7,253 matches
-
jurământul sfânt, Vladislav intenționa să-l priveze de orice șansă de succesiune. În 1090, Sieciech, cu ajutorul forțelor poloneze sub comanda sa, a reușit să câștige controlul asupra Pomeraniei, chiar dacă era pentru o perioadă scurtă de timp. Orașele majore au fost garnizoanele trupelor poloneze iar restul au fost arse, în scopul de a contracara orice rezistență pe viitor. Câteva luni mai târziu, o rebeliune a elitelor native a dus la restabilirea independenței regiunii din Polonia. Guvernarea tiranică a lui Sieciech a reflectat
Vladislav I Herman () [Corola-website/Science/330664_a_331993]
-
care au fost ofensatoare pentru convingerile religioase ale musulmanilor și hinduse ale sipailor. În cele din urmă sipaii au văzut acest lucru ca pe o încercare de a-i face pe hinduși creștini. Primul eveniment a fost revolta sângeroasă la garnizoana din Meerut, în care răsculații au ucis fiecare european găsit în calea lor. Apoi au mărșăluit la Delhi unde l-au proclamat pe Bahadur Shah al II-lea împărat al întregii Indii. De-a lungul lunilor mai și iunie ideea
Răscoala șipailor () [Corola-website/Science/330703_a_332032]
-
este eliberat. „Armata română capturează un imens material feroviar și de război, între care un depozit de artilerie, având 800 de tunuri - adăpostit în cetate și i-au produs inamicului mari pierderi de oameni: morți și răniți”. Sunt formate mici garnizoane pentru apărarea gărilor, localităților și materialelor, iar în Bender este oprit doar un batalion. Artileria ocupă poziția Borisovca și Lipcani având obiectiv podul și satul Parcani. Este trimis un detașament de o companie și jumătate și o secție de artilerie
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
apărare și semnalizare, valuri de pământ și șanțuri de apărare. Bazele de apărare au fost construite spre Transilvania în spatele Munților Meseșului, unde a fost edificată o linie de castre în care se aflau sediile trupelor auxiliare cu rol de apărare. (garnizoanele) - Bologa ("Resculum"), Buciumi, Românași ("Largiana"), Romita ("Certiae"), Moigrad (Porolissum) (Pomet și Citera), Tihău pe Someș, Sutoru (Optatiana). În zonă au staționat 4000-5000 de soldați în primul secol, aprox. 6000-7500 la începutul celui de-al doilea și 3500-4000 mai târziu. După
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
apoi pe frontul din Moldova, unde la Mărășești pierde degetul mare al mâinii stângi. În războiul din 1916-1918 a primit o serie de decorații și a fost avansat la excepțional de la sublocotenent la locotenent într-un an. Au urmat diferite garnizoane - Timișoara, Roman, Bălți, Târgu Jiu, Craiova. În 1928 este trimis în misiune în Cehoslovacia. În 1929 este avansat la gradul de maior. În 1935 face parte din completul de judecată în procesul Anei Pauker de la Craiova. În 1938 devine locotenent-colonel
Ștefan Hălălău () [Corola-website/Science/330779_a_332108]
-
munții din Asturia în partea de nord-vest a Peninsulei Iberice. Acolo Pelagius a recrutat trupa lui de luptători. Primele sale acțiuni au fost de a refuza să mai plătească jizya (taxa pe non-musulmani) și planuirea unui asalt a uneor mici garnizoane omeidr care au staționat în zonă. În cele din urmă, el a reușit să expulzeze un guvernator provincial numit Munuza de Asturia. El a făcut față unui număr de încercări de a restabili controlul musulman, și în curând a fondat
Bătălia de la Covadonga () [Corola-website/Science/330811_a_332140]
-
conduși de Suvorov, i-au învins pe otomani în repetate rânduri la Kinburn, Oceac și Focșani, și se apropiau tot mai mult de acest „avanpost turcesc” în regiune. În martie 1790, rușii au încercuit Ismailul, care avea la moment o garnizoană de 35.000 de soldați cu 200 de tunuri, Surorov dispunea 31.000 de ostași. În dimineața zilei de 21 decembrie 1790, acesta a dispus atacul asupra cetății. După un bombardament care a durat până la ora 3:00, trupele ruse
Asediul Ismailului () [Corola-website/Science/330870_a_332199]
-
30 acestea au avansat în nord, est și vest. Zidurile erau mai slabe acolo decât în alte locuri, evident în acel loc, concentrându-se atacul rușilor. La ora 8:00 rușii au pătruns în oraș, iar la 11:00 toate garnizoanele au fost anihilate. Rușii au jefuit orașul timp de 3 zile. Otomanii au suferit pierderi foarte mari, de cca. 30.000 de oameni, întreaga garnizoană fiind ucisă, rănită sau capturată. Rușii au au pierdut doar 5.350 de ostași, dintre
Asediul Ismailului () [Corola-website/Science/330870_a_332199]
-
rușilor. La ora 8:00 rușii au pătruns în oraș, iar la 11:00 toate garnizoanele au fost anihilate. Rușii au jefuit orașul timp de 3 zile. Otomanii au suferit pierderi foarte mari, de cca. 30.000 de oameni, întreaga garnizoană fiind ucisă, rănită sau capturată. Rușii au au pierdut doar 5.350 de ostași, dintre care, 2.136 uciși.
