7,814 matches
-
fi zeul tutelar al acestei planete și nu numai! el reușește cu acoliții săi credincioși: ploaia, vântul, zăpada, ceața, gerul să aducă la nivel microscopic, de moleculă și de atom, orice construcție, fie chiar și o piramidă egipteană, darămite un biet gard de nuiele. Deci, trebuia reparat sau făcut din nou. Materia primă pentru repararea gardului o reprezenta salcia. Era vorba de nuiele și mai subțiri și mai groase, dar nu mai mari decât degetul opozabil al unui bărbat, altfel își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
după cum vorbesc actele doveditoare: adică 930 de ani; iar pe fiul său NOE -, "tatăl nostru de-al doilea", adică "măștihoiul" sau tatăl "vitreg", l-ai blagoslovit cu 950 de ani... Oho-ho! Dar știu c-a trăit, nu glumă! Doar pe bietul AVRAM l-ai coborât la 175. Dar de ce, Doamne, că doar ți-a fost cu totul supus și ascultător, gata-gata, să-și căsăpească progenitura de dragul Tău... Noroc de berbecul ăla rătăcit pe-acolo, care-și prinsese coarnele în stufăriș... Sărmanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Era un cortegiu funerar inedit. Cele câteva persoane mergeau în spatele unei căruțe din care nu se vedea absolut nimic. Loitrele fiind înalte, acopereau sicriul în întregime. Dacă n-ar fi fost crucea și popa din fața căruței, oricine putea presupune că bieții oameni, rămași fără mămăligă, duceau câteva tăgârțe anemice de boabe la moara din Jianu. Calul, obosit și melancolic, a deprins repede tehnica opririlor și, dornic să inspire pe nările prăfuite o doză mai curată de oxigen, se oprea singur la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
căci un jet puternic de flăcări îi pârlise urechea și părul. Așa cum era acolo, sus, luptându-se cu elementele dezlănțuite ale naturii, părea un nou Prometeu, înlănțuit pe stânca din muntele Caucazului, drept pedeapsă că dăruise oamenilor focul. Adică, o biată femeie vădană, cu șase copii, se putea bucura în continuare de căldura neprețuită a focului, în plină iarnă din Câmpia Bărăganului, ca urmare a intervenției acestui Prometeu macedonean cu suflet minunat, care nu a ezitat niciun moment, sărindu-ne în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
unde s-au îngrămădit, precum cârtițele, cei șase copii și mama lor. Un medic omenos a angajat-o pe mama copiilor ca îngrijitoare la un spital rural aflați la câțiva kilometri distanță. Timp de șase ani, cât a durat deportarea, biata femeie a lucrat din zori și până noaptea târziu, când se întorcea cu sufertașul plin și reușea să le mai aline foamea îngerașilor ei, toți mărunței și fără vlagă pentru a fi folosiți la munci mai grele. Se duceau totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și vă rog să povestiți cititorilor noștri cum a început scrisul, de unde a venit, unde ați publicat prima dată... De 17 ani?... Din secolul trecut... În ultimul timp, ce repede mai trec secolele!... Ca să nu mai vorbim și de veacul bietului om... Cred că poezia mea nu a început cu scrisul, ci cu... înscrisul meu pe orbita ei dacă e să ne amintim de unele vagi noțiuni din geometria școlară despre poliedre cu vârfurile situate pe suprafața unei sfere. Vorba e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
-l buimăcească. Îl blestemă uneori, a se vedea cazul Arghezi. Îl momește în cele mai obscure locuri, apoi îi trage realitatea de sub picioare. Numai dacă iei proza lui Mircea Eliade, de exemplu și deja ai o mulțime de capcane întinse bietului cititor. Dar nici cititorul nu se lasă... Cînd vede o librărie, trece pe partea cealaltă. Cînd vede un perete de cărți se gîndește iute la cutremur și la posibilitatea surpării acestuia, de asta se refugiază în locuri mai sigure, crîșma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
atât de divers și de complex, încât a-l supune torturilor cutărei metode înseamnă a-l sărăci, a-l mutila. Citesc multe studii de stilistică, de naratologie, de poetică, despre imaginar, despre versificație și mă minunez câtă obtuzitate poate suporta biata hârtie. Nici pe alte meleaguri lucrurile nu se prezintă altcum. Am participat la numeroase simpozioane de specialitate în Franța, în Germania, în Italia, în Austria, colaborez la reviste din aceleași țări și constat, cu satisfacție, coagularea unui numitor comun în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de iele și ele de tine. Dar celelalte premii devin rutină. Premiile nu fac un scriitor, ci îl ajută să scrie alte cărți. Ca scriitor, pot spune, nu o duc prea bine, dar nici foarte greu, dar mă gândesc la bieții tineri care abia încep să scrie, cum se vor descurca ei? Astăzi, un prozator, ca să trăiască decent, trebuie să aibă un tată moșier sau fabricant, pentru că proza este o osândă, nu o desfătare. Ca să scrii 6-7 ore pe zi, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
