7,540 matches
-
faimoasă sculptoriță sovietică Vera Muhina (1889 - 1953), care fusese nu numai o fostă studentă a lui Kărlis Zăle, dar fusese de asemenea o fiică a Rigăi, fiind născută în acest oraș. Un alt element esențial a fost înșelarea deliberată a cenzurii ocupantului sovietic prin prezentarea unei simbolistici care era perfect posibilă, dar nu fusese niciodată prezentă în mintea realizatorului monumentului. Spre exemplu, cele trei stele din mâna "Libertății" au fost prezentate ca simbolizând cele trei republici baltice, care aderaseră "de bună
Monumentul Libertății din Riga () [Corola-website/Science/306065_a_307394]
-
Doilea Război Mondial și Revoluția Română din 1989, conducerea politică a României a aparținut unui regim comunist impus de Uniunea Sovietică după 23 august 1944. Desființarea instituției monarhice (1947) și aplicarea unei ideologii opuse ca orientare politică sub controlul unei cenzuri politice opresive au generat o criză asupra României ale cărei efecte nu au fost depășite până în prezent. Situația orașului București, prosperă și întrucâtva stabilă în anii 1950-1960 în ciuda reeducării forțate a populației în spirit stalinist, intră pe o pantă descendentă
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Romulus Rusan sau Valeriu Rusu, precum și de personalități politice (de exemplu Doina Cornea), au apreciat că regimul comunist instaurat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, a aplicat în însăși România o politică antiromânească prin cenzură, prin înăbușirea intelectuală a părții mai educate din populație, prin obligativitatea proletcultismului și a realismului socialist, precum și prin promovarea unui „național-comunism” de fațadă în locul valorilor culturale anterioare. Acești autori au afirmat că antiromânismul comunist s-a impus în Republica Populară
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
detalii din viața de zi cu zi, frica de a nu rata, șsi față de concurență colegilor, ("frustul minimalist" al lui Mircea Daneliuc, "oniricul" și "estetul" Dan Pita), lupta cu viața zilnică și cu singurătatea, dar și cu sistemul comunist, cu cenzură etc., publicat postum sub titlul "Pagini de Jurnal", 1994, Editura Albatros. A murit la 31 ianuarie 1990, la București, la 53 de ani, la numai o lună după Revoluție, de abces pulmonar. A.T.F. (I.A.T.C.) București "Gemenii”, de Maccius
Alexandru Tatos () [Corola-website/Science/306174_a_307503]
-
în care a stat timp de 6 luni la Paris, realizează primul serial de televiziune din România: „"Urmărirea"”. Următorul său film, „"Dincolo de nisipuri"”, realizat în 1973, a fost oprit din ordinul lui Nicolae Ceaușescu. În urma conflictului respectiv, precum și a intervențiilor cenzurii, a emigrat în Germania, țara de origine a mamei sale . Lucrarea sa de doctorat (1984) în comunicații sociale la Universitatea Louvain-la-Neuve (Belgia) s-a intitulat "Werner Herzog și mistica renană". După ce a regizat câteva filme în Germania, revine in 1994
Radu Gabrea () [Corola-website/Science/306208_a_307537]
-
conservatorilor față de asasinat spre consolidarea legislației care avea să limiteze mai mult libertatea presei și să restrângă mișcările liberale și naționaliste în creștere. În consecință, aceste decrete au împins "Burschenschaften" în ilegalitate, au restrâns publicarea de material naționalist, au extins cenzura presei și a corespondenței personale, și au limitat dreptul academic la libertatea exprimării interzicând profesorilor universitari sa încurajeze dezbateri naționaliste. Decretele au fost subiectul pamfletului lui Johann Joseph von Görres "Teutschland [arhaic: Deutschland] und die Revolution" ("Germania și Revoluția") (1820
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
geografică. În aceeași idee au apărut mișcările pentru păstrarea vechilor păduri și locuri istorice, și acestea se concentrau în mod deosebit pe regiunea Rinului, locul numeroaselor confruntări cu Franța și Spania. Perioada statelor polițienești austriac și prusac și a vastei cenzuri dinaintea Revoluției din 1848 au devenit cunoscute ulterior sub denumirea de "Vormärz", „înainte de Martie”, cu referire la martie 1848. În această perioadă, liberalismul european a prins viteză; agenda liberală includea aspecte economice, sociale și politice. Numeroși liberali europeni din perioada
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
s-a folosit de demonstrația populară de la Hambach pentru a promova politici conservatoare. „Cele Șase Articole” din 28 iunie 1832 reafirmau principiul autorității monarhice. La 5 iulie, Dieta din Frankfurt a votat încă 10 articole, care reiterau regulile existente de cenzură, restricționarea organizațiilor politice și limitarea activităților publice. Mai mult, statele membre cădeau de acord să trimită ajutor militar oricărui guvern amenințat de tulburări. Princțul Wrede a condus jumătate din armata Bavariei în Palatinat pentru a „supune” provincia. Câțiva oratori de la
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
