7,156 matches
-
suprimate ale primilor apostolilor. Unele organizații islamice citează această evanghelie în sprijinul punctului de vedere islamic asupra lui Iisus. Această lucrare nu ar trebui confundată cu cărțile "Epistola lui Barnaba" și "Faptele lui Barnaba". Cea mai veche atestare documentară a evangheliei lui Barnaba despre care se consideră în general că ar corespunde cu textul găsit în cele două manuscrise cunoscute este inclusă în manuscrisul Morisco BNM MS 9653 din Madrid, scris în cca. 1634 de Ibrahim al-Taybili în Tunisia. În timp ce descrie
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
cu textul găsit în cele două manuscrise cunoscute este inclusă în manuscrisul Morisco BNM MS 9653 din Madrid, scris în cca. 1634 de Ibrahim al-Taybili în Tunisia. În timp ce descrie modul în care Biblia prezice venirea lui Mahomed, textul vorbește despre "Evanghelia Sfântului Barnaba unde poate fi găsită lumină" (""y así mismo en Evangelio de San Bernabé, donde se hallará la luz""). Prima relatare publicată despre această evanghelie datează din 1717, când o scurtă referire la textul în limba spaniolă apare în
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
Tunisia. În timp ce descrie modul în care Biblia prezice venirea lui Mahomed, textul vorbește despre "Evanghelia Sfântului Barnaba unde poate fi găsită lumină" (""y así mismo en Evangelio de San Bernabé, donde se hallará la luz""). Prima relatare publicată despre această evanghelie datează din 1717, când o scurtă referire la textul în limba spaniolă apare în "De religione Mohamedica" de Adriaan Reland; și apoi în 1718, într-o descriere mult mai detaliată a textului în limba italiană de către deistul irlandez John Toland
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
de către George Sale în "Discursul preliminar" ("The Preliminary Discourse"), o prefață a Coranului. Traducerea lui Sale a textului Coranului a devenit versiunea standard a acestuia în limba engleză; și grație difuzării acesteia, precum și a "Discursului preliminar", o conștientizare a existenței Evangheliei lui Barnabas s-a răspândit la scară largă în cercurile academice; lucru care a dus la mai multe încercări zadarnice de a găsi originalul în limba arabă menționat de Sale. Cu toate acestea, în descrierea sa a Evangheliei în "Discursul
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
a existenței Evangheliei lui Barnabas s-a răspândit la scară largă în cercurile academice; lucru care a dus la mai multe încercări zadarnice de a găsi originalul în limba arabă menționat de Sale. Cu toate acestea, în descrierea sa a Evangheliei în "Discursul preliminar", Sale s-a bazat în întregime pe referințe de mâna a doua (de exemplu, spre deosebire de notificarea lui Sale, termenii specifici "Paraclet" sau "periclyte" nu se găsesc în mod explicit în textul ambelor versiuni, deși termenul "periclyte" este
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
periclyte" nu se găsesc în mod explicit în textul ambelor versiuni, deși termenul "periclyte" este tradus în arabă într-una din notele marginale ale manuscrisului italian). După pregătirea "Discursului preliminar", manuscrisul spaniol cunoscut a ajuns în posesia lui Sale. O "Evanghelie după Barnabas" este menționat în două liste creștine timpurii de lucrări apocrife: "Decretum Gelasianum" în latină (secolul al 6-lea), precum și în "Lista celor Șaizeci de Cărți", o listă greacă din secolul a 7-lea. Aceste liste sunt considerate martori
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
considerate martori independenți. În 1698, John Ernest Grabe a găsit o cuvântare necunoscută a lui Iisus, atribuită Apostolului Barnaba, printre manuscrisele grecești din colecția Barocciană din Biblioteca Bodleian, despre care a speculat că ar putea fi un citat din această evanghelie pierdută. Ulterior, alți savanți care au examinat textele italiene și spaniole nu au fost în măsură să identifice citatul la care făcea referire Toland. Unii cercetători ai lucrării susțin originea ei italiană, menționând fraze din Evanghelia lui Barnaba care ar
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
un citat din această evanghelie pierdută. Ulterior, alți savanți care au examinat textele italiene și spaniole nu au fost în măsură să identifice citatul la care făcea referire Toland. Unii cercetători ai lucrării susțin originea ei italiană, menționând fraze din Evanghelia lui Barnaba care ar fi foarte asemănătoare cu expresii folosite de Dante și sugerând că autorul evangheliei a împrumutat din lucrările lui Dante, ei iau prefața versiunii spaniole în sprijinul acestei concluzii. Alți cercetători au remarcat o serie de similitudini
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