Asediul Ismailului () [Corola-website/Science/330870_a_332199]
-
așa, săpunul tradițional libanez începe să-și recapete farmecul mai cu seamă în piețele din Tripoli, devenind chiar o atracție turistică în regiune. Istoria săpunului tradițional libanez începe în secolul al XVI-lea, atunci când au fost construite niște barăci pentru garnizoanele trupelor otomane stabilite în Tripoli, Liban. Construcția a fost ridicată în centrul orașului, tocmai pentru a preveni posibilele răscoale locale, fiind prevăzută totodată cu un sistem de apărare pe latura zidurilor exterioare - fante pentru tras cu săgeți și creneluri pentru
Săpunul tradițional libanez () [Corola-website/Science/330049_a_331378]
-
25 din Tratatul de la Berlin Austro-Ungaria a primit drepturi speciale asupra provinciilor otomane Bosnia și Herțegovina și Sângeacul Novibazar. Articolul 25 stipula:„Provinciile Bosniei și Herțegovinei vor fi ocupate și administrate de Austro-Ungaria.” „(...) Austro-Ungaria își păstrează dreptul de a menține garnizoanele și să aibă drumuri militare și comerciale pe întreaga zonă din acea parte [Sângeacul de la Novibazar] a vechiului Vilaiet al Bosniei.” Austro-Ungaria își exercită drepturile, preluând control hotărâtor asupra Bosniei și Herțegovinei ocupând Sângeacul de la Novibazar împreună cu Imperiul Otoman. Această
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
exercitată de către mongoli după ce selgiucii s-au predat în 1243 până la căderea Ilhanatului. Deoarece sultanii selgiuci s-au răzvrătit de mai multe ori, în 1255, mongolii au trimis puternice forțe în centrul și estul Anatoliei, unde au rămas până în 1335. Garnizoana Ilhanatului staționa lângă Ankara. Campania mongolă din Orientul Mijlociu a fost o expediție sub comanda lui Hulagu (1256 - 1260), reprezentând una dintre cele mai mari cuceriri ale armatei mongole îndreptate împotriva musulmanilor din Orientul Mijlociu, unii istorici (Rene Grousset, , Lev Gumiliov) numind
Invaziile mongole () [Corola-website/Science/330127_a_331456]
-
fuseseră prevenite de agenții dubli francezi cu privire la interesul britanicilor pentru regiune. De asemenea, germanii detectaseră creșterea traficului radio și a concentrării de vase de debarcare în porturile din zona sudică a Angliei. Dieppe și falezele sale erau bine apărate. O garnizoană de 1.500 de oameni (infanterie, geniu și artilerie de câmp și antitanc) apăra toate posibilele zone de debarcare. Orașul și portul erau bine apărate de cuiburi de mitralieră, artilerie de câmp și mortiere, concentrate pe rutele de acces spre
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
anihilarea lor totală în primele zile ale conflictului, regiunile din spatele frontului fiind astfel protejate în mod necorespunzător. S. Seidner descrie amplasarea trupelor pe frontiera de est În afară de aceste mari unități, de-a lungul frontierei se aflau formațiunile de grăniceri cu garnizoane în principalele orașe din răsăritul țării. La jumătatea deceniului al patrulea, guvernul sovietic au declanșat un program masiv de înarmare și de crearea de unități militare noi. Numărul unităților de blindate și de aviație de-a lungul graniței poloneze a
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
dejucat când moșierul s-a unit revoluționarilor napolitani și a fost ucis de soldații elvețieni la Napoli în 15 mai 1848. Astfel Crocco s-a înrolat în armata lui Ferdinand al II-lea, în primul regiment al artileriei, întâi în garnizoana din Palermo iar apoi din Gaeta cu gradul de caporal. Experiența militară a durat aproximativ patru ani și Crocco dezertă după ce a ucis un tovarăș de arme într-un duel rustic; circumstanțele nu sunt clare, se crede din cauza unei rivalități
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
de ferme extinse, cărora le ajungea un simplu bilet din partea lui Crocco cerând bani, arme sau cazare pentru a-i teroriza". În 7 aprilie a ocupat Lagopesole (transformând castelul într-o fortăreață, iar în ziua următoare Ripacandida, unde a învins garnizoana locală a Gărzii Naționale Italiană și l-a ucis pe Anastasia, cel care l-a denunțat pentru răpirea sa. În 10 aprilie jefuitorii intră în Venosa și o jefuiesc, alungând militarii din Garda Națională și burghezii care se refugiază în
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
a alăturat protestelor și încăierărilor altor prizonieri, preferând să rămână pe margine și să ajute pe cei bolnavi. El a fost vizitat în închisoarea din anto Stefano de către Pasquale Penta care a rămas acolo timp de 10 luni. Deși directorul garnizoanei a pregătit o notă în care a fost descris ca fiind " foarte serios , foarte periculos ", și că trebuie ținut " strict și continuu sub observație", Penta nu a găsit în el caracterul de "criminal înnăscut"; era " capabil într-adevăr de crime
