7,454 matches
-
anterioare se află glande carpiene, iar între degetele de la picioarele posterioare - glande tarsiene. Căprioarele, lama și elanul au și ele glande tarsiene. Produsul lor unge copita și lasă urme mirositoare pe pământ. La unele antilope se întâlnesc glande metatarsiene. La capra neagră și muflon înapoia bazei coarnelor se află glande retrocornale; căprioarele au niște glande asemănătoare așezate între coarne, iar muntiacii ("Muntiacus") - pe frunte. Majoritatea rumegătoarelor au glande inguinale și glande codale. Moscul ("Moschus moschiferus") mascul are atașată la penis o
Rumegătoare () [Corola-website/Science/308838_a_310167]
-
mama... În 1962, Davis a apărut pe Broadway în producția "Noaptea iguanei", pentru care a primit recenzii mediocre. A părăsit producția după patru luni acuzând o „boală cronică”. S-a alăturat lui Glenn Ford și Ann-Margret pentru filmul de Frank Capra, "O poveste ca în filme" (producție nouă a filmului lui Capra din 1933, "Lady for a Day"), bazat pe o poveste de Damon Runyon. A acceptat următorul ei rol în filmul horror "Ce s-a întâmplat cu Baby Jane?" după ce
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
iguanei", pentru care a primit recenzii mediocre. A părăsit producția după patru luni acuzând o „boală cronică”. S-a alăturat lui Glenn Ford și Ann-Margret pentru filmul de Frank Capra, "O poveste ca în filme" (producție nouă a filmului lui Capra din 1933, "Lady for a Day"), bazat pe o poveste de Damon Runyon. A acceptat următorul ei rol în filmul horror "Ce s-a întâmplat cu Baby Jane?" după ce a citit scenariul, crezând că va atrage atenția aceluiași public care
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
mare expansiune a regatului. Împreună cu orașul vechi, Riddarholmen constituie inima istorică a Stockholmului și a Suediei. Pe la mijlocul secolului 13, când orașul Stockholm a fost fundat, Riddarholmen era numai o stâncă în lacul Mälaren. Orășenii o foloseau pentru a-și pășuna caprele fiind cunoscută sub numele de stânca iezilor ("Kidskär"). Mai târziu, ordinul franciscan a ridicat o mănăstire și o biserică aici. De la ei și-a primit numele de insula călugărilor gri ("Gråmunkeholmen"). După reformă proprietățile bisericii au fost preluate de coroana
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
grupului de colindători, numele conducătorilor acestuia, precum și ordinea celor colindați. Colindele sunt interpretate prin cântarea în grup, la unison, ori în două grupe, antifonic. Uneori, ceata se acompaniază cu instrumente (fluier, cimpoi sau dobă mică). Ritualurile care implică ființe animaliere („Capra”, „Ursul”) se caracterizează prin existența anumitor roluri: animalul (un flăcău costumat, care face zgomote caracteristice: clămpănit/mormăit și dansează), și un „moș” sau doi. O antologie sonoră de colinde a fost editată pe discuri de vinil de către „Electrecord” în anii
Colind () [Corola-website/Science/309332_a_310661]
-
însă există documente istorice care atestă practicarea dansului și cu alte ocazii, de exemplu, dansul executat de soldații lui Mihai Viteazul, ""călușerii"", ce se aflau sub conducerea căpitanului Baba Novac, în cadrul sărbătorii date de Sigismund Bathory în 1599, la Piatra Caprei, lângă Alba Iulia. Călușul este un obicei românesc practicat de Rusalii și ține de cultul unui străvechi zeu cabalin numit de tradiția populară a dacilor Căluș, Căluț sau Călucean. Piesele din „echipamentul” călușarilor poartă și ele denumiri care amintesc de
Călușarii () [Corola-website/Science/309448_a_310777]
-
între văile Făina și Botizu, se află muntele Șuligu (1688 m). Culmea Toroiaga se extinde de la Vaser până la Valea Țâșlei. Este dominată de eruptiv neogen și cristalin. Masivul principal îl formează Vârful Toroiaga (1930 m), prelungit în est cu Piciorul Caprei (1804 m) și în nord cu Vârful Țiganului (1736 m). Râul Vișeu își are izvorul sub pasul Prislop, la 1414m altitudine și se varsă în Tisa lângă localitatea Valea Vișeului la circa 330 m altitudine. Drenează un bazin hidrografic cu
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
două coase pe coline joase. În zonele de pajiști înalte se pășunează începând din primăvară până la toamnă. Este săracă în specii datorită condițiilor vitrege de viață (temperaturi scăzute, vânturi puternice). Mamiferele sunt reprezentate de specia cea mai caracteristică golurilor alpine - capra neagră (Rupicapra rupicapra). Deși specifică etajului alpin, ea coboară mai ales iarna în jnepenișuri și pătrunde în molid în căutarea hranei. În Munții Maramureșului sunt doar câteva exemplare, la fel ca și marmota de munte, fiind repopulată începând cu anul
