10,570 matches
-
nu are un centru și, astfel, toate planetele au același statut la nivelul universului. Cea de-a doua concepție este cea heliocentrică dezvoltată inițial de către Copernic, susținută ulterior de către Galileo Galilei și finalizată prin lucrarea lui Newton. Aceasta era în contradicție cu geocentrismul prin reordonarea sferelor punând în centrul lumii soarele, iar pământul fiind doar la nivelul celei de-a treia sfere. Luna era prezentată ca satelit al Pământului, fiind singurul corp ceresc care era considerat că se mișcă în jurul său
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
face știință este descris în Noul Organon. Aceasta nu este o carte oarecare, ci una ce descrie drumul pe care trebuie să-l parcurgă intelectul pentru ca omul să pătrundă în lumea științei. Denumirea de Novum Organum nu este numai în contradicție cu Organon-ul aristotelic, ci reprezintă titlul cu care putea fi numita o carte de căpătâi pentru omenire. La fel a fost intitulată, în 1520, și versiunea în latină a Noului Testament (1516) aparținând lui Erasmus din Rotterdam 126. Asemănarea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
al regenței s-a pronunțat și Ministerul Cultelor care a decis înființarea unei locotenențe patriarhale care să gireze afacerile Patriarhiei pe tot timpul cât Înaltul Ierarh al Bisericii Ortodoxe va împlini funcția de factor constituțional. Imposibilitatea Patriarhului-Regent rezidă tocmai în contradicția dublei sale ipostaze: pe de o parte, deținător al prerogativelor regale, deasupra autorității ministeriale, iar pe de altă parte, arhiepiscop, mitropolit și patriarh, sub această autoritate 2. Ministerul Cultelor, recte Guvernul, credea că putea ocoli această situație gravă care atingea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
constituțională, adâncind dimensiunea bisericească a problemei extrem de semnificative. Așa cum observa Nae Ionescu, exercitarea atribuțiilor absolut personale ale unui patriarh nu putea fi realizată de o locotenență pluricefală, fie ea chiar condusă de un mitropolit. Soluția locotenenței patriarhale intra atât în contradicție cu aspectul canonicității, cât și cu posibilitatea ei practică de funcționare. Pe de o parte, nu exista nici un argument în drept sau în fapt care să pledeze pentru admiterea unui vicariat prelungit la arhiepiscopie, mitropolie și patriarhie patriarhul ar fi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
au refuzat tentația politică, chiar cu prețul suportării unor consecințe. Ca urmare a campaniei a presă duse de Nae Ionescu, au apărut ierarhi, precum P. S. Roman Ciorogariu, episcopul Oradei, care au cerut preoților să părăsească scena politică, fiind într-o contradicție totală cu misiunea lor harismatică 8. Lumea românească interbelică nu a dus lipsă și de unele aberații, la nivel clerical. Tentația înființării unui sindicat preoțesc nu este nouă, așa cum s-a întâmplat recent în viața Bisericii Ortodoxe, prin crearea unui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
împărtășim poziția lui Simion Mehedinți de a considera luteranismul (protestantismul) ca ramură a creștinismului european pentru simplul argument că acesta nu admite Predania, Tradiția Bisericii Creștine, unicul îndreptar de funcționare a doctrinei creștine, aceasta pentru a nu mai aminti de contradicția flagrantă a principiului sola Scriptura în detrimentul hermeneuticii patristice. Nu mai este cazul să insistăm cum eram și suntem priviți de către străini în diverse momente ale istoriei (cronicile și jurnalele călătorilor străini sunt elocvente în acest sens), cu atât mai mult
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
că ideea fertilă a Ortodoxiei ca "organizatoare și îzbăvitoare a culturii și societății românești va fi reluată" într-un anumit moment prielnic al istoriei. Teza lui Văsile Băncilă referitoare la nevoia unei Ortodoxii care să decurgă dintr-o logică a contradicției este explicabilă la nivelul a două planuri: 1. necesitatea unei religii puternice, mai ales în cazul unei firi mai puțin religioase, căci "un suflet religios are mai puțin nevoie de religie formală"; 2. necesitatea unei religii transcendentaliste care să rupă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
societate normală nu se restricționează niciodată libertatea individuală, pentru simplul motiv că această societate este singura lege pentru ființele din interiorul ei. Întrucât omul își respectă legile, el se mișcă, face alegerea, își exercită libertatea în interiorul legii lui, neintrând în contradicție cu mediul societal. Sigur, există și reversul medaliei, al restricționării libertății individuale atunci când, într-o societate constituită în mod normal, ființa umană își depășește limitele sale firești, devenind un factor de dezordine și perturbând, astfel, echilibrul societal 2. Potrivit teoriei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pe care Lupașcu o lansează gândirii contemporane. Într-o lume în care se face filosofie prin intermediul istoriei sau prin juxtapunerea gândirii filosofice științelor, Ștefan Lupașcu propune un principiu pe care îl aplică filosofiei și științei, deopotrivă. El pleacă de la tema contradicției care nu este o temă a culturii europene, ci nucleul gândirii noastre. Ea corespunde momentului de manifestare a dialecticii, când Hegel demonstrează existența antinomiilor care semnifică depășirea identității și a tautologiei. Știința propriu-zisă încearcă să vorbească de o logică a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
