8,186 matches
-
și alte drumuri. Doar în momentul în care sunt obligate să opteze, personajele mele își verifică informațiile existente sau faptele. În momente dramatice. Și, bineînțeles, nu toate. C.Ș.: Care personaj îți e cel mai apropiat? A.B.: E foarte ciudat ce-ți spun, dar am tot timpul certitudinea, și asta este îngrozitor - căci dacă ar fi numai o impresie ar fi bine -, că nu am scris cartea care să mă reprezinte. Personajul cel mai apropiat? Poate n-a apărut încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
dezvălui doar sunetul grav al faptei în fața căreia te-ai pomenit. Acolo, întâlnindu-mă cu oameni care în felul lor influențau istoria, mi-am dat seama că durerea mea este mult mai mare decât îmi imaginasem, durerea și neliniștea. Și, ciudat, nu avusesem cuvinte pentru a le exprima, căci mă convinsesem cu prisosință că oamenii întâlniți, prieteni, viitori prieteni și necunoscuți nu cunoșteau dimensiunile spaimelor și durerilor noastre, că lumea nu se împarte numai în buni și răi. Cu cât eram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Isus nu s-ar fi arătat astfel. Și noi aici putem spune: sunt o sută, este un număr frumos, dar unde sunt ceilalți? De ce nu suntem cinci sute sau cinci mii pentru a face această experiență? Nu ar fi nimic ciudat ca toți tinerii să fi făcut aceste Exerciții. În lumea greco-ortodoxă, de exemplu, sunt mulți tineri care, ajunși la această vârstă, merg să trăiască timp de câteva luni în mănăstirile de pe Muntele Athos pentru o experiență prelungită de rugăciune. Dar
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
și, poate, nici măcar ei nu și-l cunosc; dar și aceștia sunt iubiți de Isus. Acum ne întrebăm: ce fac? Aici textul trebuie luat în considerație cu mare atenție. „Simon Petru le-a spus: Mă duc să pescuiesc”. Un pic ciudat acest mod de a se exprima deoarece, dacă sunt cu adevărat un grup, Petru ar fi trebuit să spună: „Să mergem să pescuim”. Spunând: „Mă duc să pescuiesc”, și așteptând răspunsul: „Mergem și noi cu tine” (răspuns care cu siguranță
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
omului, plinătatea manifestării omului lui însuși; Dumnezeu rămâne realitatea transcendentă înaintea căruia omul nu poate decât să se ofere. Petru și-a ordonat această gamă a dorințelor, mai înainte descompusă și turbulentă, și o poate exprima chiar și în comunitate. Ciudat, Isus nu spune: „Iubești Biserica?”, nu spune: „Îi iubești pe frații tăi?” adică pe acei apostoli ce de atâtea ori s-au certat cu Petru deoarece părea că Isus îl preferă în defavoarea lor; nu îl întreabă dacă i-a iertat
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
interesantă în domeniul teatrului, mă văd nevoit a vă întreba: ce înseamnă teatrul pentru dumneavoastră, stimate Calistrat Costin? C.C.: Teatru a însemnat ceva... acum nu mai înseamnă. O seamă de decepții și deziluzii m-au vindecat de fascinația "cutiei magice"... Ciudat, între "viața teatrală" și "teatrul vieții", mi s-a revelat o anume asemănare... V.P.: Convins că până la capătul firului vieții, tot Poet rămâneți, gândul mă duce la Baudelaire, Henri Michaux, Allen Ginsberg, Esenin, Georg Trakl, Venedikt Erofeev, Nichita Stănescu, Virgil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
te întorci acasă. Acum, la optzeci de ani, când nu-mi mai este foame, nici sete, nici frig, nici cald, pot fi suspectat de atrofie emoțională. De împietrire, de solidificare. Nici vorbă. Sunt tânăr încă, uimirile mele funcționează, bucuriile așișderea. Ciudat e că îmi plac femeile, cărbunii mei aprinși, îngerul meu păzitor suflă harnic în ei să-i întrețină. V.P.: Fiind redactor la revista Ateneu, timp de opt ani, ați căpătat, sunt sigur, o bogată experiență. Ați scris, din proprie inițiativă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
trateze aceste subiecte." Vasile Proca: Cine este Iurie Matei pentru iubitorii de pictură, pentru cititorii acestui interviu? Iurie Matei: Pentru unii, va suna straniu. Sunt basarabean. Iașul, pentru basarabeni, înseamnă mai mult decât un oraș. Sunt sentimental. O să-ți pară ciudat că, uite, am ajuns, după atâția ani de când s-au deschis frontierele, la Iași. Dar așa au fost timpurile: am fost prins în vâltoarea activităților care mi-au fost propuse de către galeriștii occidentali. În România, am mai expus la București
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de aur în față. În spatele lui e pictat un mic fragment de arhitectură olandeză, de la Amsterdam. După ce am semnat un contract cu Centrul de Artă din Amsterdam, în 1997. Am revenit la Chișinău și am pictat Curiosul. Are un sentiment ciudat personajul. Nerăbdător să ia potirul, dar ceva îl oprește, devine suspicios: ce este în potir? Otravă sau miere? S-a adeverit, după expozițiile pe care le-am avut în Olanda, că în potir nu-i miere, dar este ceva misterios