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
lucrat ca învățător, si nu s-a preoțit. În 1952, toată familia locuia la Florești, lângă Câmpina. Au pierdut însă casă de la Filipeștii de Pădure, tatăl lui a fost făcut de urgență membru de partid dar în ciuda acestor întâmplări, Justin Capră și sora sa, Georgeta Viorica au continuat cu școala. Deși a fost obligat la muncă, el a continuat să se gândească la invențiile sale, pentru a le duce mai departe. Încă de mic copil preocupările legate de știință au început
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
Cumings. Gurile rele din cooperativa „Ochiul și timpanul” susțin că ideea a fost oferită pe tavă „inventatorilor” americani de către o cârtita KGB-ista, infiltrata în Ambasada SUA la București, personaj care l-ar fi ascultat cu multă atenție atunci cand Justin Capră, umilit de oamenii de știință români, s-a dus să ceară ajutorul ca să-și poată realiza invenția. În 1958, la ieșirea din clădirea Ambasadei SUA, este arestat de un grup de securiști și acuzat că ar fi avut intenția să
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
urmă, se ridicase de la pământ. Este cercetat, pus să dea declarații, bătut, amenințat și făcut apoi liber. După ce, la 22 februarie 1962, americanii și-au brevetat aparatul de zbor, identic cu cel imaginat cu șapte ani mai devreme de Justin Capră, în toamna aceluiași an, la Expoziția Transporturilor de lângă Herăstrău, Wendell Moore și-a prezentat aparatul de zbor independent. Nu erau diferite decât culoarea și denumirea. Cu toate astea, a continuat să lucreze în magazia lui, lipită de locuință de pe strada
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
1958. Aparatul, expus o vreme la Muzeul Tehnic din București, nu a intrat niciodată în producția de serie. În SUA, în schimb, după obținerea brevetului de invenție, în 1962, pentru un aparat identic cu cel gândit și realizat de Justin Capră, acestea au intrat în producția de serie, fiind folosite în operațiuni dificile de către polițiști, militari și pompieri. În 1968 realizează rucsacul-zburător, varianta cu perhidrol. Zbor reușit încercat de acelasi Vasile Sebe. În 1968, realizează o aerodina cu decolare și aterizare
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
nimeni așa ceva; mass-media de atunci trece sub tăcere evenimentul. Un alt „aparat de zbor individual”, conceput și concretizat în atelierul modest de pe strada Aurel Vlaicu, era tot un „elicopter” - fără elice, fără aripi și fără jet. Ideea revendicata de Justin Capră a fost „obținerea forței portante prin sustentație cu efect pelicular”; În 1964, construiește și un „elicopter portativ pentru juniori”. Cu o undă de umor, creatorul spune despre acest aparat că „are doar 35 de kg, cu tot cu combustibil, greutatea proprie fiind
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
în anul în care i s-a nascut față - este un dispozitiv ce poate să reducă parțial gravitația corpurilor, invenție ce i-a atras atenția lui Henri Coandă, cu care a colaborat în diferite proiecte. Printre automobilele create de Justin Capră se află și „Șoleta F” - cea mai mica mașină din lume, cu un consum redus de benzină (0.5l/100km), care, de altfel, a fost văzută adesea pe drumurile țării. Din seria Șoleta, a creat mai multe prototipuri diferite între
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
case și bordeie. Ocupația de bază a localnicilor era agricultură și vităritul. O ramură aparte era cultivarea vitei de vie și pomicultura. Tradițional se cultivă grâu, porumb și cartofi. Ramură zootehnica era reprezentată prin creșterea vitelor mari cornute, căilor, oilor, caprelor și porcinelor. Industria și economia satului era slab dezvoltată și legată doar de prelucrarea produselor agricole. În noiembrie 1819, în satul țarist pe atunci, este sfințită nouă biserică a localității, cu hramul Sf. Voievozi. La nivelul anului 1868 în Nisporeni
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]
-
profesor dr. Radu Baltasiu. Primăria Crihana Veche dezvoltă un Parteneriat cu Institutul Patrimoniului Cultural al AȘM. Structura etnică a localității conform recensământului populației din 2004: În localitatea Crihana Veche se organizează anual Festivalul Internațional al Tradițiilor și Obiceiurilor de Iarnă ”Capra, Turca, Breaza”. Constantin Răileanu, fost primar al comunei Crihana în perioada interbelică și în timpul celui de al Doilea Război Mondial. A fost deportat, împreună cu familia, în Siberia. Nicolae Mătcaș, lingvist, profesor universitar, conferențiar, decan al facultății de filologie a Universității
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
