9,565 matches
-
disputate idei și interese. Detașare de ceilalți, de sine, mai ales. Eroismul, orgoliul. Un fel de cruzime, tipic intelectuală, feroce. Forță și neputință, compensată printr-o forță și mai mare. O mare putere care este și o mare slăbiciune. Un farmec în plus, nu-i așa ? Vulnerabil, astfel. De aici i se poate trage sfârșitul. Deși, ți-am spus, eu îl înțeleg. — Un adversar pe măsură, admit. Boii ăștia care îmi plătesc derizoriu inteligența n-ar înțelege serviciile pe care le
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să nu-l ia în râs copiii gazdei. În clipa însă când îi era sufletul mai stors de nădejde, a văzut în peretele odăiței o icoană cu Isus Hristos răstignit pe cruce. Și atunci toată întristarea i-a dispărut ca prin farmec. Nu mai era singur. Dumnezeu îi alina inima... Parva fiind aproape de Năsăud, doamna Bologa venea în fiecare lună să-l vadă, să-l mângâie... Dar Apostol părea acuma vesel și mulțumit. Cartea îl pasiona. La sfârșitul anului școlar, mergând acasă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spânzurătoarea și ochii condamnatului... și doina ordonanței, sub fereastră, care nu mai încetează deloc, ca o mustrare... 3 ― Don' locotenent, e târziu, vremea cinei... Apostol Bologa deschise ochii, zăpăcit. Lângă pat, ordonanța mormăia blând aceleași cuvinte, ca o babă cu farmece. ― Ce-i, Petre? Am dormit? întrebă locotenentul, sărind în picioare și uitîndu-se repede la ceasul-brățară. Ei, poftim! Am întîrziat de la masă... Și numai tu ești de vină, că nu știu pe unde tot umbli, în loc să-mi fii de ajutor... Dojenind
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rare, chibzuite. Totuși, razele albe alunecau încet, nepăsătoare de obuzele vijelioase, scormonind întunericul, apropiindu-se parcă sfidătoare de Bologa. Pe urmă, ca și când I-ar fi descoperit cum stătea zgulit în observatorul umed, se opriră chiar asupra lui, învăluindu-l cu farmecul lor rece, străbătîndu-i, prin ochii bolnavi, în toate ascunzătorile inimii, răscolindu-i și tulburîndu-i gândurile ca un neașteptat răsărit de soare... În primul moment Apostol simți numai o ură năprasnică împotriva luminii care îl îmbrățișa fără voia lui. Dar când
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un foșnet domol. Atunci se gîndi: "Te pomenești că sunt bolnav și..." Gândul i se curmă, neisprăvit, și pe frunte simți o mână ușoară, puțin rece și aspră. Sub atingerea aceasta, clocotul minții se mulcomi repede, ca sub puterea unui farmec, și somnul coborî ca o alinare dulce... Când se trezi, auzi un glas străin lângă dânsul. Simțământul de grea osteneală îi zăcea și acum în oase, încît nici nu ridică pleoapele, căznindu-se doar să recunoască glasul care-i mormăia
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fierbinte îi umplu ființa întreagă, mai puternică decât bucuria vieții și mai dureroasă decât suferința morții. Și își dădea seama că o clipă din fericirea aceasta e merindea tuturor veșniciilor... Apostol Bologa tresări, ca și când s-ar fi trezit dintr-un farmec. Ochii însă îi erau deschiși și mari și umezi, iar pe buzele scăldate în zâmbet simțea neîncetat sărutarea fericirii. Cartea îi alunecase de pe genunchi și zăcea la picioarele lui ca o zdreanță fără preț. Ploaia drămăluia mereu țiglele cerdacului cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Apostol zâmbind. ― Cum? Logodnica...ta? întrebă Klapka complet zăpăcit. Bine, dar asta-i... asta-i nebunie, Bologa!... Iartă-mă, poate că sunt bădăran, totuși... nu pricep! Nu pricep nimic! ― Ei, dacă ar pricepe omul toate câte nu le pricepe, ce farmec ar mai avea viața? răspunse Bologa vesel. Mai bine șezi colea, odihnește-te puțin și să ciocnim ouă roșii, că e a doua zi de Paști. Și, în vreme ce Klapka se așeză la masă, aiurit, Apostol ieși în tindă și se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Klapka, indignat. Nu mai vreau să-ți ascult balivernele! Am venit să te salvez, nu să ascult nerozii... Astea să le spui pe urmă, după ce va fi trecut primejdia! ― Crezi că o viață smulsă prin minciună ar mai avea vreun farmec sau vreun preț? întrebă Apostol, cu altă voce. ― Minciuna care poate salva o viață de om e mai prețioasă decât toate adevărurile! răspunse căpitanul cu hotărâre. Eu îmi voi face datoria până la capăt! Am să te scap chiar împotriva voinței