mulți să creadă că cei bogați și puternici nu au niciun interes față de problemele lor. Cei cu autoritate erau îngrijorați de tulburările sociale crescânde, de agitația politică și socială din rândul claselor muncitoare, și de antipatia intelectualității. Se părea că cenzura, amenzile, închisoarea și exilul nu mai erau suficiente pentru a frâna criticile. Mai mult, devenea din ce în ce mai clar că atât Austria cât și Prusia doreau să fie liderul unui stat unit rezultat. Atât mitingului de la Wartburg din 1817 cât și Festivalului
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
a păstrat până în zilele noastre. Altew reforme importante au fost inițiate în domeniile cultural și educațional. Reformele lui Alexandru al II-lea au dus la o reașezare a structurilor sociale și avea nevoie de discuții publice asupra problemelor și eliminarea cenzurii. După o tentativă de asasinare a țarului în 1866, guvernul a reintrodus cenzura, dar într-o formă atenuată. Guvernul a limitat într-o oarecare măsură libertatea universitară în 1866, la cinci ani după ce acestea din urmă obținuseră autonomie academică. Guvernul
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
cultural și educațional. Reformele lui Alexandru al II-lea au dus la o reașezare a structurilor sociale și avea nevoie de discuții publice asupra problemelor și eliminarea cenzurii. După o tentativă de asasinare a țarului în 1866, guvernul a reintrodus cenzura, dar într-o formă atenuată. Guvernul a limitat într-o oarecare măsură libertatea universitară în 1866, la cinci ani după ce acestea din urmă obținuseră autonomie academică. Guvernul central a încercat să acționeze prin intermediul zemstvelor pentru a stabili o programă analitică
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
numit pe fostul său profesor privat, reacționarul Constantin Pobedonosțev, în funcția de șef al Sfântululi Sinod al Bisericii Orotodoxe Ruse, iar pe Ivan Delianov l-a numit ministrul educației. Cei doi au încercat să "salveze" Rusia de "modernism" prin revigorarea cenzurii religioase, persecuția populațiilor neortodoxe și/sau neruse, au permis și încurajat dezvoltarea antisemitismului și au anulat autonomia universităților. Ei au atacat elementele liberale și/sau neruse, alienând un segment larg al populației imperiului. Naționalitățile importante neruse, (polonezii, finlandezii, letonii, lituanieinii
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
de ani de cooperare. După trei ani, Rusia s-a aliat cu Fanța din punct de vedere militar și politic, care era contrapartida alianței formată în 1879 între Germania și Austro-Ungaria. Reformele lui Alexandru al II-lea, în special ridicarea cenzurii de stat, au intărit exprimarea publică a gândirii avanate politice și sociale. Regimul se baza pe ziarele ruse pentru obținerea sprijinului popular pentru politicile interne și externe. Dar scriitorii radicali, liberali sau naționaliști au contribuit la formarea opiniei publice antițariste
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
separă acțiunile personale lui Mao din Revoluția Culturală cu contribuția sa la formarea Republicii Populare Chineze, și care desparte greșelile sale personale practice de "corectitudinea" teoriei sale. Revoluția Culturală rămâne un subiect sensibil în Republica Populară Chineză. Deși este puțina cenzură asupra evenimentelor revoluției, puncte de vedere care merg împotriva doctrinei oficiale din 1981 sunt deseori cenzurate. De asemenea, punctul de vedere că Revoluția Culturală ar fi fost un lucru bun nu este acceptat oficial în China modernă. Majoritatea metodelor de
Revoluția Culturală () [Corola-website/Science/304757_a_306086]
-
unul dintre cei mai remarcabili matematicieni români. După circa patru ani de restrângere gravă a libertăților, sub regimul fascist, care s-a alăturat Germaniei naziste în politica ei genocidă, teroarea regimului comunist în România a impus la rândul ei o cenzură strictă în aproape toate compartimentele de viață spirituală și a folosit cultura ca pe un mijloc de control și subordonare a poporului. Libertatea de expresie a fost constant restrânsă, pe diferite căi: în perioada stalinistă s-a făcut o încercare
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
pe împrumutul de legitimitate și până la respingerea valorilor tradiționale. In cultură au apărut două tendințe: una, oficială, foarte dogmatică, care glorifica fără discernământ regimul autoritar și alta care a încercat să impuna valori autentice, manevrând conform împrejurărilor pentru a evita cenzura. Cea dintâi a fost destul de săracă în calități culturale durabile, în schimb cea de-a doua a impus, mai ales, după trecerea primului deceniu de comunism stalinist, numeroase opere de valoare, reușind să treacă din când în când barierele cenzurii
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
cenzura. Cea dintâi a fost destul de săracă în calități culturale durabile, în schimb cea de-a doua a impus, mai ales, după trecerea primului deceniu de comunism stalinist, numeroase opere de valoare, reușind să treacă din când în când barierele cenzurii și să fie bine primite de către publicul larg. În această perioadă, personalități dintre cele mai reprezentative au fost: scriitorii Marin Preda, Nicolae Breban, poeții Nichita Stănescu, Marin Sorescu, precum și criticii literari Nicolae Manolescu și Eugen Simion. Cei mai mulți disidenți care au
