7,196 matches
-
e niciodată găsit în apropierea țărmului sau la adîncimi mici, așa cum se întîmplă uneori alte specii de balene. Cașalotul e deopotrivă ponderat și profund. Și sînt convins că din capetele tuturor oamenilor ponderați și profunzi, ca de pildă Platou, Pyrrhus, Diavolul, Jupiter, Dante etc, se înalță întotdeauna un abur pe jumătate vizibil, în clipele cînd cugetă adînc. într-o zi, pe cînd lucram la un mic tratat despre Veșnicie, am avut curiozitatea de a-mi pune în față o oglindă și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
am închipuit, în visele mele, pe maiestuosul Satan întinzîndu-și din marea de flăcări a iadului colosala gheară chinuită. Dar cînd privești asemenea scene, totul depinde de starea sufletească în care te afli: dacă ești într-o dispoziție dantescă, vei vedea diavoli; dacă ești în starea sufletească a unui Isaia, vei vedea arhangheli. Cocoțat în vîrful catargului corabiei mele, în zorii unei zile, cînd răsăritul împurpura cerul și oceanul, am zărit deodată la orizont un cîrd mare de balene, îndreptîndu-se buluc spre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spune - sînt, de departe, cei mai bătăioși dintre toți leviatanii și cei mai primejdioși pentru vînători, tocmai prin proverbiala lor cutezanță - deși nu mi-e rușine nici cu balenele cărunte care, cînd îți ies în cale, te atacă aidoma unor diavoli exasperați de podagră. Școlile de tauri sînt mai mari decît școlile-harem. întocmai ca o ceată de studenți tineri, taurii aceștia sînt plini de temperament, de voie bună și de răutate, vînturîndu-se prin lume într-un fel atît de deșucheat și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
echei sensibile! Nu vă încredeți în focul artificial, a cărui roșeață dă tuturor lucrurilor o înfățișare spectrală! Mîine, în lumina firească a soarelui, cerul va fi scînteietor; dimineața va da un alt relief, mai blînd, siluetelor care străluciseră aidoma unor diavoli în pălălaia cu limbile despicate. Singura lampă adevărată e soarele, slăvitul, auriul și veselul soare - toate celelalte sînt mincinoase! Dar soarele nu poate ascunde nici blestematele smîrcuri din Virginia, nici blestemata Campagna romană, nici întinsa Sahară, nici nesfîrșitele deșerturi și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
omul cată să trăiască în suferință și să moară în chinuri! Așa să fie! Iată o plămadă tocmai bună pentru durere. Așa să fie, deci!“ „Nici un deget de zînă n-a putut atinge acest ban de aur, dar ieri ghiarele diavolului și-au lăsat desigur urmele pe el, își spunea Starbuck în sinea lui, rezemîndu-se de parapet. Bătrînul părea să descifreze cuvintele înfricoșătoare scrise de Baltazar. Nu m-am uitat niciodată cu atenție la moneda asta. Ahab coboară acum, ia să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scrie pe el! Oho! astea semne, zic și eu! adevărate minuni! Păi, e ceea ce moș Bowditch numește în Manualul lui un zodiac, tot așa îi zice și almanahul meu - mă duc să-mi caut almanahul și, cum am auzit că diavolii pot fi stîrniți cu ajutorul aritmeticii lui Daboll, o să-ncerc și eu să scot un înțeles din semnele astea ciudate, cu ajutorul calendarului ăluia din Massachusetts... Uite cartea. Ia să vedem. Semne și minuni - iar printre ele, ca de obicei, soarele. Hm
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a găsit ceva acolo, în preajma coapsei! te pomenești că-i Sagittarius sau Săgetatorul. Nu, nu știe ce să creadă despre acest dublon, îl ia drept un nasture vechi de la pantalonii unui rege... Dar ia să ne ascundem, uite-l pe diavolul ăla de Fedallah... își ține coada ascunsă, ca de obicei și poartă cîlți în vîrfurile cizmelor. Ce-o fi vrînd să spună, cu mutra asta a lui? A, face doar un semn semnelor, li se închină. Pe dublon e un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
s-o vînez. Fiindcă un lucru blestemat, de care e mai bine să te ferești, te atrage adesea cel mai mult. E ca un magnet! Cînd ai văzut-o ultima oară? în ce direcție înota? Ă Apără-mă, Doamne, de diavol! izbucni Bunger, aplecîndu-se pentru a-l mirosi pe Ahab și dîndu-i ocol ca un cîine. Sîngele omului ăstuia clocotește - aduceți-mi un termometru! Pulsul lui face să tremure puntea! Dă-mi voie, domnule! Și, spunînd acestea, își scoase din buzunar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
