8,407 matches
-
utile pentru cunoașterea biografiei scriitorului sau a cadrului general istoric al României din acea perioadă. Autorul a participat implicit la majoritatea evenimentelor prezentate, prin urmare autenticitatea lor este în afară de orice îndoială, ceea ce explică, pe alocuri, efuziuni lirice, accentele sentimentale și entuziasmul înaripat, așa cum mărturisește autorul chiar de la început: "Vroiesc numai să reculeg amintirile mele personale despre unele fapte întâmplate sub ochii mei... Simt, dar, o mare plăcere să revin un moment asupra acestor fapte petrecute, cum am zis, sub ochii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
repede, ajungând să fie "un factor principal în tribunal". În această perioadă de pregătire a Unirii, tânărul Gane participă împreună cu alți fălticeneni la întruniri care se țineau la Iași și la Mînăstirea Slatina. Ca și ceilalți, N. Gane îmbrățișase cu entuziasm ideea Unirii, așa cum își amintește, nu fără puțină emoție, în evocarea Amintiri din timpurile "Unirei": "Toți eram gata să facem orice jertfe cu averea și persoana noastră pentru realizarea acestui ideal care ni se înfățoșa ca un soare luminos pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a fost vizita domnitorului Cuza, fapt prezentat pe larg în volumul Zile trăite: "O mulțime nebună foia acum pe strade și dădea orașului împodobit cu steaguri tricolore și arcuri de triumf un aspect de mare sărbătoare... Și nu era un entuziasm de comandă care mișca aceea sumedenie de oameni, ci era sincer, viu, pornit dintr-un adânc simțimânt de iubire pentru primul domn al Principatelor Unite". 1864. Hotărât să facă o carieră în magistratură, Gane este mutat, la cerere, ca membru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
numeroasă, compusă din câte doi și trei frați și anume: frații Morțun, Forăscu, Botez, Sungurof, Razu, Pleșescu, Stamate, Văsescu, Ghițescu, Gane, Macărescu, Romano etc., toți în număr de aproape 40, uniți prin strânse legături din copilărie și care îmbrățoșasem cu entuziasm ideea mare și mântuitoare a Unirei. Toți eram gata să facem orice jertfe cu averea și persoana noastră pentru realizarea acestui ideal care ni se înfățoșa ca un soare luminos pe cerul patriei noastre. O, Doamne! Ce sus erau atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cilibi 8 aga9! Erau toasturile care se încrucișau întruna, întovărășite de cele mai pipărate glume la adresa căftănitorului nostru. Afară, luminație, focuri bengale, muzici, transparente 10 cu portretul lui Vogoride și norod, de nu puteai răzbate cu sufletul. În dricul 11 entuziasmului de comandă ce se manifesta pe strade, ieșirăm și noi de la banchet, numai buni pentru asemenea demonstrațiuni, și ne îndreptarăm spre primărie, unde pe un cogemite transparent luminat, se vedea zugrăvită o caricatură omenească sub care era scris cu litere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mână cu mână Cei cu inima română; Să-nvârtim hora frăției Pe pământul României; Unde-i unul nu-i putere La nevoi și la durere, Unde-s doi puterea crește Și dușmanul nu sporește. O! cine ar putea să descrie entuziasmul fără seamăn ce mișca acea sumedenie de oameni care își vânturau căciulele în aer, frământau pământul cu călcăile și cântau, de răsuna văzduhul. Erau valurile poporului cari, întocmai ca un șuvoi ce a rupt stavilile, nu mai întâmpină piedeci. În fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
redactat de Mihai Kogălniceanu și Vasile Mălinescu, scris într-o limbă cu un foc și cu o putere de argumentare cum nu mai fusese jurnal românesc scris pănă atuncea, era Evanghelia care ne inspira în toate zilele și întreținea căldura entuziasmului nostru. Căci soarta cea bună a țărei a vroit ca în împrejurări așa de grele să avem și oamenii mari trebuitori, pentru a ne cârmui barca și a o aduce la liman. III Divanul ad-hoc își isprăvise chemarea prin votarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care s-a abținut. Atunci mitropolitul Moldovei, râdicându-se din nou în picioare, și împreună cu el toți deputații și tot publicul din tribune, proclamă în numele Camerei elective și a poporului pe colonelul Alecu Cuza de domn stăpânitor țărei Moldovei. Strigătul de entuziasm care izbucni în acele momente din pepturile tuturora nu se poate descrie. Aplaozele, aclamările, uralele: "Să trăiască Alecu Cuza! să trăiască Camera!" zguduiau zidurile palatului. Cu mare greutate, mitropolitul putu restabili tăcerea, și atunci alesul țărei urcă treptele biuroului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mulțime nebună foia acum pe strade și dădea orașului împodobit cu steaguri tricolore și arcuri de triumf un aspect de mare sărbătoare. Parcă se trezise locuitorii dintr-un lung somn și acum se bucurau de viață. Și nu era un entuziasm de comandă care mișca acea sumedenie de oameni, ci era sincer, viu, pornit dintr-un adânc simțimânt de iubire pentru primul Domn al Principatelor Unite, era izvorât din paroxismul încă cald al frigurilor ce zguduise țara în marea luptă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