odată să țin o conferință studenților despre valorificarea animalelor. Înainte de a ieși din cancelarie s-a urcat pe un scaun și a luat un tablou. Prezentându-mă studenților, a ridicat tabloul spunându-le: priviți acest tablou de Grigorescu. Priviți acest biet țăran moldovean, venit cu vaca la târg, Înconjurat de o droaie de speculanți. Ei bine, Dl. prof. Cornățeanu ne va arăta și vorbi, despre cum trebuie să fie, de ce organizare avem nevoie. Aici la Chicago, nu știu ce trebuie să admir mai
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fiind un crescendo necruțător și oribil de urlete [ ] împotriva victimei ca să mărturisească, apoi, la fiecare mărturisire socotită insuficientă, alte urlete. La început, chiar dacă victima spune adevărul [ ], oricare dintre cuvintele sale va fi primit cu insulte și cu zbierete de contradicție. Bietul prizonier este înconjurat de oameni care-l privesc cu ură și dispreț, urlă și-l scuipă în față, amenințându-l cu pumnii. La sfârșitul zilei, este dus într-o celulă și lăsat acolo cu puțină hrană și promisiunea că a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
interpreta o celebră piesă revoluționară dedicată nu mai puțin celebrului Che Guevara. Contrastele se străduiau să ne surprindă și să ne impresioneze... Câțiva pași mai jos, un alt grup de tineri interpreta, de data aceasta, muzică religioasă - erau tare posedați bieții copii, după cum am putut să-mi dau seama! Foarte bine organizați, cu fluturași în mâini, erau înșirați în cordon dea latul străzii. N-aveai cum să-i eviți! În acest timp, unul dintre ei, cu un oarecare talent oratoric, vorbea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
regizor tânăr, stagiar, repar‑tizată de la București. Vine la primul ei job și Ăsta ime‑ diat a dat să se culce cu ea. Da, chiar a încercat s-o trântească pe jos în fața scaunului directorial. Deasupra era portretul lui Ceaușescu. Biata fată, în disperare de cauză, neștiind ce să facă, cum să se salveze, i-a spus : „Cum, aici, sub portretul Tovarășului faceți chestia asta ?“-. La care Ăsta i-a dat o palmă și s-a răstit la ea :„MĂi, curvo
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ceea ce numim noi „contractul de cetățe‑ nie“ în democrație. La asta e foarte complicat de ajuns. VĂ mai aduceți aminte de povestea din Tunisia, de acum doi-trei ani, când a început „primăvara arabă“ ? Ce s-a întâmplat acolo ? La un biet vânzător de pe stradă, care nu avea autorizație și nu plătea niciun fel de taxe, au venit autoritățile și i-au zis : „Vrei să vinzi aici ? Plătește ceva !“. Și Ăla și-a dat foc. Și atunci, de la asta, s-a declan
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ce cuprindea cuvântul „Cenzurat”, termen înscris încă de 15 ori în alte trei pagini. Românii erau încunoștiințați că „această gazetă, condusă cu cele mai curate simțăminte românești, a deschis lupta fățișă contra dușmanilor împotmoliți în fărădelege și păcate.: „Talpa țării, biata gloată Ridica-vom din nevoi, Ridica-vom țara toată, Ridica-ne-vom pe noi.” „Tăria țării noastre” este intitulat un articol, semnat de R. Cândea, care explica: „Temelia țării noastre este țăranul”... „Programa noastră, a gazetei, o constituie Legea ca
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o descindere la casa comerciantului Herman Solomon din același oraș. În grajdul casei, poliția a descoperit o cușcă în care era închis un tânăr surd și mut, în etate de 18 ani. Din cercetările făcute s-a putut afla că bietul infirm era ținut închis în cușcă de la vârsta de 6 ani... „Înmormântarea unui erou” este altă știre: La Vaslui sa stins din viață Constantin Țurcanu plutoniermajor, erou, care în toate cele trei războaie, la 1877, împotriva turcilor, la 1913, în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
abianfrunziți, Dorobanții joacă hora, joacă brâul fericiți. După haină-s muncitorii de la brazdă, de la sat; După chiot sunt feciorii unui neam eliberat. Mai de-o parte, pe cărare, trecătorii stau și-admiră, „Cum, se poate, atâta viață să stârnească-o biată liră?” Un școlar de latinească, îmbrăcat pe românește, Cu ființa lui întreagă jocurile urmărește... Și-l întreb, de-i plac ostașii, ăștia, ici, cu fețe supte Și de vrea și el să fie dorobanț cu haine rupte. El mă măsură
