8,699 matches
-
grecii să se vindece. Văzut de pe vas, în lumina răsăritului și la prima oră a dimineții, vizitat, și acest locaș sfânt demonstrează varietatea locurilor vizitate de noi. Înainte de-a porni de la Cairo, în relatările scrise, mai vreau să descriu apusul de soare la care am asistat ieri, după masă, spre seară. Văzut de la nivelul apei, unde mă aflam - la Recepția vasului - secondat de o muzică discretă și liniștită ca fluviul pe care plutim, apusul de ieri va rămâne închis în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
relatările scrise, mai vreau să descriu apusul de soare la care am asistat ieri, după masă, spre seară. Văzut de la nivelul apei, unde mă aflam - la Recepția vasului - secondat de o muzică discretă și liniștită ca fluviul pe care plutim, apusul de ieri va rămâne închis în sufletul meu ca unul din cele mai frumoase și liniștite momente ale vieții mele. Pornind de jos (la bază fiind socotit Nilul), până spre cerul înseninat cu Crai Noul cel mai perfect văzut vreodată
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
30 noaptea. Miercuri 19 iulie 1995 Seara mergem la Porto Rafti. Facem din nou baie în mare noaptea apoi ne întoarcem la Atena. Joi 20 iulie 1995 Mergem cu S. la Cap Sounion. Facem baie și vedem templul lui Poseidon - apusul soarelui. Vineri 21 iulie 1995 Plimbare prin Plaka; seara ieșim cu J., M. și D. Tot spre Plaka. Este închis. Bem bere la o grădină, apoi la ora 1 noaptea mâncăm suflaki și bem ouzo într-o tavernă. Pitoresc. Sâmbătă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
așezați cu fața spre mare. Liviu a dormit apoi până la 17.30, iar eu am citit. După ce am mai făcut o baie am pornit să cunoaștem împrejurimile. Liviu a făcut câteva acuarele. Acum, stând la una din mese, urmărim splendidul apus de soare și bem ouzo în timp ce patroana udă vârtos pe jos și florile ce dau o notă de veselie locului. Pe Liviu continuă să-l sâcâie durerile care acum s-au localizat în gât. Vineri 28 iulie 1995- Knosos- Creta
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
au lăsat în urmă venețienii, a fost ocupată, paradoxal, nu de cuceritori, ci de cei cuceriți cu spiritul caracteristic acestui popor, vesel iubăreț și muncitor. După ce-am dormit câteva ore, am ieșit seara la plimbare, din nou urmărind splendidul apus de soare și continându-ne plimbarea pe străduțe, ulicioare, la întâmplare, descoperind imagni și trăind senzații de neuitat. Balcoane, flori, taverne, muzică grecească, castele ruinate transformate în elegante restaurante, băbuțe ascunse sub câte un portal, descoperite în ultima clipă... și câte
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu diverse reflexe, în funcție de adâncimile ei, o poveste venită din alte timpuri, cu 40 de fete legate de cozi, care au preferat să se arunce în mare decât sa fie pângărite de turci. Așa s-a încheiat călătoria, cu imaginea apusului de pe această înălțime. Ce-a urmat, a fost un drum străbătut în tăcere, melancolia fiind cea care a pus stăpânire pe noi, deși, poate, am încercat să ne ascundem această slăbiciune. Dansează Fetele M. Luni, 23 februarie 2004 - Club - Teatru
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
altceva, nu mai eram "pe fugă", aveam timp destul ca să-l văd, să-l observ, să-l analizez și să mă minunez. Când doream să mă odihnesc, să-mi liniștesc mintea și să-mi limpezesc ochii, trăgeam o fugă spre apusul soarelui sau seara la Copacabana. Uneori mergeam doar cu soția, alteori cu încă o familie din Consulat, pentru mai multă siguranță. Mă feream de orele când plaja era plină de cariocani și turiști străini și mă feream și de soarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mergeam doar cu soția, alteori cu încă o familie din Consulat, pentru mai multă siguranță. Mă feream de orele când plaja era plină de cariocani și turiști străini și mă feream și de soarele periculos dimineața și la amiază. Spre apusul soarelui și seara, Copacabana rămâne încântătoare, dar te poți mișca și respira mai în voie. Zona Copacabana, în care astăzi locuiesc circa 1 milion de cariocani, era în secolele XVIII și XIX puțin populată, preluându-și numele de la biserica "Nossa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
