7,599 matches
-
întreaga umilință a Granadei. Lângă mine, împovărat de aceleași lanțuri, de aceleași ghiulele, Abbad din Sousa stătea culcat de-a dreptul în colb, precum cea de pe urmă dintre slugi. L-am privit îndelung, ca pe o oglindă a propriei mele decăderi. Nu mai departe decât ieri, bubuia mândru pe puntea caravelei sale, împărțind râsete și lovituri cu piciorul, și marea întreagă părea că nu-i ajunge, iar hula părea că nu e destul de dezlănțuită pentru el. Am oftat zgomotos. Tovarășul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Centrul confirma explicit și fără putință de Îndoială că tezaurul Ordinului nu era o legendă. Fabuloasa comoară a călugărilor-soldați exista cu adevărat! 21 Să fii profesor de istorie și să te trezești preocupat de tezaure și alte prostii asemănătoare - ce decădere! Aveam, firește, la Îndemână justificarea că, de fapt, și asta ține de știință, dar În sinea mea recunoșteam că interesul pentru comoara templierilor includea dimensiunea fascinației pe care aurul o exercită pervers asupra oricărui om. Ideea că undeva, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de s-a-ncurcat și s-a cotoșmănit și viața lui, nu-ți face nimeni nimic, nu-ți taie ziua și alte de-astea. Te respectă, dom’le, dacă nu bei în zi de leafă. Dacă o faci, pierzi, e decădere și jaf, de nu te mai spală nimenica.“ Am reținut sfatul. Am încercat să-l și urmez. Știu cât este de greu. Câtă tărie de caracter îți trebuie să nu intri în primele trei-patru cârciumi, când ai salariul în buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cerere. Te privesc și te tratează ca pe un nenorocit care nu știe să facă altceva mai bun în viață decât să ceară cărți sau ziare și să le răsfoiască, uneori să le și citească și, mai ales, culme a decăderii, să le mai și fișeze. Ești, în fața lor, ceva între cerșetor-aurolac și cerșetorul-călugăr cu cartonul la gât adunând bani pentru Schitul Ciumăfaia. Mi-s dragi acești pierde-vară rătăciți printre cărți, siliți să le care ca pe o povară, condamnați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cinste-mi-l și imaginez pe Chipstead cum argumentase și îl arătase tuturor Val-elor, Sheil-elor și Denish-elor. Mă întreb dacă Lena a citit scrisoarea. Ar fi fost greu să n-o facă, dar era remarcabil de lipsită de transparență în privința decăderii iubitului fiicei sale, dacă într-adevăr o făcuse. Mie sigur nu mi-a spus nimic - foarte discretă. Așa că rămăsesem fără slujbă. Poate aș fi salvat-o dacă scrisoarea ajungea la mine mai repede, dar termenul lor jalnic deja trecuse înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
savoarea unui șpriț ușor de vară, are geniul unui Păcală ajuns la oraș. Perenitatea lui, dacă și atît cît există, vine din această moștenire și prelungire a unui geniu popular difuz și nu constituie cîtuși de puțin o pervertire sau decădere a „sufletului” etern al neamului românesc. De asemenea, Mitică nu este singur și nu are o singură înfățișare. Dramaticul nea Anghelache este umbra sa perenă, angoasa ascunsă în spatele zîmbetului veșnic al lui Mitică. Enigmatică, sinuciderea sa este opera mîinii invizibile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ca și cum ar fi beneficiarul acestora. Restul e comerț... Post-folclorul O blondă cu ie strînsă pe trup îi cîntă, cît se poate de popular, polițistului care se face că o controlează : Dă-o-ncolo de lege Că poate ne-om înțelege ! Decăderea folclorului ? Da, se poate spune și așa, cu un zîmbet în colțul gurii sau o lacrimă în colțul ochiului, după firea omului. Dar lucrurile pot fi privite și altfel : folclorul a rămas un fenomen viu, ancorat în viața reală a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de acasă dorul și accentul. Negustorul îți arată partea strălucitoare a mărfii. Defectele trebuie să le descoperi singur. Cititorul avizat descoperă imediat paginile în plus ale cărților care îi cad în mână. Plasează - i pe dușmani pe penultima treaptă a decăderii. Mai acordă - le deci o șansă. Când întârzie reformele, izbucnesc revoltele. Nu te supăra pe gâde. El nu este decât prelungirea securii. Ca să nu mai importe hrană și medicamente, o țară trebuie să producă democrație și libertate. L - au dat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de acasă dorul și accentul. Negustorul îți arată partea strălucitoare a mărfii, defectele trebuie să le descoperi singur. Cititorul avizat descoperă imediat paginile în plus ale cărților care îi cad în mână. Plasează-i pe dușmani pe penultima treaptă a decăderii. Mai acordă-le deci o șansă. Când întârzie reformele, izbucnesc revoltele. Nu te supăra pe gâde. El nu este decât prelungirea securii. Ca să nu mai importe hrană și medicamente, o țară trebuie să producă democrație și libertate. L-am dat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
