7,400 matches
-
includă Flensburg în procesul de reunificare. Zahle a refuzat și a demisionat câteva zile mai târziu după un schimb de replici cu regele. Ulterior, Christian al X-lea a concediat restul cabinetului Zahle și l-a înlocuit cu un guvern conservator. Acest lucru a provocat manifestații, o atmosferă aproape revoluționară plutea deasupra Danemarcei; pentru câteva zile viitorul monarhiei a fost incert. În aceste condiții, negocierile au fost deschise între regele Christian și membri ai social-democrației. În fața pericolului pentru coroana daneză, Christian
Christian al X-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/315456_a_316785]
-
Jun. Unul dintre primele sale acte că generalisim "de facto" al Goryeo a fost să treacă legea Gwajeon prin care a confiscat în mod eficient terenurile de la aristocrații Gwonmun care dețineau un număr mare de terenuri și erau în general conservatori. Terenurile confiscate au fost distribuite susținătorilor lui Yi din aristocrația Sinjin. Al cincilea fiu al generalului Yi, Yi Bang-won a eșuat în încercarea să de a-l convinge pe respectatul nobil Jeong Mong-ju care era susținătorul vechii domni să jure
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
Adolphe Thiers la putere pentru a rezolva problemele cauzate de consecințele războiului pregătind în același timp reîntoarcerea pretendenților la tron. Thiers, în fruntea unei grupări de conservatori, considerând că o nouă monarhie este imposibilă, a devenit susținător al unei republici conservatoare. După moartea lui în ianuarie 1873, bonapartiștii s-au aliat cu regaliștii pentru a păstra șansele la tron ale prințului imperial. Thiers a demisionat în mai și a fost înlocuit de mareșalul de Mac Mahon, ales cu 390 de voturi
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
Mac Mahon, ales cu 390 de voturi. Sub președinția sa de orientare orleanistă, Mac Mahon, ale cărui ambiții politice păreau a se mărgini la întoarcerea regelui, a lăsat guvernarea în seama ducelui de Broglie, care a întreprins o politică extrem de conservatoare de întoarcere la „ordinea morală”. În acest context, dreapta a început o transformare a instituțiilor pentru a face trecerea înapoi spre o monarhie. Ducele de Broglie a obținut la 20 noiembrie votarea legii care a dus mandatul președintelui la șapte
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
prin adoptarea legii din 20 noiembrie 1873. El acționa în scopul restaurației monarhiei. Alegerile legislative din 1876 au avut ca rezultat o majoritate confortabilă pentru republicani în Camera Deputaților, cu 393 de locuri din 533. Senatul a păstrat o majoritate conservatoare (151 de locuri contra 149) în prima legislatură. Senatorii inamovibili, în număr de 75, fuseseră aleși de Adunarea Națională înainte de separarea ei în cele două camere în decembrie 1875; celelalte 225 de locuri au fost alocate prin vot indirect, de
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
lui Jules Dufaure, numit imediat după alegerile din 1876, dar încă prea de dreapta pentru gustul republicanilor, i-a urmat, la 12 decembrie 1876, cabinetul Jules Simon. Jules Simon, ministru de interne și premier, avea convingeri „profund republicane și hotărât conservatoare”, după cum spunea el însuși, deci trebuia să fie în măsură să echilibreze forțele contrare. El a format un guvern de orientare puțin mai spre stânga decât precedentul. Jules Simon a dat garanții stângii că va reforma administrația superioară (prefecți și
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
însă și ele agitate. Această campanie a fost una dintre cele mai vehemente din istoria Franței. Ministrul de interne Oscar Bardi de Fourtou a înlocuit din funcție mai mulți prefecți și funcționari, a demis primari și viceprimari, a înmulțit manifestele conservatoare. Mac Mahon a efectuat călătorii de propagandă electorală în țară. El a fost criticat apoi de republicani pentru că a permis reapariția „candidaturilor oficiale”, practică specifică celui de al Doilea Imperiu, printr-un mesaj: „Guvernul meu vă va desemna dintre candidați
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
Victoria republicanilor a fost una incontestabilă, dar nu a avut amploarea prezisă de Gambetta la începutul crizei: deputații Uniunii Republicane au câștigat 323 de locuri — cu circa de voturi, contra celor ale conservatorilor. Se remarcă, în acest context, revenirea dreptei conservatoare, care a crescut de la 140 de deputați la 208, cu o revenire deosebită a bonapartiștilor, de la 76 de deputați la 104, ceea ce l-a transformat în cel mai mare grup parlamentar al opoziției în noua legislatură. Numărul legitimiștilor a urcat
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