o biserică ortodoxă. După datele din a doua jum. a sec. 19, sătul avea: la 1870-192 de case, 951 de locuitori (481 de bărbate și 470 de femei), 75 de cai, 280 de vite cornute mari, 477 de oi și capre. Din anul 1904 : “Holercani sat în jud. Orhei, volostea Criuleni, așezat pe malul Nistrului”. Are 247 de case, cu o populație de 1860 de suflete; o biserică cu hramul Sf. Mihail; școala elementară rusească. Din acest sat la 18762, au
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
Pervomaiscoe, Onești și Drojdieni r. Nisporeni În anul 1870 în satul Bujor existau 320 de case, cu 2.110 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau de naționalitate română, aveau 200 de cai, 700 de vite mari și 3.320 de oi și capre. Biserica dispunea de o casă parohială. În anul 1997, populația satului Bujor a fost estimată la 4.138 de cetățeni. Conform recensământului din anul 2004 populația este de 3.615 locuitori dintre care : bărbați - 1.808, femei - 1.807. Atunci
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
cadre didactice. Satul Răuțel este cunoscut prin tradițiile sale, aduse din Bucovina. În special, formația locală „Sălcioară” este cea care păstrează melodia și cuvintele cântecelor. În timpul sărbătorilor de iarnă, la Răuțel poți vedea o veritabilă Bandă a lui Joian, Irodul, Capra, Căluțul, Ursul - obiceiuri bucovinene. Localitatea este gazificată integral, iar numărul posturilor de telefoane în 2008 se cifra la 1300. Principala ramură a economie este agricultura. Mulți locuitori muncesc peste hotare. Țăranii din Răuțel sunt preocupați de cultivarea legumelor în sere
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
animalele sunt bine îngrijite aici, este că anul trecut, pe data de 18 aprilie, la zoo, o căpriță a dat naștere la doi ieduți de mărimea unor pisoi. Ieduții și mama lor fac parte din cea mai mică specie de capre din lume, care la naștere nu ating o greutate mai mare de un kilogram. Stăpânul menajeriei a achiziționat aceste capre plătind o mie de euro pentru o pereche. În această iarnă, o preocupare a celor de la fermă au fost purcelușii
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
naștere la doi ieduți de mărimea unor pisoi. Ieduții și mama lor fac parte din cea mai mică specie de capre din lume, care la naștere nu ating o greutate mai mare de un kilogram. Stăpânul menajeriei a achiziționat aceste capre plătind o mie de euro pentru o pereche. În această iarnă, o preocupare a celor de la fermă au fost purcelușii aduși pe lume de o scroafă Neagră Vietnameză, care a fost nevoită să rabde gerul de afară. Igor Boljicov spune
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
de fălci de pământ arabil, 50 de fălci de pășuni, 5 livezi răzeșești și 30 de fălci de localitate. Către anul 1870 locuitorii satului aveau în posesia sa 25 de cai, 520 de vite cornute mari și 509 oi și capre. În 1797 pentru prima dată e pomenită prezența unei biserici cu hramul Arhanghelilor, construită din lemn, acoperită cu stuf, unsă cu lut, înfrumusețată, însă are puține cărți în ea. În 1888 este ridicată o altă biserică, ce funcționează până în prezent
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
mare nici în 1875, când s-au înregistrat 38 de gospodării cu 93 de bărbați și 97 de femei. Au ajuns și mai săraci: aveau tot 14 cai, dar numai 60 de vite cornute mari și 90 de oi și capre. Peste 12 ani sătenii aveau 91 de vite cornute mari, dar vara dă peste ele o molimă și multe pier. Localnicul P. C. Scurtu scrie în 1892 că în satul Buzdugeni primăvara prețul unui cal era de 40-45 ruble, iar
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
floarea-soarelui, 10 kg de cartofi, 4 kg fîn, pînă la 10 kg carne, pînă la 10 kg lapte, 50 ouă, 250 gr. brînză de la fiecare oaie producătoare, cîte 250 gr lînă de la fiecare oaie și cîte 50 gr. de la fiecare capră. Totodată, statul sovietic achiziționa struguri, legume și fructe. La acestea se mai adaugă impozitul pe imobil. În cazul că gospodăria nu achita aceste prestații, capul familiei, iar uneori chiar întreaga familie, era pedepsită cu ani grei de închisoare. Una din
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
În anul 1870 numărul caselor și a populației s-a micșorat față de 1859. Satul avea numai 97 de case cu o populație de numai 598 locuitori (327 bărbați și 271 femei). Ei aveau 158 cai, 247 vite mari cornute, 570 capre, oi. Bolile infecțioase au răpus multe vieți. În 1871-1872 bîntuia holera. În 1872 s-au născut 23 de copii și decedaseră 17 oameni. De la 23 mai pănă la 15 octombrie 1873 s-au îmbolnăvit de ospă 32 de oameni, din
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]