există. E stupid să distrugi fără să fi construit înainte. Razman înțelese că nu avea răspuns. în realitate, niciodată nu avusese răspunsuri nici măcar pentru el însuși când întrebările i se îngrămădeau în minte în momentele în care asista, consternat, la decăderea societății în care se născuse. — Ar fi mai bine s-o lăsăm baltă, zise. Niciodată n-o să fim de acord... Vrei să mănânci ceva? Gacel făcu un gest de încuviințare, și locotenentul căută în lada mare de lemn unde erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu sate, cu iazuri, și mori, și vii, și prisăci cu stupi și țigani, acolo unde se slăvește în lumea întreagă, la cetatea Ierusalimului... și unde este cârmuitor și purtător de grijă chir Theofan slăvitul și marele ptriarh al Ierusalimului”... ― Decăderea și sărăcirea mănăstirii Galata s-a produs doar în 34 de ani (1584, anul zidirii de către Petru Șchiopu voievod, și 1618, anul închinării la “cetatea Ierusalimului” de către Radu Mihnea voievod). Asta dovedește că mitropoliții vremii și boierii epitropi - așa cum am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
văzut cum îl prezintă pe Dimitrie Cantemir? “Dumitrașco voievod constantinopolitanul”. Mă întreb cum a putut să scrie acest voievod “Descripțio Moldaviae”, dacă a fost în stare să prade o mănăstire din Moldova? Din preajma Iașilor. ― Și mai spune “patrierșia” sa despre decăderea mănăstirii Dealu Mare că “adesea i-am dat, de la mănăstirile ce se află aici, în Iași, ale Sfântului Mormânt, unele vite și altele de nevoie ca s-o ridicăm”. Este șocantă această afirmație a “patrierșiei” sale, părinte. El a dat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și mintea, iar răspunsurile lui, tot mai ezitante, începeau să-și piardă credibilitatea. Timpul petrecut pe navă, unde nu putea să-și facă plimbările zilnice, în care parcurgea cu pas nesigur întregul perimetru al insulei, părea să-i fi grăbit decăderea, transformându-l dintr-un ajutor de mare preț într-o adevărată povară. Faptul că în cursul nopții pătrunseserăîn fatidicul Al Cincilea Cerc îl făcea de-a dreptul inutil, el neputând da nici un sfat cu privire la Harță de Stele, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Era liber. Lăsă cartea care vorbea despre oamenii care, cu cinci sute de ani în urmă, stăpâniseră peste culmile Anzilor și își întinseseră puterea și limba aproape până în locul în care se afla. Era o carte veche despre splendoarea și decăderea Imperiului Incaș și trebuie că era deja a cincea oară când o citea. Știa fiecare pasaj, fiecare paragraf, chiar și fiecare cuvânt, așa cum știa toate cărțile, și fiecare în parte, pe care le păstra într-o enormă ladă din colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rândul lor ca fiind falsuri. Așa se explică eclectismul funciar al stilului care este kitschul<footnote Matei Călinescu, op. cit., p. 242 footnote>. Putem concluziona cu ușurință că datorită “goanei după aur” - goanei după bani și după putere -, suntem martorii unei decăderi spirituale terifiante ce are ca efect direct asupra culturii o devalorizare îngrijorătoare. Duchamp a șocat lumea artei în 1917 prin expunerea la Societatea Artiștilor Independenți din New York a unui pisoar ca fiind o lucrare de artă, dar probabil că mesajul
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
extreme la tinerele fete: doar fustangiii experimentați, cinici și fără scrupule, se simt la Înălțime; așa se face că, În general, de comoara fecioriei lor au parte creaturile cele mai josnice, acesta fiind pentru ele primul stadiu al unei iremediabile decăderi. În septembrie 1972, Michel intră la liceul din Meaux. Annabelle rămânea la gimnaziu, pentru Încă un an. El se Întorcea de la liceu cu un tren local, iar la Esbly schimba, lua un automotor. În general, ajungea la Crécy cu cursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aș lansa În lungirea pulelor!” Odată mesajul transmis, de obicei recădea Într-o reverie cețoasă, vecină cu somnolența. Conversația lâncezea un pic, la vârsta lui era inevitabil. În acel iulie 1974, tatăl lui Bruno era abia la primul stadiu al decăderii sale. După-amiezile se Încuia În cameră cu un teanc de San-Antonio și o sticlă de whisky. Ieșea pe la