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
generalizării alfabetizării populației și al introducerii învățământului gratuit de toate gradele. De la obligativitatea învățământului elementar de patru clase, apoi de șapte clase, opt clase, s-a trecut la învățământul obligatoriu de zece clase. În ciuda condițiilor vitrege determinate de represiune, de cenzură și de lungile perioade de izolare de centrele de cultură din lume, și în timpul regimului comunist s-a ridicat o intelectualitate deosebită care a sprijinit prin mijloace variate, de multe ori voalate, lupta pentru schimbări democratice. Exemple elocvente au fost
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
putea permite să aibă propria sa bibliotecă. Devenise o cinste să dispui de un asemenea lucru în casă, iar corpul bibliotecii personale a fost multă vreme mobila cea mai impozantă a salonului din locuințele cetățenilor. Cărțile editate erau supuse unei "cenzuri" și trebuiau in ochii autorităților să promoveze valorile și idealurile considerate de dorit de conducerea comunistă. In pofida restricțiilor au putut uneori apărea și cărți ce păreau mai puțin confomiste ca romanul „Pumnul și palma” a lui Dumitru Popescu. În
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
Polo în jurnalul lui spunea că a văzut arca pe muntele Ararat. Afirmațiile extravagante din descrierile de călătorie ale lui Marco Polo trebuie privite cu mare scepticism, ținând cont de faptul că textul care există azi este trecut prin filtrul cenzurii pioase a numeroșilor editori care au scos sau modificat tot ceea ce acestora li se părea insuficient de pios sau ceea ce, din punctul lor de vedere, friza erezia. Nu trebuie uitat nici faptul că nu Marco Polo însuși a scris cartea
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
răstălmăci de cele mai multe ori mesajele și le va modela cât mai tendențios prezentând această "dezvăluire" publicului larg cu scopul de a defăima. -ul atacă orice formă de autoritate care îl împiedică să creeze zâzanie folosind expresii cheie cum ar fi: cenzură, comunism, libertate de exprimare. Denumirea de troll se poate aplica și mesajului menit să agite spiritele. Câteva exemple de subiecte tipic troll: Termenul de "troll" provine din limba engleză, de la "trolling", tehnică de pescuit ce implică întinderea unei momeli și
Troll () [Corola-website/Science/304857_a_306186]
-
infracțional organizat, cu caracter transnațional (grup condus de spionul bulgar Stamen Stancev), și trădare prin transmitere de secrete . Ministrul a declarat că decizia președintelui a fost luată „după momentul referendumului, când UDMR a anunțat că nu va sprijini moțiunea de cenzură, deci că nu se poate realiza obiectivul de dărâmare a guvernului cu sprijinul UDMR” . În perioada suspendării sale din funcție, conducerea Ministerului Telecomunicațiilor și Tehnologiei Informației a fost asigurată interimar de către ministrul László Borbély. La data de 30 iulie 2007
Zsolt Nagy () [Corola-website/Science/304859_a_306188]
-
înțelese în modul în care sunt ele intenționate.” Acest argumenet merită a fi luat în seamă căci pare a fi un contrargument împotriva liberalilor care susțin că împotriva pornografiei trebuie luptat cu mai multă libertate de exprimare și nu prin cenzură, căci pornografia ar face inutile toate argumentele aduse de feministe în dezbaterea publică. Argumentul egalității Potrivit autoarei americane dreptul la liberă exprimare trebuie să fie contrabalansat de dreptul la tratament egal ( Amendamentul 14, al Constituției Americane), iar momentan balanța este
Mișcarea anti-pornografică () [Corola-website/Science/305533_a_306862]
-
indezirabil. Astfel încât, constată destui cercetători, lista propozițiilor condamnate la 1277 reflectă, sub umbrela unei decizii eclesiale, numai o anumită percepție asupra problemelor: cea franciscană. De asemenea, Condamnarea de la 1277 a avut și un rol major în formarea mentalității moderne, datorită cenzurii aplicate asupra filosofiei realiste. Spre deosebire de cele anterioare, ea nu mai interzice explicit predarea textelor lui Aristotel, ci "vehicularea" anumitor teze care, de astă dată, aveau proveniențe diferite. Devenise clar că textele lui Aristotel singure nu mai constituiau sursa prin excelență
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
-lea a decis desființarea regimului parlamentar și a instaurat un regim de autoritate personală, consacrat legislativ prin redactarea, aprobarea prin plebiscit și apoi promulgarea unei noi Constituții. S-au luat mai multe măsuri de reorganizare a statului, care au inclus: cenzura, suspendarea inamovibilității magistraților și a stabilității funcționarilor publici, dizolvarea partidelor politice, crearea unui partid de „masă” (Frontul Renașterii Naționale), organizarea profesională în bresle, reforma administrativă etc. Pe acest fundal, la 30 martie 1938 s-a emis un decret-lege prin care
Consiliul de Coroană () [Corola-website/Science/306318_a_307647]