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Marcel, de loviturile dure ale vieții, de răutatea oamenilor, de planurile diabolice ale dușmanilor noștri dintotdeauna. De aici, vine și necazul că nu reușesc întotdeauna să găsesc "cuvântul ce exprimă adevărul", vorba lui Eminescu. Or, viața mea e un amestec ciudat de împliniri și neîmpliniri, de bucurii și supărări. Un conglomerat de victorii și înfrângeri. Un joc de lumini și umbre, rostuindu-se tainic. Un câmp de flori împânzit cu spini. Un codru intrat în toamnă peste coroanele căruia se revarsă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nu ar fi trebuit să compare războiul împotriva terorismului cu o cruciadă, o eroare pe care a recunoscut-o imediat; chiar și JFK greșea uneori sonora sa declarație de solidaritate cu Berlinul de Vest ("I am a Berliner§§§§§") a sunat ciudat pentru germani, în limba cărora ,,Berliner" este numele unei gogoși cu dulceață. * * * Ordinea de zi vă va oferi multe șanse de a vă adresa unei audiențe globale. Este un dar neprețuit, mai ales acum, când reputația Americii trebuie pusă la
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
strâmbe din nas cum că țările implicate ,,pierduseră o oportunitate să tacă"3. Chiar și atunci când se ceartă privind America, europenii sunt angajați într-un proces aparent nesfârșit de organizare a propriei identități. Experimentul european se află într-un punct ciudat prea angajat în ideea de unitate pentru a se retrage; prea atașat de distincțiile naționale pentru a îmbrățișa, fără rezervă, unitatea. Uniunea Europeană (sau, la origine, Piața Comună) a fost concepută ca un răspuns la comunism și la teama că, într-
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
relația cu el, să nu-i pericliteze viitorul. Drept compensare, părinții i-au aranjat o căsătorie cu domnișoara Darcy, dar și unul și celălalt aveau sentimentele îndreptate spre alte persoane. Frederic a căutat-o pe Berneretta, i s-a părut ciudat că nu a găsit-o și nu a fost greu să-și dea seama că-l înșela cu un bărbat de a cărui relație putea profita, se săturase să fie jucăria mizeriei. A fost ademenită de bărbatul respectiv, apoi a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
perfect compus (m-ai renăscut de-odată) are valoare aspectuală de fapt încheiat. Putem spune că după linioara din mijlocul versului 9, naratorul operează o relectură a evenimentului trecut care depășește povestirea întîlnirii. Verbele la prezent din versul 13 complică ciudat temporalitatea: întîlnirea trecută este reactualizată în prezentul enunțării. Dialogul imaginar, marcat de apostrofă, creează coprezența discursivă a absentei și a naratorului. Dar versul 14 este la condițional optativ perfect, adică, în limba clasică, timpul prin excelență al regretului pentru ceea ce
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
despre timp, uitarea și amintirea Întreaga operă a lui Borges este traversată de o întrebare: Ce este o carte dacă n-o deschidem? Un simplu cub de hîrtie și de piele, cu foi; dar dacă o citim, se petrece ceva ciudat, cred că se schimbă de fiecare dată. Heraclit spune (am spus-o de prea multe ori) că nu te scalzi de două ori în același fluviu. Nu te sclazi de două ori în aceeași carte pentru că apele ei se schimbă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
acoperire și un suport cu cravate care se afla lângă intrare, într-o latură a spațiului comercial. În timp ce studiam casetele ca să vedem cum își organizau clienții intrarea ad-hoc în perioadele mai aglomerate, am început să observăm că se întâmpla ceva ciudat în jurul suportului cu cravate. Clienții se apropiau de suport, se opreau și studiau marfa până erau înghiontiți din greșeală o dată sau de două ori de oamenii care intrau sau ieșeau din magazin. După câteva ciocniri accidentale, majoritatea clienților se dădeau
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
și a unuia din ultimele bastioane (dacă nu chiar ascunzători) ale masculinității de după război. Desigur, mă refer la Joe’s Hardware. Sau oare Jim era numele? Nu contează. Știți cu toții despre ce vorbesc. Scânduri care scârțâie în podea. Un miros ciudat de cauciuc și odorizant 3-In-One. O ladă mare de lemn cu cuie ieftine. Sfoară. Țevi de racord. Bandă scotch. Cabluri de cupru. Material de izolație. Cuie fără cap. Cuie fără cap? La naiba, cuie fără cap, cu cap rotund, cârlige
