8,268 matches
-
atomi de carbon (C). - hidrocarburi (HC): vehicule cu motor cu aprindere prin compresie: analizor cu ionizare de flacără, cu detector, vane, țevi etc. încălzite la 463°K (190°C) ±10°K (HFID). Este etalonat cu propan exprimat în echivalent de atomi de carbon (C). - Oxizi de azot (NO.): fie un analizor cu chimiluminescență (CLA) cu convertizor NO. NO., fie un analizor non dispersiv cu absorbție de rezonanță în ultraviolet (NDUVR) cu convertizor NOx. NO.. Particule Determinarea gravimetrică a particulelor culese. Particulele
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86908_a_87695]
-
200 grame. Pe lângă cristalele de diamant din sistemul cubic, uneori se pot întâlni diamante cu cristale hexagonale denumite Lonsdaleit, unii consideră, aceste diamante s-au format în medii nefavorabile. Duritatea extremă a diamantului este explicată prin legătura stabilă simetrică dintre atomii de carbon. Diamantul arde într-un mediu cu oxigen pur la o temperatură de 720 °C, iar în aer la peste 800 °C cu formare de dioxid de carbon. Diamantul este solubil în unele metale ca fier, nichel, cobalt, crom
Diamant () [Corola-website/Science/303988_a_305317]
-
a calcula circumferința unui cerc de dimensiunile pământului cu precizie de un milimetru, iar una cu 39 de zecimale exacte este suficientă pentru a calcula circumferința oricărui cerc care încape în universul observabil cu o precizie comparabilă cu dimensiunea unui atom de hidrogen. Întrucât π este număr irațional, el are un număr infinit de zecimale care nu conțin secvențe ce se repetă. Acest șir infinit de cifre a fascinat numeroși matematicieni și s-au depus eforturi semnificative în ultimele secole pentru
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
numărul de aruncări crește exponențial cu numărul de cifre dorit. Mai mult, orice greșeală de măsurare a lungimilor "L" și "S" se va transforma direct într-o eroare de aproximare a lui π. De exemplu, o diferență de un singur atom în lungimea unui ac de 10 centimetri va apărea la a 9-a cifră a rezultatului. În practică, incertitudinea de a determina dacă acul intersectează sau nu o linie când el pare să o atingă exact va limita acuratețea rezultatului
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
determinați timpii respectivi de retenție. Se face un grafic al retenției brute tr(nc+1) funcție de tr(nc) și sunt determinate constanta a și panta b a ecuației de regresie: tr(nc+1) = a +b tr(nc) (nc = numărul de atomi de carbon) Timpul mort t0 este dat de: t0 = a/(1-b) Graficul de calibrare Următorul pas este trasarea graficului de corelație între valorile lui log k și log P pentru compușii de referință. În practică, un set de 5 până la
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
direcția normalei, la temperatura de solidificare a platinei și presiune atmosferica normala, de către suprafața unui radiator integral (corp negru) cu aria de 1/600 000 m2. Molul (mol): Cantitatea de substanța a unui sistem care conține atâtea entități elementare câți atomi exista în 0,012 kg de carbon -12. Alături de mărimile fundamentale, în S.I. mai exista doua mărimi suplimentare (auxiliare): unghiul plan și unghiul solid, având ca unități de măsura radianul, respectiv steradiantul. Radianul (rad) este unghiul plan cu vârful în
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
și utilitatea metodei, cercetătorii au creat de-a lungul timpului diverse instrumente: lunete, telescoape, microscoape, osciloscoape, interferometre, spectrometre, etc., realizând cu acestea observații sistematice. De pilda, detectorii de particule de la CERN[2] permit astăzi observarea traiectoriilor particulelor elementare de la nivelul atomului. Metoda experimentală presupune reproducerea (sau producerea) controlată a unui fenomen, în condiții bine stabilite, în scopul studierii acestuia. Experimentele se realizează cu ajutorul aparatelor care permit reproducerea sistematica a fenomenului respectiv, modificarea condițiilor și măsurarea parametrilor caracteristici. De exemplu, pentru a
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
seama de proprietățile lor reale. Atunci când fizicienii au depășit granițele fenomenelor observabile, spre macro- și spre microcosmos, modelarea a devenit o necesitate. Astfel, încă din Evul Mediu au fost concepute modele ideale precum modelul geocentric, modelul heliocentric, modelul planetar al atomului, modelul gazului ideal etc. Astăzi, atenția multor cercetători fiind îndreptată spre nano-procese, simularea acestora pe computer cu ajutorul diverselor metode matematice nu mai este o noutate. Observațiile și experimentele au condus la elaborarea și validarea unor legi fizice, care exprimă legătura
