7,137 matches
-
insulă fantastică. Curând, din ce in ce mai multe personaje Looney Tunes află de fluierul fermecat și vin alături de ei pe insula pentru a-și îndeplini toate visele, acestea fiind interpreate din evenimente din desene clasice. În timpul acesta piratul Yosemite Șam și matelotul sau, Diavolul Tasmanian, caut o hartă pe care au pierdut-o în urma unei lupți dintre Yosemite Șam și Bugs Bunny pe un vas și nimeni nu o mai găsește după o fugărire ce cauzează o erupție vulcanică, iar apoi Daffy, Speedy, Șam
Filmul lui Daffy Duck: Insula fantastică () [Corola-website/Science/334260_a_335589]
-
Allan Poe, publicată pentru prima dată în decembrie 1832 în "Philadelphia Saturday Courier". Intitulată inițial „The Bargain Lost” (în ), povestirea se referă la un om pe nume Pierre Bon-Bon, care se crede un filozof profund, și la întâlnirea sa cu Diavolul. Umorul povestirii se bazează pe schimbul verbal de idei între cei doi, fiind satirizați filozofi clasici precum Platon și Aristotel. Diavolul afirmă că el a mâncat sufletele multor filozofi. Povestirea, care a primit laude moderate, a fost trimisă inițial de
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
referă la un om pe nume Pierre Bon-Bon, care se crede un filozof profund, și la întâlnirea sa cu Diavolul. Umorul povestirii se bazează pe schimbul verbal de idei între cei doi, fiind satirizați filozofi clasici precum Platon și Aristotel. Diavolul afirmă că el a mâncat sufletele multor filozofi. Povestirea, care a primit laude moderate, a fost trimisă inițial de Poe, cu titlul „The Bargain Lost”, la un concurs literar. Deși nici una dintre cele cinci povestiri trimise nu a câștigat premiul
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
profund și de geniu, după cum și pisica sa știa. Bon-Bon, care are „o înclinație către băutură”, tocmai bea niște vin în miezul unei nopți de iarnă cu multă zăpadă, când aude o voce. El o recunoaște ca fiind cea a diavolului, care i se înfățișează atunci într-un costum negru în stilul secolului trecut, deși este un pic cam mic pentru el. Oaspetele poartă ochelari verzi și are un stylus în spatele unei urechi și o carte mare și neagră în buzunarul
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
secolului trecut, deși este un pic cam mic pentru el. Oaspetele poartă ochelari verzi și are un stylus în spatele unei urechi și o carte mare și neagră în buzunarul de la piept. Cei doi se angajează într-o conversație, Bon-Bon presând Diavolul la un schimb filozofic de idei. El speră să „lămurească unele probleme de morală” pe care să le publice și care să-l facă faimos. Bon-Bon află că Diavolul nu a avut niciodată ochi, dar este convins că vederea sa
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
de la piept. Cei doi se angajează într-o conversație, Bon-Bon presând Diavolul la un schimb filozofic de idei. El speră să „lămurească unele probleme de morală” pe care să le publice și care să-l facă faimos. Bon-Bon află că Diavolul nu a avut niciodată ochi, dar este convins că vederea sa este mai bună și „mai pătrunzătoare” decât cea a lui Bon-Bon. Diavolul poate vedea gândurile altora și, așa cum spune el, „vederea mea este sufletul”. Cei doi beau împreună mai
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
probleme de morală” pe care să le publice și care să-l facă faimos. Bon-Bon află că Diavolul nu a avut niciodată ochi, dar este convins că vederea sa este mai bună și „mai pătrunzătoare” decât cea a lui Bon-Bon. Diavolul poate vedea gândurile altora și, așa cum spune el, „vederea mea este sufletul”. Cei doi beau împreună mai multe sticle de vin până ce Bon-Bon nu mai poate vorbi fără sughițuri. Diavolul îi explică cum mănâncă sufletele și îi face o listă
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
mai bună și „mai pătrunzătoare” decât cea a lui Bon-Bon. Diavolul poate vedea gândurile altora și, așa cum spune el, „vederea mea este sufletul”. Cei doi beau împreună mai multe sticle de vin până ce Bon-Bon nu mai poate vorbi fără sughițuri. Diavolul îi explică cum mănâncă sufletele și îi face o listă lungă de filozofi celebri cărora le-a mâncat sufletele, precum și evaluarea sa a gustului fiecăruia. Bon-Bon sugerează că sufletul său este potrivit pentru o tocană sau un sufleu și îl
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
mănâncă sufletele și îi face o listă lungă de filozofi celebri cărora le-a mâncat sufletele, precum și evaluarea sa a gustului fiecăruia. Bon-Bon sugerează că sufletul său este potrivit pentru o tocană sau un sufleu și îl oferă oaspetelui său. Diavolul refuză, spunând că nu poate profita de starea sa de beție „respingătoare și nevrednică de un gentleman”. În timp ce Diavolul pleacă, Bon-Bon încearcă să arunce o sticlă după el, dar lampa de deasupra capului său cade și-l lovește în cap