afară și o eră nouă, plină de speranțe și încredere, s-a deschis dinaintea noastră. Sunt lucruri care se văd și se sâmt, dar nici o limbă omenească n-ar putea să le exprime. Astfel, îmi este cu neputință să descriu entuziasmul fără seamăn cu care a fost primit Principele Carol, când, acoperit de colb, a sosit în careta lui de călătorie, alături cu Ioan Brătianu, în mijlocul imensei mulțimi. A fost o mare ușurare, o piatră rădicată de pe pieptul țărei, o strașnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
continuă Negruzzi, imperturbabil... Minciuni!... Protestez!... "Junimea" a existat de când lumea, în aer, invizibilă, impalpabilă, imponderabilă, înainte chiar de a se naște membrii ei. La acest al doilea argument, plin de bun-simț, toți membrii au început să bată în palme cu entuziasm, iar Negruzzi nu și-a mai putut continua discursul pănă când nu a recunoscut adevărul istoric, așa de bine probat de Pogor despre originele "Junimei". Apoi, rădicându-se la gradul de temperatură a adunărei, prinse cu un ton onctuos de vlădică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care totdeauna se exprima corect și nu aluneca pe tărâmuri echivoce. Cei mai meșteri în istorisirea anecdotelor corozive erau Creangă, Ianov și binenutritul Caraiani, cum îl numeam noi în "Junimea". Dar cine poate spune verva, spiritul, voia bună, aș zice entuziasmul, care însuflețeau serbărele "Junimei" și în același timp, șăgile, ironiile fine, înțepăturile cu noimă, care, ca și paharele pline, se ciocneau și scânteiau; însă toate aceste erau ieșite din inimă curată și fără pic de răutate. De aceea nimene nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
coasei, muzică melancolică, prevestitoare zilelor de toamnă; aerul răcoros încărcat cu miros de iarbă tăietă dându-mi intuițiunea apropiatelor griji ale iernei, mă predispunea parcă să sorb cu mai multă poftă dulceața momentului; iar eu, tânăr cum eram plin de entuziasm, cu inima mișcată de priveliștea acestei naturi în sărbătoare, simțeam curgându-mi fierbinte sângele prin vine, simțeam în pieptu-mi marea bucurie a vieței. Cine însă se bucura și se răsfăța mai mult în roua dimineței pe întinsele miriști ce răsunau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trandafirie în care soarele nu asfințea. Alecu Șendre, amfitrionul, care ședea în capul mesei, ne stimula cheful, închina la sănătăți, istorisea anecdote cu haz, priveghea ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când iată că de după niște tufari apăru tocmai în momentul psihologic un taraf de lăutari care ne-au adulmecat cum adulmecă prepelicarul vânatul și începu să ne cânte de inimă albastră. În fruntea tarafului era vestitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu foc, Buiucliu și Burada se ridicară iute de pe scaunele lor, înșfăcară câte o vioară din mâinile lăutarilor și așezați unul la dreapta și celălalt la stânga lui Barbu începură să cânte împreună cu el. O! Atunci a fost momentul culminant al entuziasmului. Un ura frenetic și nesfârșit a întâmpinat pe noii lăutari care cântau frumos de tot, mai frumos decât adevărații lăutari, mai frumos decât ar fi cântat ei însuși altă dată, pentru că atunci erau încălziți de ospățul câmpenesc și mai știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o altă galerie de admiratori, aceea a copiilor mei. Îmi aduc aminte ce mare bucurie era în casă de câte ori deschideam cutia cu coloare și mă așezam dinaintea pânzei. Fiica mea Elena, care era pe atunci mică de tot, alerga cu entuziasm prin toate odăile, dând de știre tuturor fraților și surorilor în limba ei: "tata zugăveti, tata zugăveti!" La glasul ei, imediat se adunau toți în juru-mi și sorbeau din ochi cu pasiune fiecare trăsătură de penel. Tată, ici parcă trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
revenirii lui se răspândi cu iuțeala fulgerului între toți oaspeții din Ostanda, și o bucurie nespusă întovărășită de o mare admirațiune cuprinse inimile tuturor. Imediat ziarul băilor scoase un supliment pentru a rectifica necrologul de dimineață și a anunța cu entuziasm acest extraordinar tour de force 176 a lui Doxachi Hurmuzachi de a fi putut înota șase ceasuri fără întrerupere și de a fi trecut de două ori cumplitul șuvoi albastru, care a fost totdeauna spaima înotătorilor. La orele 7 sara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