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
Nucleul unui atom este o regiune foarte densă din centrul său, constând din protoni și neutroni. Dimensiunea nucleului este mult mai mică decât dimensiunea atomului însuși; masa unui atom este determinată, aproximativ, doar de masa protonilor și neutronilor și aproape fără nici o contribuție
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
Nucleul unui atom este o regiune foarte densă din centrul său, constând din protoni și neutroni. Dimensiunea nucleului este mult mai mică decât dimensiunea atomului însuși; masa unui atom este determinată, aproximativ, doar de masa protonilor și neutronilor și aproape fără nici o contribuție din partea electronilor. Izotopul unui atom este determinat de numărul de neutroni din nucleu. Diferiți izotopi ai aceluiași element au proprietăți chimice foarte
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
Nucleul unui atom este o regiune foarte densă din centrul său, constând din protoni și neutroni. Dimensiunea nucleului este mult mai mică decât dimensiunea atomului însuși; masa unui atom este determinată, aproximativ, doar de masa protonilor și neutronilor și aproape fără nici o contribuție din partea electronilor. Izotopul unui atom este determinat de numărul de neutroni din nucleu. Diferiți izotopi ai aceluiași element au proprietăți chimice foarte similare deoarece reacțiile chimice
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
densă din centrul său, constând din protoni și neutroni. Dimensiunea nucleului este mult mai mică decât dimensiunea atomului însuși; masa unui atom este determinată, aproximativ, doar de masa protonilor și neutronilor și aproape fără nici o contribuție din partea electronilor. Izotopul unui atom este determinat de numărul de neutroni din nucleu. Diferiți izotopi ai aceluiași element au proprietăți chimice foarte similare deoarece reacțiile chimice depind aproape în întregime de numărul de electroni pe care îi are atomul. Diferiții izotopi dintr-un eșantion chimic
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
nici o contribuție din partea electronilor. Izotopul unui atom este determinat de numărul de neutroni din nucleu. Diferiți izotopi ai aceluiași element au proprietăți chimice foarte similare deoarece reacțiile chimice depind aproape în întregime de numărul de electroni pe care îi are atomul. Diferiții izotopi dintr-un eșantion chimic particular pot fi separați folosindu-se o instalație centrifugă sau un spectrometru de masă. De exemplu, prima metodă este folosită în producerea uraniului îmbogățit din uraniu natural, iar a doua metodă este folosită în
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
a doua metodă este folosită în datarea cu carbon. Numărul de protoni și neutroni determină, împreună, nuclidul (tipul nucleului). Protonii și neutronii au mase aproape egale (= 1 uam) și numărul lor, adică numărul de masă, este aproximativ egal cu masa atomului. Masa electronilor este foarte mică în comparație cu masa nucleului, atâta timp cât protonul și neutronul sunt, fiecare în parte, de aproximativ 2.000 de ori mai masivi decât electronul. Un nucleu atomic este cu atât mai stabil cu cât energia medie de legătură
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
exemplu, are 82 protoni și 126 neutroni. Dacă un nucleu are prea puțini sau prea mulți neutroni, el poate fi instabil și se va dezintegra după o perioadă de timp oarecare. De exemplu, la câteva secunde după ce au fost creați, atomii de azot-16 (7 protoni, 9 neutroni) se dezintegrează beta către atomi de oxigen-16 (8 protoni, 8 neutroni). În această dezintegrare, forța nucleară slabă transformă un neutron din nucleul de azot într-un proton și un electron. Elementul (atomul) se schimbă
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
prea puțini sau prea mulți neutroni, el poate fi instabil și se va dezintegra după o perioadă de timp oarecare. De exemplu, la câteva secunde după ce au fost creați, atomii de azot-16 (7 protoni, 9 neutroni) se dezintegrează beta către atomi de oxigen-16 (8 protoni, 8 neutroni). În această dezintegrare, forța nucleară slabă transformă un neutron din nucleul de azot într-un proton și un electron. Elementul (atomul) se schimbă deoarece inițial a avut șapte protoni (fapt pentru care era „azot
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
fost creați, atomii de azot-16 (7 protoni, 9 neutroni) se dezintegrează beta către atomi de oxigen-16 (8 protoni, 8 neutroni). În această dezintegrare, forța nucleară slabă transformă un neutron din nucleul de azot într-un proton și un electron. Elementul (atomul) se schimbă deoarece inițial a avut șapte protoni (fapt pentru care era „azot”), iar acum are opt protoni (fapt pentru care este „oxigen”). Multe elemente au izotopi care rămân stabili timp de săptămâni, ani sau miliarde de ani. Raza unui