momentului de manifestare a dialecticii, când Hegel demonstrează existența antinomiilor care semnifică depășirea identității și a tautologiei. Știința propriu-zisă încearcă să vorbească de o logică a complementarității care anulează principiul terțiului exclus, dar ea nu atacă încă vechiul principiu al contradicției sau pe cel al non-contradicției. În acest peisaj se înscrie Ștefan Lupașcu cu principiul său. Filosoful român pare să nu se regăsească în dialectică, ci el se revendică de la spiritul ei, plasându-se în cadrul gândirii contemporane. Meritul lui Ștefan Lupașcu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cu principiul său. Filosoful român pare să nu se regăsească în dialectică, ci el se revendică de la spiritul ei, plasându-se în cadrul gândirii contemporane. Meritul lui Ștefan Lupașcu constă în faptul că el nu pleacă de la înregistrarea în fapt a contradicției, ci de la natura sa; de aceea, el nu va vorbi de contradicții date, ci de conținutul lor, văzând în această natură modalitatea constitutivă a gândirii și a realului. Gândirea caută mereu identitatea. Dimpotrivă, Lupașcu afirmă că gândirea trebuie să caute
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ci el se revendică de la spiritul ei, plasându-se în cadrul gândirii contemporane. Meritul lui Ștefan Lupașcu constă în faptul că el nu pleacă de la înregistrarea în fapt a contradicției, ci de la natura sa; de aceea, el nu va vorbi de contradicții date, ci de conținutul lor, văzând în această natură modalitatea constitutivă a gândirii și a realului. Gândirea caută mereu identitatea. Dimpotrivă, Lupașcu afirmă că gândirea trebuie să caute contradicția. Gândirea urmărește ființa, devenirea, legea contradicțiilor. Potrivit filosofului, gândirea trebuie să
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ci de la natura sa; de aceea, el nu va vorbi de contradicții date, ci de conținutul lor, văzând în această natură modalitatea constitutivă a gândirii și a realului. Gândirea caută mereu identitatea. Dimpotrivă, Lupașcu afirmă că gândirea trebuie să caute contradicția. Gândirea urmărește ființa, devenirea, legea contradicțiilor. Potrivit filosofului, gândirea trebuie să caute legea, ca antagonism al contradictoriilor. Totul, de la electron până la gândire, reprezintă energie. Este vorba de energii antagoniste care marchează un conflict creator. Principiul lupașcian fundamental nu este identic
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
el nu va vorbi de contradicții date, ci de conținutul lor, văzând în această natură modalitatea constitutivă a gândirii și a realului. Gândirea caută mereu identitatea. Dimpotrivă, Lupașcu afirmă că gândirea trebuie să caute contradicția. Gândirea urmărește ființa, devenirea, legea contradicțiilor. Potrivit filosofului, gândirea trebuie să caute legea, ca antagonism al contradictoriilor. Totul, de la electron până la gândire, reprezintă energie. Este vorba de energii antagoniste care marchează un conflict creator. Principiul lupașcian fundamental nu este identic celui hegelian al contradicției. Dualismul antagonist
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
devenirea, legea contradicțiilor. Potrivit filosofului, gândirea trebuie să caute legea, ca antagonism al contradictoriilor. Totul, de la electron până la gândire, reprezintă energie. Este vorba de energii antagoniste care marchează un conflict creator. Principiul lupașcian fundamental nu este identic celui hegelian al contradicției. Dualismul antagonist, adică amestecul tensiunilor contradictorii, este contradicția însăși, fără nici o conciliere. Această dialectică este lipsită de cel de-al treilea termen hegelian; Lupașcu reproșează filosofului german aristotelismul său, fiind artizanul logicii non contradicției. Eroarea logicii rezidă în incapacitatea sa
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
caute legea, ca antagonism al contradictoriilor. Totul, de la electron până la gândire, reprezintă energie. Este vorba de energii antagoniste care marchează un conflict creator. Principiul lupașcian fundamental nu este identic celui hegelian al contradicției. Dualismul antagonist, adică amestecul tensiunilor contradictorii, este contradicția însăși, fără nici o conciliere. Această dialectică este lipsită de cel de-al treilea termen hegelian; Lupașcu reproșează filosofului german aristotelismul său, fiind artizanul logicii non contradicției. Eroarea logicii rezidă în incapacitatea sa de a integra ideea potențialității, în afara noțiunilor clasice
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nu este identic celui hegelian al contradicției. Dualismul antagonist, adică amestecul tensiunilor contradictorii, este contradicția însăși, fără nici o conciliere. Această dialectică este lipsită de cel de-al treilea termen hegelian; Lupașcu reproșează filosofului german aristotelismul său, fiind artizanul logicii non contradicției. Eroarea logicii rezidă în incapacitatea sa de a integra ideea potențialității, în afara noțiunilor clasice: virtualul și actualul. Noutatea filosofiei lupașciene vizează posibilitatea de a repune în discuție trei teme obsesive pentru istoria gândirii: distincția între materie și spirit care se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