foarte multă vreme după ce bătrînul Ahab călcase cu piciorul său de fildeș pe puntea corabiei - îmi amintește de nobila și temeinica ospitalitate saxonă de pe bordul ei; dac-o voi da uitării, fie ca pastorul să-mi întoarcă spatele și ca diavolul să mă țină minte în veci. Rom cu zahăr, am zis? Da și am tot băut, cam cîte zece galoni pe oră; iar cînd a izbucnit furtuna - căci în largul Patagoniei cam bîntuie furtunile! - toți marinarii, inclusiv musafirii, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încinsă își scuipa flăcările drepte, Fedallah trecu tăcut. pe-acolo și, aplecîndu-și capul spre foc, păru să afurisească ori să binecuvînteze lucrarea. Cînd Ahab ridică privirea spre el, partul se feri înlături. Ă De ce s-o fi fîțîind pe-acolo diavolul ăla? se întrebă Stubb, privind de la teuga. Afurisitul își vîră nasul în foc ca-ntr-un cuptor și miroase el însuși a foc, ca încărcătorul unei flinte încinse. în cele din urmă tulpina harponului, împletită din douăsprezece, fu vîrîtă în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
urmă! Ă Uite-i jetul, uite-i jetul! drept în față! strigă unul din oamenii de pe catarg. Ă Da, da, spuse Stubb, știam eu că n-o să poată scăpa. Poți să-ți scuipi și bojocii, Balenă, dar să știi că diavolul e pe urmele tale! Suflă în trîmbița ta, sparge-ți bojocii! Ahab o să-ți zăgăzuiască sîngele, așa cum un morar zăgăzuiește apa morii! Stubb rostea gîndurile mai tuturor oamenilor din echipaj. Aidoma unui vin vechi care fierbe a doua oară, clocoteau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trec prin el, tot o voi omorî pînă la urmă! Ă Dumnezeule mare! Trezește-te măcar o singură clipă! exclamă Starbuck. N-o s-o capturezi niciodată, niciodată, bătrîne! în numele lui Cristos, oprește-te! Ceea ce faci e mai rău decît sminteala diavolilor! Două zile la rînd ai atacat-o și de două ori ți-a sfărîmat în bucăți ambarcațiunea! Ți-a smuls pînă și piciorul încă o dată! Omul care-ți era ca o umbră blestemată, a dispărut. Toți îngerii buni te asaltează
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a nu crăpa, iar grație apei pe care o scot din cală, marinarii pot detecta cu ușurință eventualele scurgeri ale prețioasei încărcături în.a.). în limbajul marinăresc, „puii Maicii Carey“ înseamnă pasărea furtunii. Nu te botez în numele Tatălui, ci în numele diavolului îlat.). Numele a trei frați romani, care, sub domnia lui Tullus Hostilus, au luptat pentru Roma, împotriva celor trei Curiați, adepți ai cetății Alba, spre a decide care dintre pomenitele orașe să dețină supremația. Au cîștigat Horații. Oraș din Italia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
credință, trebuie să învețe Simbolul de credință, pe care să-l rostească zilnic, înainte de culcare și să mediteze asupra lui în fiecare ceas. De asemenea, se impune să rostească Rugăciunea Domnească și să se întărească (însemneze) cu semnul crucii împotriva diavolului. Îndrumările date de Sfântul Niceta cu privire la importanța Simbolului de credință în viața duhovnicească a credincioșilor, amintesc și de alți cateheți renumiți contemporani lui precum Sfântul Ambrozie, Fericitul Augustin sau Petru Hrisologul. 3. Tratatul De ratione fidei (Despre rațiunea credinței), împărțit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
alungată, câtă lumină inundă sufletul celui ce priveghează și se roagă, ce har veselește toate mădularele! Priveghind, orice teamă dispare, încrederea renaște, trupul este strunit, viciile pălesc, dragostea se întărește, dispare prostia, crește înțelepciunea, mintea se ascute, eroarea este înlăturată, diavolul - capul fărădelegilor - este rănit prin sabia Duhului”. Marele ierarh misionar Niceta învață pe credincioși să participe cu întreaga lor ființă la slujba privegherii, așa încât să fie un acord deplin între trup și suflet. „Cine priveghează cu ochii să privegheze și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Duh»”. Prin urmare, trebuie să ne pregătim mai dinainte prin abținere ca „să putem priveghea cu mai multă ușurință, ca și cum ne-am pregătit pentru o slujbă dumnezeiască... Și așa, inima celor ce priveghează să fie deschisă lui Hristos și închisă diavolului...”. Pentru ca toți credincioșii să guste din binefacerile rugăciunii comune, Sfântul Niceta îi sfătuiește pe aceștia să adopte o atitudine demnă în timpul slujbelor și să respecte o anumită rânduială. De pildă, „Când se cântă, toți să cânte; când se roagă, toți
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
întristare, duce pe cei păcătoși la pocăință, naște evlavia, populează pustiurile, întemeiază mănăstiri, îndeamnă la o viață curată, conduce la blândețe, învață iubirea aproapelui, slăvește dragostea, îndeamnă la răbdare, înalță sulfetul către cer, întărește Biserica, sfințește pe preot, izgonește pe diavoli, predică viitorul, inițiază în tainele dumnezeiești și învață Treimea”. Sfântul Niceta de Remesiana sublinia, de asemenea, funcția educativă a cântării în comun, precizând, între altele, că „Sfântul Duh a prevăzut în ce fel pot să primească inimile mândre și împietrite