șapte, gătea ceva de mâncare cu o mână tremurândă. Nu renunțase de tot să vorbească cu fiul său, dar nu izbutea, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Articolul apărut În Match era În mare parte traducerea unui interviu acordat revistei Newsweek de Daniel Macmillan, procurorul statului California. După părerea lui, trebuia judecată o Întreagă societate, nu doar un grup de oameni; cazul i se părea simptomatic pentru decăderea socială și morală În care se cufunda societatea americană Începând de la sfârșitul anilor 50. În câteva rânduri, judecătorul Îl rugase să se limiteze la faptele incriminate; paralela pe care Macmillan o făcea cu cazul Manson i se părea deplasată, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
iubea diriginta deoarece era tînără și frumoasă și pentru ea constituia un ideal de neatins. Credea, fără să suporte contraziceri, tot ce-i spunea aceasta. Acum diriginta le sfîșiase inima. Cu o viziune catastrofică, Elvira era convinsă de propria ei decădere iar altceva decît să plîngă pe ruine nu-i trecea prin cap. Mă obișnuisem și cu duhoarea sălilor de clasă. Din cînd în cînd un copil se apuca cu două degete de nas și icnea în rîs. Îndată cei din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
limba ca să nu mai dea din ea nici un cuvânt disprețuitor și jignitor, sau s‑o iei de jos, ceea ce‑i dificil, pentru că nu lasă pe nimeni să se apropie de ușa de intrare. Aluneci. Dar ce înseamnă alunecarea asta în comparație cu decăderea socială?! E răul cel mai mic. S‑ar putea totuși să existe o legătură cauzală între cele două rele. Peste tot sunt expuse tablouri moderne și obiecte care evocă arta și cultura veche la care ai acces doar dacă ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
repulsie, de un subiect mereu interogativ. Durerosul său sentiment de nesiguranță ? Nu visa neapărat la împăcarea omului cu sine prin beatitudinea anticei vârste de aur, nici a nevinovăției biblice. Și își disprețuia epoca nu din cauza pierderii seninătății originare sau a decăderii din har, ci pentru excesul intelectual al unei evoluții culturale care uita să se oprească la momentul oportun. Evoluție de care nici nu se putea însă desprinde. Tânăr încă și iubit de tineri, se angaja în organizarea mascaradelor, carnavaluri transformate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de ani și trăsăturile aspre, răvășite, pline de o forță brutală, ale vagabondului de profesie. Pe pielea tăbăcită, brăzdată de cicatrice, a obrazului său Își lăsaseră parcă urme de fier toate forțele sălbatice și violente ale naturii, ale sărăciei, ale decăderii fizice, de-a lungul anilor În care acest vagabond hoinărise de la un capăt la altul al țării, pînă În clipa de fața, cînd trăsăturile sale ajunseseră să capete o duritate epică, În care se citea istoria cerului pustiu și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
moral, corect și valoros, atunci vom avea și o societate pe măsură, prosperă și ideală. Cei ce conduc trebuie să fie un receptacol al durerilor omenești, în slujba aproapelui, nu aproapele în slujba lor. România de azi este împinsă spre decădere, cuvântul nu mai e cuvânt, legea nu mai e lege, ci un paravan la adăpostul căruia demonii jefuiesc. Cei ce conduc azi destinele neamului nostru creștin sunt o conspirație în slujba unor interese străine de interesele națiunii. Toți cei din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
limbajul pietrelor, al arborilor și al norilor? Sufletul meu e plin și azi de aromele copilăriei, chiar dacă ea n-a fost idilică. Mi-am creat o Arcadie proprie, după o rețetă binecunoscută. Copilăria = vârsta de aur. Tot ce urmează e decădere. Exil. Nostalgie a neștiinței pierdute. Convins ― și cum aș fi putut să nu fiu? ― că reprezint și eu categoria intelectualilor care duc cu ei lumina unui sat, am renunțat să-mi dau o explicație, alta decât trecerea timpului, pentru ceea ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de Oscar Wilde, petrecută când era transportat de la închisoare la tribunal. Se afla între gardieni, cu mâinile prinse în cătușe. Baia murdară din temniță îl făcuse să uite zilele petrecute prin saloane. Nu mai existau pentru el decât umilințe, mizerie, decădere, dispreț. Deodată, ridicând capul, a zărit un prieten, care-l saluta ridicîndu-și pălăria. Uneori, un gest, aparent minor, poate salva o lume plină de orori și dezastre. Din păcate, sunt atât de rare! 27. Presupun că modul în care ne
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]