întâmpinate de o rezoluție a Camerei, propusă de stânga ca guvernului să i se ceară să „reprime manifestațiile ultramontaniste” (4 mai 1877). Mac-Mahon i-a cerut după douăsprezece zile lui Jules Simon să demisioneze, a chemat la putere un guvern conservator condus de ducele de Broglie, a convins Senatul să-i permită să dizolve Camera, și a călătorit prin țară pentru a asigura succesul conservatorilor în alegeri, susținând în același timp că nu dorește răsturnarea republicii. Alegerile de la 14 octombrie s-
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
extensie. Examenul radiologic poate fi valoros și pentru ca poate preciza eventuala etiologie a unei NCB simptomatice. În NCB comună nu sunt modificări biologice. Tratamentul NCB comună În majoritatea cazurilor tratamentul este medical. Evoluția NCB comune depășește rareori 6-8 săptămâni. Tratamentul conservator: În final, 5-10% dintre cei ce au suferit o nucleoliză chimică, ajung totuși la operație. Indicațiile chimionucleolizei cervicale: NCB care durează mai mult de 6 săptămâni, deși sunt tratate medicamentos corect. Factorul iritant este o hernie „moale” și nu o
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
-și bunica paternă la Paris, mătușa paternă Maria de la Paz la Munchen și bunica maternă Elisabeth Franziska la Viena. Situația din Spania s-a complicat cu războiul spaniolo-american din 1898. Prințesa Mercedes și sora ei au trăit o viață restrictivă. Conservatoarea lor mamă nu le permitea să ia parte la viața socială a nobililor spanioli. Regina a oferit o petrecere la Palatul Regal pentru a marca debutul în societate a fiicelor ei, la 9 mai 1899, eveniment care a fost amânat
Mercedes, Prințesă de Asturia () [Corola-website/Science/321349_a_322678]
-
Santa Anna să preia din nou puterea. La cererile lor, Santa Anna a denunțat administrația vicepreședintelui Farias, și l-a obligat pe el și pe susținătorii săi să plece în Statele Unite. El a format un nou guvern centralist, catolic și conservator care a suspendat constituția din 1824 înlocuind-o cu un document intitulat „Cele Șapte Legi”. Santa Anna a dizolvat Congresul și a început centralizarea puterii. Regimul a devenit o dictatură centralizată susținută de armată. Mai multe state s-au revoltat
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
În acest nou mandat, lucrurile nu au stat mai bine: a deturnat fonduri în propriile buzunare, a vândut alte teritorii Statelor Unite (Achiziția Gadsden), și s-a declarat dictator pe viață. În ciuda mitelor plătite armatei pentru loialitate, până în 1855 și aliații conservatori se săturaseră de Santa Anna. În acel an, o grupare liberală în frunte cu Benito Juárez și Ignacio Comonfort l-au răsturnat pe Santa Anna, iar el a plecat înapoi în Cuba. A fost judecat "in absentia" pentru corupție și
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
București între 1904 și 1905. Va fi apoi angajat din nou, pe un post similar, într-un mare atelier de arhitecți care trebuia să construiască infrastructura necesară Expoziției Generale Române din 1906 de la București. Evenimentul a fost organizat de către guvernul conservator român în onoarea celor 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Această oportunitate i-a permis să intre în contact cu mari artiști și arhitecți ai epocii și a avut un impact decisiv asupra carierei sale ulterioare. Călătoriile
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
Științe Politice de la Universitatea din Bonn, unde a obținut titlul de doctor în drept. În toamna anului 1862 a revenit în țară, devenind fondator al societății Junimea. Pleacă la București pentru a urma o carieră politică; devine membru al Partidului Conservator, ajungând o personalitate marcantă a vieții politice românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. În anul 1870 devine ministru de externe în Guvernul Manolache Costache Epureanu (1). Este ales deputat și îndeplinește demnități înalte
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
eficientă strategie de marketing ar fi să se vândă mai întâi la adoptatorii timpurii, apoi să se consolideze difuzarea la fiecare nivel succesiv de adoptatori. Moore (1995) a propus o schemă de clasificare similară a adoptatorilor: entuziaști tehnologici, vizionari, pragmatici, conservatori și sceptici. Everett M. Rogers (op. cit.) definește procesul de decizie asupra inovației ca "procesul prin care o persoană (sau altă unitate de luare a deciziei, de exemplu un grup, o societate, o economie sau o țară) trece printr-un proces
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
republicani (în special ) și a încercat să obțină mereu sprijinul dreptei. Foarte stabil, el a încercat să reducă tensiunile religioase (reducând lupta anticlericală), sociale (votând legea privind responsabilitatea asupra accidentelor de muncă) și economice (menținerea protecționismului) ducând o politică destul de conservatoare. Sub acest guvern stabil a izbucnit cu adevărat afacerea Dreyfus. s-a plasat în contextul anexării Alsaciei și Lorenei, rapt (furt) teritorial ce a alimentat naționalismul francez extremist. Traumatizanta înfrângere din 1870 părea îndepărtată, dar spiritul revanșard era încă prezent