au fost în măsură să identifice citatul la care făcea referire Toland. Unii cercetători ai lucrării susțin originea ei italiană, menționând fraze din Evanghelia lui Barnaba care ar fi foarte asemănătoare cu expresii folosite de Dante și sugerând că autorul evangheliei a împrumutat din lucrările lui Dante, ei iau prefața versiunii spaniole în sprijinul acestei concluzii. Alți cercetători au remarcat o serie de similitudini textuale între pasajele Evangheliei lui Barnaba și diverse texte dintre o serie de vernaculare medievale târzii a
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
ar fi foarte asemănătoare cu expresii folosite de Dante și sugerând că autorul evangheliei a împrumutat din lucrările lui Dante, ei iau prefața versiunii spaniole în sprijinul acestei concluzii. Alți cercetători au remarcat o serie de similitudini textuale între pasajele Evangheliei lui Barnaba și diverse texte dintre o serie de vernaculare medievale târzii a celor patru Evanghelii canonice (în engleza medie, în olandeza medie, dar mai ales în italiana medie) despre care s-a speculat că toate derivă din versiunea pierdută
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
din lucrările lui Dante, ei iau prefața versiunii spaniole în sprijinul acestei concluzii. Alți cercetători au remarcat o serie de similitudini textuale între pasajele Evangheliei lui Barnaba și diverse texte dintre o serie de vernaculare medievale târzii a celor patru Evanghelii canonice (în engleza medie, în olandeza medie, dar mai ales în italiana medie) despre care s-a speculat că toate derivă din versiunea pierdută Vetus Latina a "Diatessaron"ului lui Tatian Sirianul. Dacă ar fi adevărat, acest lucru ar sprijini
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
olandeza medie, dar mai ales în italiana medie) despre care s-a speculat că toate derivă din versiunea pierdută Vetus Latina a "Diatessaron"ului lui Tatian Sirianul. Dacă ar fi adevărat, acest lucru ar sprijini, de asemenea, originea italiană a evangheliei.
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
biserică romano-catolică în Galileea, în nordul Israelului. Ea se află în vestul așezării Tabgha (Ain at-Tabgha) sau Ein Sheva (în antichitate Heptapegon), pe nord-vestul malului Mării Galileii (Lacul Kineret) și este închinată minunii Înmulțirii pâinilor și a peștilor, relatată de Evanghelia după Matei (14, 13-21), Evanghelia după Ioan (6,1-15) și în celelalte Evanghelii, și pe care a înfăptuit-o, după tradiție, în acest loc, Isus din Nazaret. Lăcașul aparține prioratului benedictin din Tabgha. Biserica a fost înființată în acest loc
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
nordul Israelului. Ea se află în vestul așezării Tabgha (Ain at-Tabgha) sau Ein Sheva (în antichitate Heptapegon), pe nord-vestul malului Mării Galileii (Lacul Kineret) și este închinată minunii Înmulțirii pâinilor și a peștilor, relatată de Evanghelia după Matei (14, 13-21), Evanghelia după Ioan (6,1-15) și în celelalte Evanghelii, și pe care a înfăptuit-o, după tradiție, în acest loc, Isus din Nazaret. Lăcașul aparține prioratului benedictin din Tabgha. Biserica a fost înființată în acest loc prin anul 350 d.Hr
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
Tabgha (Ain at-Tabgha) sau Ein Sheva (în antichitate Heptapegon), pe nord-vestul malului Mării Galileii (Lacul Kineret) și este închinată minunii Înmulțirii pâinilor și a peștilor, relatată de Evanghelia după Matei (14, 13-21), Evanghelia după Ioan (6,1-15) și în celelalte Evanghelii, și pe care a înfăptuit-o, după tradiție, în acest loc, Isus din Nazaret. Lăcașul aparține prioratului benedictin din Tabgha. Biserica a fost înființată în acest loc prin anul 350 d.Hr. și a fost distrusă parțial în jurul anului 480
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
el a afirmat: „Desigur! Da, e o persoană adevărată. Haide, asta e o doctrină catolică standard! Orice catolic crede asta”. Când a fost întrebat dacă a văzut recent dovezi că ar exista Diavolul, Scalia a răspuns: „Știi, e curios. În Evanghelii, Diavolul face tot felul de chestii. Face porcii să cadă de pe stânci, posedează oameni și mai-știu-eu-ce ... Ce face el acum e să-i facă pe oameni să nu creadă nici în el, nici în Dumnezeu. În felul ăsta are mai
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
Gaspar sau Caspar este considerat, alături de Melchior și Baltazar, unul dintre Magii de la Răsărit care au mers să-l vadă pe pruncul Isus după ce s-a născut. Se presupune că ar fi unul din magii menționați în Evanghelia după Matei, cap. 2, versetele 7-9: Deși Biblia nu specifică cine sau ce erau magii, încă din secolul al VII-lea, magii au fost identificați în Biserica Apuseană ca Gaspar, Melchior și Baltazar. Gaspar și ceilalți doi sunt considerați sfinți
