapă și ne Îndoapă cu vitamine. Sau al' dat,' e și mai tare: Că doctorul, la îndemână are Medicamente și mai amare. Când voi fi mare, Tot ce-mi place, Mie, mai mult, voi face: Cântece revoluționare voi intona Jiu-Jitsu și Sambo mi-oi însuși Îndată, și : Na, na, na ! Am să-l plesnesc pe cel care Nu-mi va lăsa jucăriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ciocăni cu unghia arătătorului în rama de lemn a unui tablou, având pe el dunga oblică a unei panglici negre: În poza aceasta, suspină el, se vede cum arăta copila noastră cea mai mare, care s-a prăpădit, într-o amară primăvară. A scuturat din cap și întorcându-se la masă, cu mersul lui de estropiat, completă vinul din pahare, umplându-le ochi: La voia dumneavoastră! le ură el, înălțând cupa cu vin profiriu. Koșon și Iovu căscau în răstimpuri, trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cutii de bomboane și țigări cartonate. Eram totdeauna de serviciu, atât când avea clienți, cât și după aceea. Presupun că tăiai lemne, cărai apă...Nu-i așa!? se interesă Vladimir. Băutorul cu ochi mari, triști, verzi ca la gânsac, zâmbi amarelor amintiri, clătinând din cap: Asta n-ar fi fost mare corvoadă pentru un moldovean ca mine, neam vârtos de dincolo de Prut. Aveam de îndeplinit slujbe mult mai grele... Tuși îndelung, trase nervos din țigară de câteva ori și zise: Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bună! deoarece, între timp, se lăsase amurgul vioriu al altei zile de chef, care părea să fie o zi de joi. Bolnavul îi răspunse cu un geamăt prelung de muribund dezabuzat de însăși starea lui și de medicamentele neputincioase și amare, administrate în ineficiente doze zilnice. Vladmir se zgâi la el, ținând carafa de whisky în mâna dreaptă, și-i contemplă, cu ochi tulburi și cețoși de om beat, maniera în care prăpăditul se complăcea în deșertul dezolant al unei glorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
timpului, cutreiera arcușul aspru al viscolului lui făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii eoliene. Vladimir nu încetă să dezavueze abandonul lui Nae Calaican, care o dată mai mult își etalase lipsa de caracter. Pribegi rebegit pe meandre de gânduri amare, orbecăind, cu mâinile întinse înainte, pe poteci înecate în zăpadă, între siluete imprecise de piatră. Într-o locație în care simți, sub pași, moliciunea unui troian de frunze moarte, adunate din toamnă, în virtutea unei bizare dinamici a curenților de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Însă ne obișnuiserăm să frecăm menta și s-o Întoarcem pe toate fețele, am devenit brusc mai rezervați. Ba că grafica nu e bună. Că, dacă e bună, unde listăm la calitate. Că nu vom avea timp de lipit atâta amar de abțibilduri. De unde bani, din nou bani. Noi fuseserăm mai modești vizând cu textele noastre tramvaiele și anunțurile gratuite. Modești, modești, dar nu le făcuserăm nici pe alea. Așa că ne câcâiam. Florin ne-a răbdat o vreme, apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de o nouă acțiune de amploare. Sorin părea să fie de acord, deși fără entuziasm: pentru el, ca grafician, nu se arăta nimic provocator. Cam aceeași obiecție a avut-o și Cătălin, plicitisit poate de corvoada de a lipi atâta amar de abțibilduri. Dar am primit până la urmă aprobarea echipei, de vreme ce m-am anunțat ca unic finanțator al acțiunii. Asta e! Banii au fost mereu o problemă. Deși Andreea, care va da și mai târziu dovadă de imaginație În privința asta, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
făcut greață. Încercam să respir adânc, să mă liniștesc, credeam c-o să-mi treacă. A trebuit să ies din vestiar, mă gândeam să ies și din club, să iau aer. N-am apucat, m-a Înecat un val de vomă amară, l-am Înghițit pe jumătate, am apucat să ajung la budă. M-am Închis Într-o cabină, am Început să icnesc fiindcă nu prea aveam ce borî, m-am chinuit o vreme, apoi m-am liniștit, m-am așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să lupte pe trei fronturi? Fără să mai pun la socoteală Reich-ul german și Italia fascistă care de mult erau cu ochii pe noi. Însă dincolo de toate acestea, lucrul cel mai grav a fost starea dezastruoasă a oștirii. Acesta este amarul adevăr. Evoluția evenimentelor ne-a surprins cu o dotare mai mult decât insuficientă în privința echipamentului și armamentului modern, așa că a trebuit să ne lăsăm ocupați "într-un mod prietenesc" de nemți, singurii care ne-au garantat cu cinism ceea ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
slăbiciuni puternice, vecină cu leșinul. O transpirație rece îi invadează subit fruntea. Cu mișcările nesigure ale unui orb pipăie aerul după un punct de sprijin. Mâinile lui întâlnesc resturile unui gard de lemn. Din spatele lui izbucnește un hohot de plâns amar. Dacă pentru el, veteran încercat, ceea ce vede acum este un coșmar atroce desprins parcă din viziunile demonice ale lui Goya, poate să-și închipuie efectul asemănător unei lovitură de măciucă asupra imberbilor în uniforme pe care-i conduce. Redobândindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
degajată, sub care se ghicește totuși o nedumerire și un început de teamă. Cu toate că este ziua cea mai fericită din viața ei, Cella privește către Viorel cu ochi verzi plini de neliniște, abil mascată sub forma unor glume cu iz amar. Un hohot de râs strident sparge murmurul conversațiilor. Aparține lui Iorgu Licheardovici, ai cărui părinți se aflau în vizite atât cu Marineștii, cât și cu doamna Hagiaturian. Acesteia din urmă, familia Licheardovici îi era extrem de recunoscătoare pentru că datorită relațiilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
război și foarte puțini își solicită voința să descopere un vaccin care poate salva milioane de vieți. Oare vor reuși eforturile ei discrete în al convinge să accepte postul din garnizoana București la Statul Major al trupelor de geniu? Zâmbește amar. Este conștientă că își dorește mai mult decât poate obține. Ar mai exista o posibilitate. Să cadă rănit. O cale de ieșire onorabilă din abatorul războiului, care i-ar fi permis să revină lângă ea. Dar dacă capătă o rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]