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lucrări aveau un loc bine stabilit în planul Catehismului. Despre erorile păgânismului era așezată după prima cărticică a Catehismului, în care Sfântul Niceta prezentase candidaților la Botez importanța credinței creștine și rostul exorcismelor, timpul când se făceau și „lepădările” de diavol și de toate lucrările lui. A doua cărticică avea menirea să-i încredințeze pe catehumeni că zeii păgânilor nu erau decât închipuiri și invenții omenești. Cartea a treia a Catehismului urma să prezinte învățătura despre credința în Dumnezeul cel adevărat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care ne-ar putea oferi o privire de ansamblu asupra ideilor sale cu privire la închinarea la idoli și la superstiții. „Atunci când Dumnezeu se arată - spunea Niceta - idolii sau închipuirile idolești sunt luați în râs”. Aceste „închipuiri” erau statui și lucrările ale diavolului. Niceta isnsistă asupra „lepădărilor” de diavol „cu credință foarte puternică și cu o conștiință neîndoielnică” și îi îndeamnă pe credincioși să renunțe la „lucrările sale rele, adică la închinările păgânești și idoli, la oracole și la auguri, la serbările fastuoase
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
privire de ansamblu asupra ideilor sale cu privire la închinarea la idoli și la superstiții. „Atunci când Dumnezeu se arată - spunea Niceta - idolii sau închipuirile idolești sunt luați în râs”. Aceste „închipuiri” erau statui și lucrările ale diavolului. Niceta isnsistă asupra „lepădărilor” de diavol „cu credință foarte puternică și cu o conștiință neîndoielnică” și îi îndeamnă pe credincioși să renunțe la „lucrările sale rele, adică la închinările păgânești și idoli, la oracole și la auguri, la serbările fastuoase și la teatrele imorale, la hoții
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
superstițiile ca păcate grave, enumerându-le înaintea omuciderii și a celorlalte păcate. În același timp, îi îndeamnă pe credincioși să nu se prezinte la mărturisire și la Botez, mai înainte de a renunța la „Vanitatea diavolească” și la „îndeletnicirile amare ale diavolului”. La sfârșitul comentariului făcut la Simbolul de credință, Sfântul Niceta indică credincioșilor săi următoarea formulă, împotriva ispitei diavolești, pe care s-o repete necontenit: „Am renunțat și voi renunța la tine, la faptele tale și la îngerii tăi, fiindcă am
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
înțelege țel, năzuință finală către Împărăția cerurilor cu contemplarea veșnică a celor veșnice. Contemplarea e concepută în mai multe feluri, iar Domnul este apreciat doar de cei neprihăniți. De asemeni, Cassian subliniază că există trei proveniențe ale gândurilor noastre: Dumnezeu, diavolul și noi înșine. În a doua Convorbire, Avva Moise vorbește despre discernământ sau dreapta socoteală, arătând că este o virtute extrem de importantă și care nu pote fi pătrunsă de mintea omenească fără ajutorul harului lui Dumnezeu. Acesta îl ferește pe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
duc la Dumnezeu sau coborârile, adică toate cele pământești și trupești. Războiul cu duhurile și cu patimile poate fi dus, după spusele părintelui Serenus, folosindu-ne de câteva arme: credința, platoșa dragostei și coiful nădejdii mântuirii. Cu referire directă la diavol și la ispite, Serenus precizează că oamenii sunt permanent ispitiți de vedenia dușmanului, care se opune înaintării lor spre bine, însă doar îndemnându-i, nu și obligându-i să înfăptuiască cele rele. Diavolul poate într-adevăr să ne ispitească, dar
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
coiful nădejdii mântuirii. Cu referire directă la diavol și la ispite, Serenus precizează că oamenii sunt permanent ispitiți de vedenia dușmanului, care se opune înaintării lor spre bine, însă doar îndemnându-i, nu și obligându-i să înfăptuiască cele rele. Diavolul poate într-adevăr să ne ispitească, dar noi avem libertatea voinței, prin intermediul căreia primim sau respingem ispitele lui. Serenus adaugă la toate acestea ajutorul lui Dumnezeu, care este cu mult mai mare decât mulțimea acelora ce luptă împotriva noastră. În
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu mult mai mare decât mulțimea acelora ce luptă împotriva noastră. În Convorbirea a VIII-a, Avva Serenus analizează stăpâniile sau puterile demonice și subliniază că Dumnezeu nu a creat nimic rău, prezentându-ne modul căderii îngerilor, care au devenit diavoli (cap. 6 - 8). Precum îngerilor buni li se dau nume după ranguri, slujbe, merite sau demnități, existând îngeri vestitori și arhangheli, la fel și duhurile necurate sunt conduse de puteri mai rele și sunt supuse acestora, fapt ilustrat în Scriptură
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]