grădini religioase și cultural-literare. În această linie de gîndire, valori diferite precum mila, curajul, nedeterminarea, speranța, onoarea și cumpătarea pot coexista cu succes și pot contribui la interesul general. Eu consider umanismul creștin o posibilă soluție la uriașa diversitate a contradicțiilor postmoderne" (V.N.). Frumosul care înglobează literatura și arta, și spiritualul, ce cuprinde religia, cu preponderență creștinismul, sînt cei doi piloni de sprijinire și asigurare a identității și continuității în contemporaneitate. Soluțiile propuse de Virgil Nemoianu în îmblînzirea postmodernității sînt nu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
privind-o dintr-un unghi istoric), am putea vorbi de "principal" și "secundar" (V.N.). În volumul al II-lea al filosofului român citim următoarele: Posibilitatea de a coexista a diferențelor, a opușilor contrari și chiar contradictorii stă în respectarea "principiului contradicției", nu în suprimarea lui. Această posibilitate este reprezentată de opoziția recesivă și se aplică la aspectele generale ale lucrurilor. Să luăm un exemplu. Individualul și generalul, dacă ar fi contradictorii, s-ar exclude, ar fi radical insociabili. Experiența ne confirmă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
altul, deși la extremitățile Europei, sînt martiri ai existenței. În spatele liricii bacoviene și află, spune Svetlana Matta (mai tîrziu după căsătoria cu Andrei Paleologu, fratele lui Alexandru Paleologu, va semna Paleologu Matta), "un om incomplet, fără bază corporală, ros de contradicții pînă în străfunduri". El este, ca să-l calchiem pe Lermontov, un eroul al timpurilor noastre, de secol XXI, încărcat de florile răului cuprinse de miasmele descompunerii. Este precum Bocitoarele lui Picasso - la care face trimitere profesoara de franceză - unde corpul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Kierkegaard, se speră în viață; dar cînd se descoperă un pericol încă și mai mare, atunci se speră în moarte". Acesta este cazul lui Bacovia, caz tipic al disperării - aceasta este faimoasa "boală a morții", cea mai teribilă și torturantă contradicție pe care a născut-o existența și care constă, pur și simplu, în a nu putea muri. "Tălăngile - trist/ Tot sună dogit,/ Și tare-i tîrziu,/ Și n-am mai murit..." (Pastel)". Lui Bacovia și moartea-i eșuează, este un
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cum recunoaște exegeta, dintre cele mai intens inspirate poezii bacoviene - Lacustră. Observațiile dintr-o notă care însoțește comentariile la Refuzul civilizației și la poemul citat sînt pilduitoare: Profundul sens tragic al Lacustrei rezultă din natura tangibilă a dezacordului, a aparentei contradicții care există între concepția sa atît de statică și abundența verbelor. Este o poezie făcută din verbe, ele existînd aproape la fiecare rînd, cîteodată chiar două. Cît despre valoarea verbelor lui Bacovia, se poate face o paralelă cu Trakl despre
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
din orice perioadă, sceptic deasemeni la fiece europenizare, apărându-și mereu «nevoile și neamul»: «Cum am fost, așa rămânem».― (Alexandrescu 2008:140) Susținută intens deideologia practicată de aceste blocuri de opinie, modernizarea În România a mers foarte repede și În contradicție cu o permanentă nostalgie a trecutului. Ideologic, câmpul ideilor era definit de apriga dispută dintre marea grabă a modernizării și marea teamă a pierderii tradiției, aidentității naționale. Aceasta era și caracteristica urbanismului românesc În relație cu parcursul istoric al teoriei
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
controlat produce o anumită "logică socială" care orientează activitatea cognitivă a individului, îl familiarizează cu o anumită "normalitate", îl ajută să raționalizeze informația din mediu subordonând-o concepției de bază și-l îndrumă să respingă "anormalul", excepția, ceea ce vine în contradicție cu normele de funcționare pe care le-a învățat și le considera singurele adevărate, obiective, chiar „științifice” . Mai apropiată de realitatea la care ne referim, decât colegii săi occidentali, Ivana Markova, pe care am invocat-o mai sus, spune explicit
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
a „reflectat” în dezvoltarea personalității, în stilul de organizare a reprezentărilor. Pentru a crea un nou model social a fost suficient să se elimine alte modele și informații, practicile alternative. Noua „învățătură”, singura oferită, era coerentă, explicită, simplă, clară, fără contradicții. Fiind singura transmisie autorizată, odată însușită a creat un sistem de evaluare și practici unitare. Grație unor tehnici de persuasiune adecvate, această învățătură a ajuns apoi să fie împărtășită de „masele largi”. Ele au utilizat apoi învățătura ca pe o
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]