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
în timpul războiului de independență din Franța și de pierderea coloniilor spaniole din America continentală. Tensiunile politice constante între liberali și conservatori au continuat. În această luptă politică, Francisco de Paula, recunoscător, loial și subordonat fratelui său regele, a sprijinit politicile conservatoare ale lui Ferdinand al VII-lea. Cu toate că punctele de vedere politice ale infantelui au fost moderate, partidul ultraregalist de la curte îl privea ca un liberal. Cu o personalitate placidă, infantele Francisco de Paula a fost mai interesat de artă decât
Infantele Francisco de Paula al Spaniei () [Corola-website/Science/322485_a_323814]
-
onoare. Regele Ferdinand al VII-lea a rămas fără copii în timpul anilor 1820. Cea de-a treia soție, Maria Josepha de Saxonia era stearpă. Era de așteptat ca cel de-al doilea frate, Infantele Carlos, să-i succeadă. Religios și conservator, Don Carlos era căsătorit cu infanta portugheză Maria Francisca de Braganza. Cuplul avea trei fii. Infantele Francisco de Paula a susținut punctele de vedere politice absolutiste ale fratelui său chiar dacă propriile puncte de vedere erau liberal moderate, însă energica sa
Infantele Francisco de Paula al Spaniei () [Corola-website/Science/322485_a_323814]
-
a mișcării, „Squadristi” și cu liderii lor „Ras”. În iulie 1921, Giolitti a încercat fără succes să dizolve "squadristi". Atunci înțelegerea cu socialiștii a fost ruptă, apoi, la rândul său, în noiembrie 1921, Mussolini a adoptat un program naționalist și conservator și a fondat Partidul Național Fascist, care în iulie 1922 avea 700,000 de membri. În luna august a fost declanșată o grevă antifascistă generală, dar nu a reușit să readucă la viață Partidul Popular Italian (Partito Popolare Italiano) și
Marșul asupra Romei () [Corola-website/Science/322490_a_323819]
-
greu de distins și ușor de uitat. Odată cu lansarea șlagărului „I Wanna Love You Forever”, Simpson a intrat în atenția presei din întreaga lume, fiindu-i atribuit statutul de "„prințesă pop”". La începutul carierei artistice, Jessica a adoptat o imagine conservatoare, ce se potrivea cu înregistrările promovate. Aspectul interpretei s-a schimbat odată cu albumul "Irresistible", cântăreața pozând în ipostaze ușor provocatoare. Simpson nu a fost mulțumită de această nouă imagine, însă datorită faptului că era nevoie de acest tip de apariție
Jessica Simpson () [Corola-website/Science/316895_a_318224]
-
fiul său, Prințul Asturiilor, părăsesc țara și participă la Conferința de la Bayonne, în cadrul căreia regele abdică în favoarea fratelui Împăratului francez, Joseph, devenit José I al Spaniei. Insurecția antifranceză se răspândește însă rapid în toată peninsula, propagată de mica nobilime rurală conservatoare și de Biserica Catolică, care nu ierta ateismul Revoluției franceze. Prima etapă a războiului este marcată de ralierea celei mai mari părți a armatei spaniole la cauza luptei antifranceze. Francezii înregistrează o serie de succese, dar suferă apoi un eșec
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
retoric colegii parlamentari cu ocazia discuțiilor din Cameră, la mesajul Tronului, „câți români sunt peste Carpați?, Ce suprafață are Transilvania ?, Ce suprafață are Basarabia ?20. Pe de alta parte, Alexandru Marghiloman consemna în ale sale Note politice, reacția unui lider conservator: ” Ar fi o crimă de neam. Nu sacrific 3-4.000.000 de români pentru 6-7.000.000 din Basarabia 21. Deci Transilvania, Banatul și Bucovina aveau un teritoriu mai mare, populație româneasca mai mare și implicit o forță economică superioară
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
Alternativa pentru Germania (în germană: Alternative für Deutschland / AfD) este un partid politic conservator și eurosceptic din Germania, are un program politic anti-Euro, dar pro-Europa. Fondat pe 6 februarie 2013, partidul a reușit să acumuleze 4,7% la alegerile federale din 2013, dar nu a trecut pragul electoral de 5%. Alternativa pentru Germania a
Alternativă pentru Germania () [Corola-website/Science/328897_a_330226]
-
Universitatea din Basel. Deja în anul următor, al a primit calificarea de a preda în învățământul superior (în ) istoria și a devenit cadru universitar în 1845 (în ). În anii de după 1844 a lucrat intermitent ca redactor politic la un ziar conservator din Basel. În 1845 a întrerupt prima dată această activitate, pentru a renunța complet la ea, întrucât articolele sale despre starea tensionată a Elveției erau controversate. Între 1846 și 1848 a petrecut de două ori mai multe luni în Italia
Jacob Burckhardt () [Corola-website/Science/328977_a_330306]