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
a gustului fiecăruia. Bon-Bon sugerează că sufletul său este potrivit pentru o tocană sau un sufleu și îl oferă oaspetelui său. Diavolul refuză, spunând că nu poate profita de starea sa de beție „respingătoare și nevrednică de un gentleman”. În timp ce Diavolul pleacă, Bon-Bon încearcă să arunce o sticlă după el, dar lampa de deasupra capului său cade și-l lovește în cap, doborându-l. Poe a trimis povestirea „Bon-Bon” (sub titlul „The Bargain Lost”) la un concurs literar organizat de revista
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
fost publicată la 1 decembrie 1832. Nu se știe dacă Poe a fost plătit pentru publicarea ei. Au existat mai multe diferențe între această versiune și versiunile ulterioare: inițial, personajul principal se numea Pedro Garcia, întâlnirea lui nu era cu Diavolul însuși, ci cu unul dintre trimișii săi, iar acțiunea se petrecea la Veneția și nu în Franța. Poe a redenumit povestirea „Bon-Bon—A Tale” atunci când a fost republicată în numărul din august 1835 al revistei "Southern Literary Messenger". Ea a
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
afirmă: „Mă îndoiesc, într-adevăr, că se deosebea prea mult de acei orientali din vechime care susțineau că sufletul e în pântece. În orice caz, socotea că grecii aveau dreptate când foloseau același cuvânt pentru minte și diafragmă”. Printre victimele Diavolului se numără Platon, Aristofan, Catullus, Hipocrate, Quintilian și François Marie Arouet (numele real al lui Voltaire). Atunci când Bon-Bon își oferă propriul său suflet, diavolul strănută, el afirmând cu un moment mai devreme în povestire că oamenii își risipesc ideile proaste
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
caz, socotea că grecii aveau dreptate când foloseau același cuvânt pentru minte și diafragmă”. Printre victimele Diavolului se numără Platon, Aristofan, Catullus, Hipocrate, Quintilian și François Marie Arouet (numele real al lui Voltaire). Atunci când Bon-Bon își oferă propriul său suflet, diavolul strănută, el afirmând cu un moment mai devreme în povestire că oamenii își risipesc ideile proaste prin strănut. Printr-un editorial publicat în "Philadelphia Saturday Courier" i s-a mulțumit lui Poe pentru trimiterea celor cinci povestiri. Autorul, probabil editorul
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
a autorului ca un scriitor ce are un geniu imaginativ bogat și un stil liber, fluent și foarte fericit”. Scriind despre „Bob-Bon”, profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga considera că această povestire „amestecă finețea unei discuții incoerente despre suflet, trup și morală, între diavol și bucătarul filozof francez, autor de tratate de morală, cu groaza unei atmosfere încărcate - "a terrific night", cum sunt una sau două la o sută de ani - cu beția grotescă a lui Bon-Bon, cu portretul lui și al diavolului - ambele
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
între diavol și bucătarul filozof francez, autor de tratate de morală, cu groaza unei atmosfere încărcate - "a terrific night", cum sunt una sau două la o sută de ani - cu beția grotescă a lui Bon-Bon, cu portretul lui și al diavolului - ambele, mostre de portrete grotești - și cu sfârșitul teribil, marcat de refuzul diavolului de a încheia pactul clasic și de moartea bietului Bon-Bon”. „Bon-Bon” nu a fost încă adaptată pentru un film de cinema sau de televiziune, dar o versiune
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
unei atmosfere încărcate - "a terrific night", cum sunt una sau două la o sută de ani - cu beția grotescă a lui Bon-Bon, cu portretul lui și al diavolului - ambele, mostre de portrete grotești - și cu sfârșitul teribil, marcat de refuzul diavolului de a încheia pactul clasic și de moartea bietului Bon-Bon”. „Bon-Bon” nu a fost încă adaptată pentru un film de cinema sau de televiziune, dar o versiune modificată a fost interpretată off Broadway în anul 1920. Comentarii
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
deschide cadourile. În Guatemala, poartă haine de Crăciun cu un sombrero denumit "puritina". Festivitățile de Crăciun includ elemente spaniole și maiașe la fel ca întreaga cultură a acestei țări. Festivitățile încep de la 7 decembrie când are loc tradiționala "Ardere a diavolului" ("Quema del diablo"). În America de Nord, Crăciunul se sărbătorește pe 25 decembrie. În Statele Unite, este sărbătoare federală și statală; Crăciunul este sărbătorit și în Canada și în Mexic, precum și în alte teritorii dependente ale acestor țări. În provinciile canadiene vorbitoare de