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
545/1938) din Oradea, Mircea Streinul afirma: „Cunosc din experiență cazul unui ziar care cât timp a stat sub conducerea mea și a poetului Iulian Vespar, a fost citat și cunoscut în întreaga presă românească. Astăzi nu e decât o biată fițuică”. (E vorba de revista Iconar - 1935-1938; n.n.). * E. Ar. Zaharia (Zaharia Macovei) s-a născut la 24 ianuarie 1911 în Horodnicul de Sus, județul Suceava. În perioada 1930-1935, scrie presa, a frecventat cursurile Facultății de litere și filozofie din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se face că această regresie se manifestă printr-un simbolism în egală măsură arhaic, dar care, departe de a reprezenta o dezintegrare, dimpotrivă, se revelează ca un ansamblu coerent și solidar de semnificații înalt spirituale? Cum se face că un biet nebun redescoperă spontan simbolismul Centrului sau al inițierii (moarte-resurecție), simbolisme depășite, dacă nu complet uitate de conștiința religioasă istorică a secolului nostru? Totul se petrece ca și cum psiheea încearcă să se apere, să își conserve o integritate amenințată fixându-se asupra
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
tc "ELIADE către WIKANDER*" 18 iulie 1967 Dragă Stig, Astăzi, aranjându-mi hârtiile pe birou, mi-am dat seama, dintr-o dată, că n-am răspuns încă la scrisoarea dvs. din 1 mai**! Aș putea îndrăzni să sper că veți ierta unui biet sexagenar această gravă amnezie?... Nu vă faceți probleme în privința cursurilor-seminarii. Sunteți liber să ne vorbiți despre orice doriți. În ce privește Haskell Lectures, prima va avea loc în noiembrie șsubl. S.W.ț, întrucât trebuie să merg în Japonia în octombrie șsubl
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
puțin la fel de bine ca prietenii și admiratorii dvs., de la Georges Dumézil la fidelul dvs. prieten și companion Mșirceaț Eșliadeț. Nu știu adresa dvs. din Mexic, de aceea vă trimit această scrisoare la Uppsala. ȘȘSpuneți-i lui Gunnel ceea ce ghiciți dincolo de aceste biete cuvinte. Christinel și cu mine vă îmbrățișăm pe amândoi MirceaȚȚ*** LXVIItc "LXVII" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER*" 10 mai 1971 Dragul meu Stig, Vă mulțumesc pentru scrisoarea din 21 aprilie** și pentru pasionantele observații despre șamanismul mezoamerican. Dar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ȚȚ** LXXIVtc "LXXIV" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" Paris, 27 martie 1977 Dragul meu Stig, Vă mulțumesc pentru scrisoarea din 13 martie*, pe care tocmai am primit-o, retransmisă de la Chicago. Ultima catastrofă se înscrie în destinul tragic al bietei mele țări. Sunt uneori tentat să cred că soarta României este prefigurată în distrugerea Sarmizegetuzei: Șde șaptesprezece secoleț, nimic altceva decât cenușă!... Aflasem despre moartea lui Alexandru Ivasiuc (pe care îl admiram ca scriitor) și a celor opt sau zece
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pentru fixarea proporțională a părților de producție de tot felul cerute pentru orice regiune, pentru orice stabiliment de muncă, pentru orice individ". Ce este remarcabil în acest eseu este statuarea apariției nomenklaturii. Autorul se întreabă ce se va întîmpla cu bieții plugari, salahori, muncitori etc. cînd viitorii conducători, supraveghetori și inspectori "pretutindeni organizați treaptă peste treaptă", uniți și prin legături de rudenie și animați de aceleași interese, vor forma o comunitate ce "va naște o arhondologie de clasă", transformîndu-se într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tresar, prind viață. Și mă cuprinde, contradictoriu, și-o milă, și-o groază înduioșată, apoasă". Martora de profesie toarnă pe toată lumea, afirmă spre a fi pe placul și conformă cu dorințele anchetatorului, că bătrîna doamnă Brăiloiu făcea propagandă monarhistă o biată văduvă care, ironia sorții, în fapt îl dușmănea pe Carol al II-lea. Iar el minte, îl ține pe NU în brațe, minte împăcat și detașat, e un pușcăriaș cu experiență. Dintre toate, mai rele ca foamea și setea e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de serviciu, mă duce pe jos la spital, eu tare m-am ținut să nu mă vait, dar pînă la spital am zis: "Ău, ău, ău, ău". Abia pe ziua de 5 august nasc. Tare, tare greu. Mi-a dat biata moașă niște cîrpe, ce-a putut din spital, dar copilul bun și sănătos, și frumos tare, mă duce înapoi, dar mă bagă tot între bărbați; dar nu aveam unde să-l scald. Dimineața, cînd ne scotea la program, îmi da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]