Gaspar (mag) () [Corola-website/Science/335753_a_337082]
-
am dorit întotdeauna să-l văd reprezentat”. Cititorii au considerat, de asemenea, că romanul lui Wallace a făcut povestea lui Isus mai credibilă prin realizarea unor descrieri vii ale Țării Sfinte și prin introducerea personajului Iuda în scenele povestite în Evanghelii. Un fost alcoolic, George Parrish din Kewanee, Illinois, i-a scris autorului o scrisoare în care afirma că "Ben Hur" l-a făcut să renunțe la alcool și să găsească religia. Parrish a precizat: „Părea să-l aducă pe Cristos
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
jubé", iar în franceză provine de la primul cuvânt al invocației din » („Binevoiește, Doamne, să mă binecuvântezi!”) citită de la "jubeu", la Utrenie. l se compune din trei elemente: tribuna (jubeul propriu-zis), împrejmuirea și grupul sculptat al Răstignirii. De la tribună, se citea Evanghelia și se predica, în acest scop i-a succedat catedra. Acolo erau așezate și corurile. O orgă transportabilă putea fi instalată acolo, înainte de a se generaliza orga fixă, care este cel mai adesea plasată deasupra primei travee a navei. Împrejmuirea
Jubeu () [Corola-website/Science/335796_a_337125]
-
chilii. Potrivit legendelor, ziua fondatoare a orașului este 21 decembrie 1157, dar prima sa atestare documentară datează din 1243. Călugărul Magnus este considerat ca fondator al sanctuarului, el fiind trimis de superiorul său de la Mănăstirea Sf. Lambertus pentru a predica evanghelia în aceste locuri. Magnus a ajuns în anul 1157 pe valea râului Salza din partea de nord a Stiriei (la 143 km nord de Graz), construind o capelă în care a amplasat o statuie din lemn de tei a Fecioarei Maria
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
încă să fie rezolvată. Creștinismul liberal a exercitat cea mai mare influență asupra protestanților "mainline" la începutul secolului XX, când susținătorii săi credeau că el va fi viitorul bisericii creștine. Cea mai mare și importantă influență a sa a fost Evanghelia Creștină Socială, care a implicat un de facto "botez al creștinismului în doctrina marxistă". Prin urmare, cel mai influent purtător de cuvânt al Evangheliei Sociale, baptistul american Walther Rauschenbusch, a identificat patru rele spirituale instituționalizate în cultura americană (pe care
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
el va fi viitorul bisericii creștine. Cea mai mare și importantă influență a sa a fost Evanghelia Creștină Socială, care a implicat un de facto "botez al creștinismului în doctrina marxistă". Prin urmare, cel mai influent purtător de cuvânt al Evangheliei Sociale, baptistul american Walther Rauschenbusch, a identificat patru rele spirituale instituționalizate în cultura americană (pe care el le-a numit "entități suprapersonale"): individualismul, capitalismul, naționalismul și militarismul. Conform doctrinei socialiste, acestea trebuiau înlocuite prin colectivism, socialism, internaționalism și pacifism, respectiv
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
și Paul Tillich) și chiar mișcări conservatoare ca neo-evanghelicii, neo-ortodoxia și paleo-ortodoxia. Dean M. Kelley, un sociolog liberal, a fost însărcinat la începutul anilor 1970 să studieze problema și a identificat motivul declinului bisericilor liberale: faptul că au politizat excesiv Evanghelia și în special faptul că ele au identificat Evanghelia cu obiectivele politice ale democraților de stânga. În anii 1990 și 2000 s-a constatat o revărsare de lucrări teologice nedogmatice asupra exegezei biblice și asupra teologiei, prin figuri cum ar
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
neo-ortodoxia și paleo-ortodoxia. Dean M. Kelley, un sociolog liberal, a fost însărcinat la începutul anilor 1970 să studieze problema și a identificat motivul declinului bisericilor liberale: faptul că au politizat excesiv Evanghelia și în special faptul că ele au identificat Evanghelia cu obiectivele politice ale democraților de stânga. În anii 1990 și 2000 s-a constatat o revărsare de lucrări teologice nedogmatice asupra exegezei biblice și asupra teologiei, prin figuri cum ar fi Marcus Borg, John Dominic Crossan, John Shelby Spong
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
Conform tradiției bisericești, cel care a predicat Evanghelia pentru prima dată în spațiul carpato-danubiano-pontic a fost Sfântul Apostol Andrei, care, conform „Istoriei bisericești” a lui Eusebiu din Cezareea, a activat în Scythia Minor (identificată a fi Dobrogea de azi). Prezența timpurie a creștinismului în spațiul românesc, inclusiv cel
Episcopia Romano-Catolică din Chișinău () [Corola-website/Science/332045_a_333374]