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
nucleon (neutron sau proton) este de ordinul 1 fm = 10 m. Raza nucleară poate fi aproximată prin: "R" = "R""A" unde " A" este numărul de masă și "R" = 1,2 fm. Raza nucleului reprezintă 0,01% (1/10000) din raza atomului. În felul acesta, densitatea nucleului este de 10 ori mai mare decât densitatea atomului. Descoperirea electronului a fost prima indicație că atomul are o structură internă. La trecerea dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea modelul acceptat de
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
fi aproximată prin: "R" = "R""A" unde " A" este numărul de masă și "R" = 1,2 fm. Raza nucleului reprezintă 0,01% (1/10000) din raza atomului. În felul acesta, densitatea nucleului este de 10 ori mai mare decât densitatea atomului. Descoperirea electronului a fost prima indicație că atomul are o structură internă. La trecerea dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea modelul acceptat de atom a fost „cozonacul cu stafide” al lui J.J. Thomson, în care atomul era
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
este numărul de masă și "R" = 1,2 fm. Raza nucleului reprezintă 0,01% (1/10000) din raza atomului. În felul acesta, densitatea nucleului este de 10 ori mai mare decât densitatea atomului. Descoperirea electronului a fost prima indicație că atomul are o structură internă. La trecerea dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea modelul acceptat de atom a fost „cozonacul cu stafide” al lui J.J. Thomson, în care atomul era considerat o bilă mare încărcată pozitiv, în care
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
În felul acesta, densitatea nucleului este de 10 ori mai mare decât densitatea atomului. Descoperirea electronului a fost prima indicație că atomul are o structură internă. La trecerea dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea modelul acceptat de atom a fost „cozonacul cu stafide” al lui J.J. Thomson, în care atomul era considerat o bilă mare încărcată pozitiv, în care erau incluse mici sarcini negative. În scurt timp, fizicienii au descoperit, de asemenea, și trei tipuri de radiații provenind
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
densitatea atomului. Descoperirea electronului a fost prima indicație că atomul are o structură internă. La trecerea dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea modelul acceptat de atom a fost „cozonacul cu stafide” al lui J.J. Thomson, în care atomul era considerat o bilă mare încărcată pozitiv, în care erau incluse mici sarcini negative. În scurt timp, fizicienii au descoperit, de asemenea, și trei tipuri de radiații provenind din atomi, pe care ei le-au numit radiații alfa, beta și
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
fost „cozonacul cu stafide” al lui J.J. Thomson, în care atomul era considerat o bilă mare încărcată pozitiv, în care erau incluse mici sarcini negative. În scurt timp, fizicienii au descoperit, de asemenea, și trei tipuri de radiații provenind din atomi, pe care ei le-au numit radiații alfa, beta și gamma. Experimentele din 1911 ale lui Lise Meitner și Otto Hahn, și cele ale lui James Chadwick din 1914 au condus la descoperirea că interpretarea caracteristicilor spectrale ale dezintegrării beta
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
iasă din foița de aur pe o traiectorie, eventual, puțin curbată. Ei au fost șocați să descopere că unele particule au fost împrăștiate sub unghiuri mari, în unele cazuri chiar întoarse înapoi. Descoperirea a condus la modelul Rutherford, în care atomul are un nucleu foarte mic și foarte dens, constituit din particule grele cu sarcină pozitivă și înconjurate de sarcini negative. De exemplu, în acest model, azotul-14 consta dintr-un nucleu cu 14 protoni și 7 electroni, iar nucleul era orbitat
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
Modelul lui Rutherford a „mers” destul de bine până la studiile privind spinul nuclear, efectuate în 1929 de Franco Rasetti la California Institute of Technology. Încă din 1925 se știa că protonul și electronul au spini 1/2. În modelul Rutherford al atomului de azot-14 cei 14 protoni și 6 electroni trebuie să formeze perechi unii cu alții, astfel încât ultimul electron să confere nucleului un spin 1/2. Rasetti a descoperit că azotul-14 are spin 1. În 1930, neputând să ajungă în orașul
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]