Tradiții de Crăciun () [Corola-website/Science/335231_a_336560]
-
mesajul divin. Credincioșii au obligația de a respecta poruncile date și învățăturile morale are profeților. Ambele religii susțin că Maria, mama lui Iisus, a fost virgina ; deci nașterea lui Iisus cât și faptele înfăptuite de Mesia,au fost un miracol. Diavolul este reprezentarea râului și credincioșii nu trebuie să urmeze calea lui ,deoarece, Ziua de Apoi va veni și toți vor fi judecați pentru faptele comise. Existența Raiului și a Iadului unde, după moarte, credincioșii vor fi răsplătiți sau pedepsiți pentru
Creștinism și Islam () [Corola-website/Science/335367_a_336696]
-
pe un țărm necunoscut prin mai multe peripeții ajung la granița cu Columbia, unde vor fi trădați de stareța unei mânăstiri și vor fi din nou prinși de soldați. După ispășirea pedepsei Papillon și Dega vor fi deportați pe Insula Diavolului (Île du Diable), de unde n-a reușit nimeni să evadeze. Dega începe să se ocupe cu grădinăritul, pe când Papillon nu renunță la planurile sale de evadare. În cele din urmă printr-o acțiune deosebit de riscantă, reușește să părăsească insula pe
Papillon (film) () [Corola-website/Science/331579_a_332908]
-
artilerie Alfred Dreyfus, el a fost aici între anii 1895 - 1899. Dreyfus este lăsat liber în 1903, mulțumită intervenției lui Émile Zola. Prin anii 1930 Armata Salvării a reușit să determine guvernul francez să sisteze deportările deținuților pe insulă. Insula Diavolului devine cunoscută prin romanul autobiografic Papillon.
Insula Diavolului () [Corola-website/Science/331585_a_332914]
-
și cu Sfântul Petru mai apare și în „Povestea poveștilor” (scrisă în perioada 1877-1878) în care un țăran ce semăna porumb îi răspunde cu obrăznicie lui Dumnezeu, iar acesta din urmă decide să-i dea o lecție. Lupta omului cu diavolul mai apare în „Dănilă Prepeleac” (1876) și în „Povestea lui Stan Pățitul” (1877), povești în care omul se dovedește mai isteț decât dracii care cad în propria lor capcană. Imaginarea unui Dumnezeu binevoitor și plin de umor este un aspect tipic
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
care cad în propria lor capcană. Imaginarea unui Dumnezeu binevoitor și plin de umor este un aspect tipic poveștilor românești, deoarece în imaginarul popular s-a încetățenit ideea că optimismul și bună-dispoziția vin de la Dumnezeu, iar pesimismul și supărarea de la Diavol. Omul de cultură Bogdan Petriceicu Hasdeu îi enumera, în studiul consacrat basmului din volumul "Etymologicum Magnum Romaniae" (1892), pe culegătorii de basme românești, considerându-i pe Petre Ispirescu și Ion Creangă ca „adevărații maeștri” ai genului. Alăturarea celor două nume
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
pungă goală în schimbul unei perechi de boi. Cea de-a doua parte a textului prezintă aventurile lui Dănilă într-o pădure din apropierea satului, unde acesta se hotărăște să devină pustnic, neștiind că acel teritoriu era stăpânit de o oaste de diavoli. Confruntat cu aceasta, el supraviețuiește mai multor provocări prin păcălirea adversarilor și, cu toate că își pierde un ochi din cauza blestemelor demonice, devine posesorul unei averi uriașe acordate de însuși Satan (Scaraoschi). Povestea prezintă rolul experienței în viața omului și necesitatea depășirii
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
peste tâmplă cu un ciomag de stejar, pretinzând că acesta ar fi efectul chiuiturilor sale. Creatura se întoarce îngrozită în Iad. Scaraoschi îl trimite furios pe un alt drac, care-l provoacă pe Prepeleac la un concurs de aruncat buzduganul. Diavolul aruncă buzduganul atât de sus, încât nu se mai vede, și apare abia după trei zile, înfingându-se în fundul Pământului. Dănilă îi spune dracului că va arunca buzduganul pe Lună, unde „frații săi” îl vor prinde deoarece "„mare nevoie mai au
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
nu se mai vede, și apare abia după trei zile, înfingându-se în fundul Pământului. Dănilă îi spune dracului că va arunca buzduganul pe Lună, unde „frații săi” îl vor prinde deoarece "„mare nevoie mai au de fer, ca să-și potcovească caii”". Diavolul se sperie și îi ia buzduganul din mână, spunând că acesta e o "„moștenire de la strămoșul nostru”", apoi se întoarce în iaz. Satana cere un alt voluntar care să se întreacă cu țăranul la un concurs de blesteme. Dracul afurisește
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]