făceau călătoria de nuntă în luna de miere. Cu dânșii ne-am întovărășit să facem o excursiune până la Chamonix. Prezența unei femei, când e tânără și frumușică, însuflețește o societate de escursioniști și o predispune la veselie. Așadar, plini de entuziasm pentru călătoria ce proiectasem, ne-am ambarcat într-un vapor cu care am făcut din nou încunjurul lacului pe la Lausanne, Vevey, Montreux, Chillon și Bouveret, de unde apoi am luat calea ferată și am apucat între munți spre Martigni. Drumul pănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nostru a fost să ne urcăm pe Mont Blanc. Se înțelege de la sine că noi, tineri cum eram, cu dor de a face acte de bravură, nu era să atacăm slugile, când aveam stăpânul înainte. Însă, ceea ce a pus frâu entuziasmului nostru a fost nu atât greutatea întreprinderei pre cât scumpetea ei. În sala de mâncare sta aninată pe părete o tabelă pe care erau însemnate prețurile tuturor escursiunilor din împrejurimi. Urcarea pe Mont Blanc era taxată atunci cu o mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Cele comentate de mine ar trebui să fie poate un subiect de meditație și pentru cei care ar putea sprijini pe acei copii inimoși de la Clubul elevilor din Tulcea și pe profesorul lor, dl. Aurel Doroșencu, care n’au decât entuziasmul. Copiii au propus refacerea legăturii gârlei cu Dunărea, redândui statutul de apă curgătoare și deci aspectul vechi, ce permitea odinioară ca acea gârlă să fie un loc de recreere pentru tulceni. Șanse sunt, pentru că e vorba de o cauză informațională
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
economie; adică tot atâtea forme de poluare. Iar, cu alte exemple, am putea implica orice altceva, chiar politica și diplomația. Un astfel de exemplu aș da astăzi. În paranteză fie spus, să ne ferească sfântul de o guvernare exclusiv ecologistă: entuziasmul, de cele mai multe ori nesusținut și de cunoaștere, se transformă ușor În fundamentalism, cu atâta mai mult cu cât e vorba doar de bune intenții; vorba ceea: “drumul spre iad e pavat cu bune intenții”. Cu ceva timp În urmă am
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vas ce trebuie umplut, ci o torță care tocmai te-ai "aprins", căci și tu, asemenea lui Dumnezeu, ești în primul rînd un verb. Această "călătorie" este ușoară și sigură deoarece autorul îndreptarului tău îți prezintă o lume nouă cu entuziasmul pedagogic pe care îl celebra Augustin. Și este firesc să fie așa, deoarece, sînt sigur, în șirul de suflete ce și-au ales destinul în "Republica" lui Platon, după ce Agamemnon a vrut să fie vultur, iar Orfeu lebădă, aștepta undeva
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sisteme de învățămînt potrivit trebuințelor și posibilităților fiecărei țări sub aspect didactic se realiza în fapt o uniformitate, acceptîndu-se, mai ales, teoria herbartiană a instrucției. Chiar acolo unde se prețuia intuiția de tip pestalozzian și conversația euristică, susținute cu atîta entuziasm de Diesterweg, învățămîntul avea prin excelență un caracter intelectualist și autoritar. Către sfîrșitul secolului însă, se manifestă o puternică reacție față de acest sistem de instrucție, în diverse țări apar așa-numitele școli noi școli internat, care utilizau procedee didactice mai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
stimuleze interesele, nevoile intelectuale și morale ale elevului, care va fi mai mult un colaborator al elevilor decît un învățător "ex cathedra". Sarcina sa este să-i ajute pe elevi să asimileze singuri cunoștințele printr-o muncă și cercetare personale. Entuziasmul, nu erudiția, trebuie să fie virtutea capitală a unui educator. Ideea nu este lipsită de interes, dacă se are în vedere așa cum gîndea Claparède educatorul copilului din grădiniță și din școala primară. Cu această idee, însă, pedagogul elvețian deschidea fără
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
1919, a Asociației pentru educația progresivă (Progresive Education Association) n-a însemnat altceva decît oficializarea teoriei pedagogice a lui J. Dewey și începutul unei largi aplicări mai mult sau mai puțin consecvente a acesteia. Așa cum se întîmplă în cele mai multe cazuri, entuziasmul exagerat pentru o idee, nestrunit de spiritul critic, duce la interpretări și aplicări unilaterale. Pe fondul unei puternice reacții față de școala tradițională și sub influența spiritului novator promovat de progresivism, îndată după primul război mondial au avut loc numeroase încercări
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]