malul oceanului, în cântul valurilor și sub briza răcoroasă, o bere "estupidamente gelada" (rece bocnă), băută la o terasă, sau "laptele" răcoros și înviorător al unei uriașe nuci de cocos, consumată la unul din zecile de chioșcuri de pe plajă. După apusul soarelui, apărea o distracție în plus pe Avenida Atlantica expozițiile artizanilor, cu minunate obiecte din pietre semiprețioase, argint, cupru, piele, lână sau in. La primele ore ale dimineții, în capătul dinspre Ipanema, cealaltă plajă faimoasă din Rio, o colonie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prin Vitoria, Espiritu Santo, Canavieiras, Camamu, localități încântătoare, înflorind în mijlocul vegetației bogate și a brizei Atlanticului. Pe drum, ne cazam pe unde ne prindea noaptea, putând astfel cunoaște "binefacerile" unor hoteluri pentru șoferii de camioane. La Macaubas am ajuns pe la apusul soarelui și primul cetățean întrebat despre casa lui Senhor Mota s-a și oferit să ne conducă. Era o "casona", un conac, mare, primitor, cu grădină, multe flori și mulți pomi și avea și prispă! Ne-a întâmpinat proprietarul radios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Litere și Filozofie cu profilul Istorie. Încorporat și ajuns pe front înfruntă numeroase vicisitudini și pericole, fiind grav rănit. Din Regimentul 18 Roșiori Botoșani, din întreaga unitate au supraviețuit doar 8 ostași. Ieșit din spital este trimis pe frontul de Apus unde suferă răni grave la torace după care se reface foarte greu în mai multe spitale. Urmează greutățile materiale prin care trece întreg poporul român și ocupă un post de profesor în județul Botoșani. Prof. Al. Boldur care îl apreciase
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Scrisoarea pierdută și avusesem și acolo o idee năstrușnică: țineam morțiș că nu trebuie să se râdă. Tratam subiectul ca pe o tragedie. Profesorul de română era furios: „Ce-i batjocura asta? Poate că mâine te pui să faci din Apus de soare al neamului nostru o comedie!?“. Eu m-am Încăpățânat În convingerea mea (pe care o mențin și azi), dar tragedia Scrisorii mele e că nu a văzut lumina rampei și a rămas definitiv pierdută. Actor fără merit Aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
John Wayne, ne-am aventurat la Naqsh-e Rustam În căutarea locului ideal pentru partea a doua din Orghast, unde, după eliberarea lui Prometeu, o serie de evenimente ducea la concluzia poveștii, odată cu răsăritul soarelui (spectacolul era plănuit să Înceapă la apus și să ia sfârșit În zori). Ne aflam cu toții În fața unor experiențe inedite. Obișnuiți cu scena Închisă Între patru pereți, cu decoruri construite, cu lumina de teatru artificială, descopeream aici aerul, orizontul, soarele orbitor, nisipul fierbinte, stâncile, șerpii și scorpionii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
parte a lui Orghast la Persepolis a avut loc la mormântul lui Xerxes. Ca să ajungă pe terasa largă sculptată În stâncă, deschisă spre mormântul faimosului rege, spectatorii urcau pe o potecă abruptă. Actorii așteptau concentrați sosirea lor. Spectacolul Începea la apusul soarelui. Prometeu se afla pe stâncă, Încătușat. Un glob de foc arzând cobora lent și impresionant, ca proiectat pe bolta cerului, simbolizând cadoul făcut nouă, oamenilor, de Prometeu. În limbajul cifrat poetic al lui Hughes, Zeus era numit Krogon - un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mumă-sa!?“ După o pauză de căutare febrilă, văd că Îi strălucesc ochii părintelui: „Unde vrei s-o căsăpească, sper că nu la altar!“. I-am spus că, dimpotrivă, deasupra porții de intrare, la balconul unde se află orga, la apusul soarelui, când lumina pare mai transparentă, filtrată prin rozeta centrală. „Frumoasă imagine, Îmi place, sfințită de lumina serii. Păi, dacă nu o omori la altar, eu zic că se poate. Oricum, poate la catolici se mai Închid ochii. Eu Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
America aveam prieteni cu care puteam Împărtăși aceeași căutare, aceeași neliniște față de sensurile adânci ale vieții și de semnificațiile prezenței noastre acum, aici. Ziua de 21 iunie, cea mai lungă din an, părea mai vibrantă și maiestuoasă la Athos. Priveam apusul târziu al soarelui: de pe munte coborau capre ce se Îndreptau spre mine parcă știind ceva, marea era liniștită, iar cerul avea o transparență infinită. Între mare, cer, capre și munte, apusul soarelui cădea ca o cortină Înceată peste jumătatea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