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
lăsându-te să aștepți la nesfârșit ca să te preia cineva. În fața unui astfel de obstacol probabil că te duci să-ți cumperi accesoriile din altă parte. Mai am de discutat o ultimă problemă privitoare la natura senzorială a shopping-ului. Ciudat, dar este vorba de a-i informa pe cumpărători despre ce pot atinge. La magazinele Hallmark studiate de noi, unele ornamente erau concepute și expuse cu atâta măiestrie și efort, încât cumpărătorii nu știau dacă le puteau lua sau doar
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
iar cărțile ar trebui aranjate în funcție de personaje - poneii în partea aceasta, ursuleții în partea cealaltă etc. Ce părere aveți de această idee genială de promovare: să vindem pantaloni strâmți de gimnastică în ambalaje de plastic de forma unui ou! Cam ciudat, sunt de acord, numai că ambalajele acestea personalizate au făcut din L’eggs cea mai cunoscută companie americană din categoria ei. În cadrul unei serii de studii făcute de noi acum câțiva ani, am observat că femeile preferau firma No Nonsense
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
stătătoare, și se pare că se și distrează lucrând la ea. Cu toată știința pe care o promovăm, ne dăm seama că dacă ai energie și încredere în ceea ce faci, atunci îți merge bine. Ca observatori profesioniști, avem un rol ciudat în lumea comerțului. Uneori glumesc spunând că sunt singura persoană din acest domeniu care se bucură când este martor la furturi din magazin. Aceasta arată că suntem în stare să ignorăm total principiul incertitudinii al lui Heisenberg și să-i
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
cu un raționament bazat pe finalitate (intențiile societății) ceea ce ar fi bunul raționament, raționamentul istoric care explică efectul prin cauze și legi. Sigur, Topografia legendară a Evangheliilor este o cercetare care privește memoria credinței, trimițînd la legi ale memoriei colective ciudat de asemănătoare, de altfel, cu cele din Gestalt Theorie: legea gîndirii este de a crea pretutindeni totalități, de la percepție pînă la memorie. Dar Topografia legendară a Evangheliilor, dacă prelungește intelectualismul din "Memoria muzicienilor" prin ideea de lege, împinge acest intelectualism
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
pronunțate. Prin urmare, interpreții au o anumită libertate în manifestare. Dar se întâmplă ca autorul să mai dea și indicații. De exemplu, găsim într-o didascalie din Port-Royal de Montherlant: Ea spuse acestea cu efort, cu un aer atât de ciudat mecanic și părea atât de absentă în ceea ce spunea, încât sora Françoise înlemni. Totuși, dialogul teatral este de cu totul altă natură decât discursul direct al narațiunii romanești, deoarece nu ține de discursul raportat, ci apare ca o enunțare efectivă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
indirect sau la discursul narativizat permite o sintetizare mai ușoară a replicilor mai multor personaje, după cum se poate observa în acest fragment de La Fayette: Regele și reginele își aduseseră aminte că cei doi dansatori nu se văzuseră niciodată, și găsiră ciudat să-i vadă dansând împreună fără să se cunoască. La sfârșitul dansului, îi chemară, fără să le dea răgaz să vorbească cu alții, și-i întrebară dacă nu doresc să fie prezentați și dacă nu bănuiesc cine sunt 211. DIL
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
din păr și cât e de minunat acum să te gândești la asta că nu putea lua verdele crud. Sau mai rău de-atât, celălalt care dădea spre smarald... Ar fi fost drăguț, verdele ăsta albăstrui pe peretele bej... E ciudat cum ăsta, pe o bucată mică, pare stins, ofilit... Câte neliniști, câte ezitări... Și acum e evident, este exact ceea ce trebuia... Pentru nimic în lume ofilit, trebuia unul aproape exploziv, care să strălucească pe peretele ăsta... exact așa cum își imaginase
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Fără îndoială, folosirea adjectivelor net non-clasificante pare foarte dificilă atunci când apare un articolul partitiv. El observă o apă străvezie sună mai bine decât enunțul *El observă niște apă străvezie. Primul pare direct extras dintr-un text literar, al doilea este ciudat, chiar o parodie. Adjectivele de tipul străveziu (limpede, cristalin...) aparțin tocmai unui ansamblu deosebit: nu sunt adjective clasificante de culoare (precum albastru, roșu...), nu desemnează nici o proprietate obiectivă, ci îi conferă obiectului denotat o valoare estetică pozitivă și traduc o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]