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să fii președinte de bloc. Deși ai vrut! Ai participat la alegeri, nu te-a votat nimeni! Gicu se Îmbățoșează vizibil. Am participat, da, recunosc. Nu mi-e rușine... Da’ când a fost vorba despre alegeri mi-a făcut contracandidatul farmece, că s-a dus la o vrăjitoare zurlie și m-a bombardat. N-am avut mov și nici nu știam cu ce se mănâncă flacăra violetă. Aia e! Gore Îi ia apărarea lui Gicu. Sandule, mă doare capul, să nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai ziceam, Îmi trimiteam jumătatea la mă sa pentru o vreme, că tot n-a mai fost demult pe acolo. Ne combinam ca ăștia cu marea vrăjeală de la vodafon și ne aduceam aminte de vremurile bune. Da` așa n-are farmec... 07.07.2010 Cum și-a renegat Sandu Șpriț trecutul politic A zis Boc că se retrage! Și asta o spui tocmai tu? De-aia ne-ai chemat la cârciumă, ca să ne freci ridichea cu aiuriții tăi? Sandu Șpriț Își
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pe Udrea n-o văd mestecând În coliva aia pusă la fiert... Poate Codruța Kovesi. Poate fata de la transporturi. Vorbesc foarte serios. Auzi, Sandule, dar pe cine pun ăștia În locul bocului? Pe Isărescu? Gicule, dacă nu mai e Boc, nici farmec nu mai are. E ca circul fără clovn, ce mama dracului?! O să bem și o să discutăm despre șampions lig. Și Băsescu? Maestru de ceremonii, hă, hă, ce-mi plac fitilele mele! Ascultați-mă pe mine, e cu ambuscade, cu ambuteiaje
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
225Ea învață ca să uite. Ca marquiza de Chîtelet, Care pe Voltaire bătrînu-nlocui cu Saint-Lambert, Pentru inima-i vicleană cucoșeii nu se cert, Căci din tânăr în mai tânăr n-academia-i îi ie. În curând ea pierde-n curte tot al noutății farmec. Nu-i cucoș ce nu-i luase tot ce-o puică poate da, În curând alte găine al ei nimb l-întuneca, Cum odată-l întrecuse, pe Harun, Vizirul Barmeg. În zădar li imputează a lor gânduri sensuale. "De - răspunde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de cât mormântul rece, Repaos lung la lunga mea durere - De cât să port iubirea-mi în tăcere Mai bine ochiu-mi moartea să mi-l sece. Căci lumea e locașul pătimirei: Un chin e valu-i, iară gândul spuma, Dureri ascunse farmecele firei. Odată te-am văzut - o clipă numai Și am simțit amarul omenirei... Ce-am folosit că-l știu și eu acuma? {EminescuOpIV 242} TU CEI O CURTENIRE... Tu cei o curtenire În glumă - și dorești Să-ți spun a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
străvechi roase de molii Își împlu mintea cu eres. Ei nu pătrund a ta mărire - Minune-i pentru dânșii tot. Necercetând nimic în fire Nimic nu știu, nimic nu pot; Căci nu-i supusă lămuririi Gîndirea-n capul înțelept - La toate farmecele firii 40Se bat cu mînile pe piept. {EminescuOpIV 251} SONET SATIRIC Pișcată-ți este mâna ta de streche, De miști în veci condeiul pe hârtie - Dureaz-un șir sau fabrică o mie: Cuvinte-nouă-or fi, dar blaga veche. Ce are-n gând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și drept. O strîns-îmbrățișare - Vis dureros de foc - Ș-apoi să plec în lume Copil făr-de noroc. Să nu se mai aleagă De viața mea nimic, Să mor uitat de oameni E soarta ce-mi prezic. {EminescuOpIV 279} VENIN ȘI FARMEC Venin și farmec port în suflet, Cu al tău zâmbet trist mă pierzi, Căci fărmecat sunt de zîmbirea-ți Și-nveninat de ochii verzi. Și nu-nțelegi că-n al meu suflet Dureri de moarte tu ai pus - Cât de frumoasă ești
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
strîns-îmbrățișare - Vis dureros de foc - Ș-apoi să plec în lume Copil făr-de noroc. Să nu se mai aleagă De viața mea nimic, Să mor uitat de oameni E soarta ce-mi prezic. {EminescuOpIV 279} VENIN ȘI FARMEC Venin și farmec port în suflet, Cu al tău zâmbet trist mă pierzi, Căci fărmecat sunt de zîmbirea-ți Și-nveninat de ochii verzi. Și nu-nțelegi că-n al meu suflet Dureri de moarte tu ai pus - Cât de frumoasă ești pot spune, Cât
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
facă... Ș-acuma-l vezi, cu-a lor ademenire L-au dus pe-a lături dulcile terține, Uitând ce-a vrut să-ți spue-n aste șire. Au vrut să-ți spue că e plin de tine, Că de-al tău farmec ritmul său foiește, C-a sale gânduri de zâmbiri sunt pline Ș-astfel pe mine el mă stăpânește... Adună-n versuri ale mele zile Și-n strofe le-a legat grădinărește, În poala ta svîrlind aceste file. {EminescuOpIV 285} TERȚINE