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
von Rockendorf, care face din ele cuiburi de pirați și pune în pericol nu numai navigația comercială, dar și siguranța porturilor din regiune. În 1579, regele Henric III al Franței pune capăt acestei situații, îi gonește pe pirați și instalează garnizoane, numindu-l guvernator, în 1581, pe comandantul Alphonse d'Ornano. În 1637, acesta îi transmite comandamentul fiului său François d'Ornano. La moartea acestuia, văduva sa vinde insulele marchizului François Molé (1625-1712), mare logofăt al regelui Franței Ludovic al XIV
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
de oameni) și s-a retras spre nord pentru a apăra drumul înapoi spre Franța, lăsând restul trupelor să protejeze teritoriile cucerite recent. Între timp, Ferdinand al II-lea de Napoli a fost determinat pentru a scăpa Regatul Neapolelui de garnizoana lăsată în urmă de către regele francez. Deși împrăștiată în întreaga zonă, garnizoana franceză era compusă din trei elemente de bază: Pentru a se opune acestor forțe, Ferdinand a avut propria sa armată, și ajutorul vărului său spaniol. Generalul spaniol, Gonzalo
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
înapoi spre Franța, lăsând restul trupelor să protejeze teritoriile cucerite recent. Între timp, Ferdinand al II-lea de Napoli a fost determinat pentru a scăpa Regatul Neapolelui de garnizoana lăsată în urmă de către regele francez. Deși împrăștiată în întreaga zonă, garnizoana franceză era compusă din trei elemente de bază: Pentru a se opune acestor forțe, Ferdinand a avut propria sa armată, și ajutorul vărului său spaniol. Generalul spaniol, Gonzalo Fernández de Córdoba, a fost trimis din Spania, cu o mică armată
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
neclară, dar în curând va fi completată de 6.000 de voluntari din Calabria, care au aderat la rândurile napolitane când Ferdinand al II-lea a acostat. Contingentul spaniol a lui Cordoba a fost epuizat din nevoia de a pune garnizoane spaniole în mai multe locuri fortificate pe care Ferdinand al II-lea de Napoli le-a oferit Spaniei drept compensație parțială pentru ajutorul militar furnizat. Armata aliată a mărșăluit de la Reggio la Sant'Agata del Bianco, și de acolo la
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
a fost întâlnit și distrus de către forța aliată. Liga de la Veneția și-a asistat aliații, trimițând o flotă venețiană sub comanda amiralului Antonio Grimani de-a lungul coastei de est aflată sub ocupație franceză. La Monopoli, Grimani chiar a distrus garnizoana franceză staționată acolo. Deși era grav bolnav de malarie, comandantul francez în Calabria, d'Aubigny, n-a pierdut nici un moment pentru a răspunde la provocarea invaziei napolitano-spaniolă, răspunzând la cererile de ajutor ale garnizoanelor izolate din întreaga Calabria, solicitând, însă
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
La Monopoli, Grimani chiar a distrus garnizoana franceză staționată acolo. Deși era grav bolnav de malarie, comandantul francez în Calabria, d'Aubigny, n-a pierdut nici un moment pentru a răspunde la provocarea invaziei napolitano-spaniolă, răspunzând la cererile de ajutor ale garnizoanelor izolate din întreaga Calabria, solicitând, însă, sprijinul lui Précy. D'Aubigny a reușit să-și concentreze forțele, și imediat a mărșăluit spre Seminara. La auzul vestii ca d'Aubigny se apropie, dar neaflând de unirea cu Précy și mercenarii elvețieni
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
napolitanilor să scăpe. Spaniolii au putut să ajungă în siguranța la Seminara, trupele franceze au fost mulțumite că au ocupat terenul, datorită metodei tradiționale de a pretinde victoria. În ciuda acestui mare triumf francez de pe câmpul de luptă, situația generală a garnizoanei franceze izolată în sudul Italiei nu s-a schimbat substanțial. Folosind o forță amfibie mică și loialitatea populației locale, Ferdinand al II-lea de Neapole a fost curând după aceea în stare să reia Napoli. De Córdoba, folosind tactici de
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
în Italia a trebuit prima dată sarcina de a-i conduce pe turci din Cefalonia, împreună cu "condottieri" Pedro Navarro, ajutând marina venețiană să recucerească castelul Saint Georges pe 25 decembrie 1500, ucigând 300 de persoane, inclusiv liderul născut albanez al garnizoanei Gisdar. Córdoba a fost din nou pe teritoriul italian în 1501. După ce Ferdinand al II-lea de Aragon a intrat în secret într-o alianță cu Ludovic al XII-lea al Franței pentru împărțirea regatul Neapolelui: Tratatul secret de la Granada
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]