an, părea mai vibrantă și maiestuoasă la Athos. Priveam apusul târziu al soarelui: de pe munte coborau capre ce se Îndreptau spre mine parcă știind ceva, marea era liniștită, iar cerul avea o transparență infinită. Între mare, cer, capre și munte, apusul soarelui cădea ca o cortină Înceată peste jumătatea mea de veac. Această ospitalitate generoasă a naturii era un cadou regesc. Dar ce trebuia să Înțeleg În mijlocul acestui festin cu iz mioritic? Nimic altceva, mi-am spus, decât să deschid mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui Nabokov; Invitație la o decapitare; Mary; Bend Sinister; Glorie; Foc palid; Lucruri transparente; O frumusețe rusă și alte povestiri; Darul; Apărarea; Ochiul; Rege, regină, tâlhar; Opinii ferme; Poezii și probleme; Inventarea valsului; Priviți arlechinii; Tiranii distruși; Detalii ale unui apus de soare; și desigur, romanul său cel mai cunoscut, Lolita, care i-a adus celebritatea internațională și a fost ecranizat. A publicat de asemenea traduceri din Pușkin și Lermontov și un studiu despre Gogol. În 1973 i s-a decernat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
glas scăzut (deosebit de scăzut când aveam companie) că un grup de țărani dorește să vorbească afară cu barin. Tata Își dădea repede la o parte șervetul de pe genunchi și o ruga pe mama să-l scuze. Una din ferestrele dinspre apus ale sufrageriei dădea spre o porțiune a aleii de lângă intrarea principală. Se vedeau vârfurile tufelor de caprifoi din fața verandei. Din direcția aceea ajungea la urechile noastre zumzetul glasurilor de țărani, invizibili pentru noi, dându-i politicoși binețe tatei, și el
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tomber“ se auzea glasul domnișoarei Golai, o cucoană bătrână, afectată și pesimistă, care fusese guvernanta mamei și mai locuia Încă la noi (certându-se Îngrozitor cu guvernantele noastre). Din locul meu de la masă vedeam brusc, printr-una din ferestrele dinspre apus, un miraculos caz de levitație. Acolo era expusă, pentru o clipă, silueta tatei În costumul lui alb de vară, umflat de vânt, desfășurându-se superb În văzduh, cu membrele Într-o postură ciudat de degajată și cu fața lui frumoasă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
După o scurtă ședere la Rojestveno, se Întorcea În Franța sau Italia, la castelul lui (numit Perpigna) lângă Pau, la vila lui (numită Tamarindo) de lângă Roma sau În iubitul lui Egipt, din care Îmi trimitea ilustrate (palmieri și reflexiile lor, apusuri de soare, faraoni cu mâinile pe genunchi) mâzgălite cu scrisul lui grosolan. Apoi, din nou În iunie, când delicata cheryomuha (floarea de cireș În formă de ciorchine din vechea lume sau simplu, „racemosa“ cum am botezat-o eu În lucrarea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
funingine; sterilă pentru că odaia aceea rămâne nemobilată și pustie, lipsită chiar și de acele statui neutre pe care le Întâlnești În prima sală neinteresantă a unui muzeu. Restul galeriei de tablouri compensa sărăcia vestibulului. Mr. Cummings era un maestru al apusurilor de soare. Micile lui acuarele, achiziționate În diverse perioade la prețul de cinci sau zece ruble bucata, de către locatarii casei, au avut o existență destul de precară, fiind mutate În unghere tot mai Întunecate până ce au fost În cele din urmă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
trecător, care - Îmi imaginam - era impresionat așa cum aș fi fost și eu, văzând lungile și romanticele vagoane acaju, cu draperiile dintre culoare negre ca aripile de liliac și cu literele lor de metal ce străluceau ca alama În lumina de apus a soarelui, traversând agale un pod de fier peste o stradă frecventată zilnic și apoi cotind cu toate geamurile brusc cuprinse de flăcări, după un ultim grup de case. Aceste amalgamări optice aveau Însă și neajunsuri. Vagonul-restaurant cu geamuri late
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și guvernanta ei cu un tren cu vagoane obișnuite. Câinele era o femelă de fox-terrier cu clopoței la zgardă și un fund foarte șerpuitor. Lipăia apa sărată din găletușa Colettei numai ca să-și manifeste bucuria. Îmi amintesc pânza de barcă, apusul de soare și farul, Înfățișate pe acea găletușă, dar nu-mi pot aminti numele câinelui, ceea ce mă enervează. În răstimpul celor două luni cât am stat la Biarritz, pasiunea mea pentru Colette a Înlocuit cu totul pasiunea mea pentru Cleopatra
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un ultim efort. Încerc din nou să-mi amintesc numele câinelui Colettei - și, victorie! De-a lungul acelei plaje Îndepărtate, peste luciul nisipului de seară din trecut, În care fiecare urmă de pas se umplea Încet cu apa luminată de apusul soarelui, se aud, se aud tot mai aproape, ecoul și vibrația strigătului: Floss! Floss! Floss! Colette se Întorsese la Paris când noi ne-am oprit acolo pentru o zi, Înainte de a ne continua călătoria spre casă; și acolo, Într-un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]