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ferice de-un zâmbet, de-un cuvânt, Căci zâmbetul mai mult e ca viața-mi pe pământ. {EminescuOpIV 288} Să simți cum că natura își bate joc de noi: Ici-colo cîte-un geniu - și preste tot gunoi. Și eu simt acest farmec și-n sufletu-mi admir 70Cum admiră cu ochii cei mari odat-Shakspeare. Și eu, eu sunt copilul nefericitei secte Cuprins de-adînca sete a formelor perfecte; Dar unde este dânsul cu geniu-i de foc Și eu, fire hibridă - copil făr-de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
somnului făpturi: A nopții minte le scornește Le spun a nopții negre guri. Pluteam pe-un râu. Sclipiri bolnave Fantastic trec din val în val, În urmă-mi noaptea de dumbrave, Nainte-mi domul cel regal. Căci pe o insulă în farmec Se-nnalță negre, sfinte bolți Și luna murii lungi albește, Cu umbră împle orice colț. Mă urc pe scări, intru-nlăuntru, Tăcere-adîncă l-al meu pas. Prin întuneric văd înnalte Chipuri de sfinți p-iconostas. Sub bolta mare doar străluce Un singur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Că-n lume nu-i ferice, Că toate-s năluciri... De-odată la ureche-mi Aud șoptind copila... Iar vîntu-ntoarce fila Cu negrele gândiri. {EminescuOpIV 318} CODRU ȘI SALON Zadarnic fete mândre zâmbind cutreer-sala Și muzică-i și visuri și farmec îndelung. În ochii unui tânăr sădită e răceala Și note cât de blânde în inimă-i n-ajung. Amicul cel de-o vârstă păharul lui îl împle Și-l chiamă și pe dânsul la masa unde beu; Pe mînile-amîndouă el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dor Cavaleriul privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. {EminescuOpIV 325} 25Iar papura mișcă de-al apei cutreer. În iarba înnaltă suspină un greer - Prin vânăta umbră, prin rumăna sară, În farmecul firei răsună ghitară: - "Arată-te-n haina de albă mătasă, 30" Ce pare-ncărcată c-o brum-argintoasă, Să văd a ta umbră-n lumină-mmuietă, În părul cel galbăn înnalt-mlădietă. "Îndură-te, scumpo!, în mine aruncă "Viole albastre și roze de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de noapte lucire de nuntă". De-asupră-și aude uscata foșnire A poalelor lungi de mătasă subțire; Prin flori îi apare, se-nclină pe gratii Duioas-arătare a mult-adoratei. Ghitara lui tace; cu șopot ea spune: - "Zadarnică este iubirea ta, june! "De-un farmec legată-i întreaga-mi simțire, "Iubirea-mi asemeni de-a lui împlinire. {EminescuOpIV 326} "Oricît mi-ai fi drag și-o jur că-mi ești drag, Un farmec te-oprește, te leagă de prag... "De-aceea de mine să fugi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tace; cu șopot ea spune: - "Zadarnică este iubirea ta, june! "De-un farmec legată-i întreaga-mi simțire, "Iubirea-mi asemeni de-a lui împlinire. {EminescuOpIV 326} "Oricît mi-ai fi drag și-o jur că-mi ești drag, Un farmec te-oprește, te leagă de prag... "De-aceea de mine să fugi, Cavalere, Și uită că gânduri și doru-mi te cere". "A nordului mare o piatră ascunde, "Lucește ca ziua prin negrele-i unde "Și cui o va scoate viața
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ceruri, se uită în mare... Cu capul în jos se aruncă... Dispare. 205Și cum amorțește și-nghiață... suspină: "O piatr-a luminei revarsă-mi lumină! " Prin genele-nchise s-arată, o vede Și strigă... și mâna pe dânsa repede... O prinde... prin farmec în jur se-nsenină El vede lungi râuri, câmpii în lumină, Grădina din țara-i, cu lacu-i, castelu-i Ca-n vis, ca aievea i se arăt-lui. Ce stai cu sfială, ce nu te apropii, N-auzi cum pe frunze alunecă stropii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De-am fost și eu din rândul acelora, De-mi ești și mie, ce le ești altora, De nu mi-ai fost o stea nemuritoare? Trăiam pierdut în umbra amorțirii, Deșarta-mi viață semăna cu spuma Și orb eram la farmecele firii... Deodată te văzui... o clipă numai Simții adânc amarul omenirii... Și iată că-l cunosc întreg acuma. {EminescuOpIV 338} ORI CÎTE STELE... Oricâte stele ard în înălțime, Ori câte unde-aruncă-n față-i marea, Cu-a lor lumină și cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]