12,265 matches
-
În stare să-l elaboreze, dar de care acum nu se mai poate dispensa. În schimb, sînt atîția Îngeri ce zboară convențional, chiar În tablouri ilustre, Încît ne mirăm că personajele lui El Greco nu părăsesc pămîntul. Ele Îmi amintesc chiparoșii greci pîlpîind ca o flacără suptă de vînt. Sub acești chiparoși, În locul sfatului de a nu se apropia prea mult de soare, Dedal i-a spus, poate, fiului său altceva... Trebuie să fii ușor, să-ți pierzi greutatea dacă vrei să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
unui poet, a unui artist, nu moartea unui zburător. De aceea, poate, idealul de a birui gravitația și de a imita păsările și-a luat drept simbol victima, nu performeurul Întîiului zbor. Cum ar spune Hegel, mitologia ca și istoria greacă veche au devenit teritoriul unor foarte mari confuzii. Am ajuns astfel Într-un punct unde avem multe motive să bănuim că Socrate și-a condus procesul de pe banca acuzării. După procedura ateniană, verdictele erau două. În primul se afirma sau
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să zboare liber. Teama l-ar face sclav. Ne aflăm chiar la izvoarele dramei: libertatea lui Icar stă În eroarea lui. El Își creează moartea cu o liniște pe care numai copiii și zeii o au. Și seamănă cu cerul grec, pe care nu-l cucerește, ci i se dăruie. Eroarea lui Îl face fericit... N-aș putea găsi un exemplu mai bun pentru paradoxul lui Jules Renard le bonheur c'est de le chercher... PÎnă și orgoliul Îndrăznelii Îi lipsește
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zeul clarității și luminii, el este - cum s-a remarcat - pur, nefiind implicat ca Zeus În multe istorii urîte. Astăzi nici o greșeală nu le apare unora mai gravă decît a nu părea În nici un fel complicați. Am pierdut, vai, admirația greacă pentru măsură și claritate, dar În fața acestei lumini care curge pe ziduri spunîndu-mi cît de puțin ne trebuie uneori pentru fericire (acest puțin constituie Însă totul), Îmi repet că soarele Eladei nu e numai o categorie estetică, ci și una
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și se Îmbibă de liniște, rătăcind vag după zei vechi care nu disprețuiau viața și omorau cu candoare. Și dacă pronunț numele lui Apolo o fac pentru a mă Îndepărta și mai mult de orice scepticism. Căci nimic În sculptura greacă nu trădează Îndoiala. Din contră, totul caută s-o ascundă. Așa cum Îl vedem În statui, Apolo Înaintează ținînd În mîini lira și arcul, mîndru și melodios. VÎntul Îi flutură buclele blonde. La șold Îi atîrnă tolba cu săgeți, iar marea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vom recunoaște trăsăturile lui Oedip, iar buzele Întredeschise vor murmura „socot că totul e bine”, În timp ce În țărînă șarpele se reface din bucățile Însîngerate. Sfinxul nu suie niciodată pe Olimp și nu intră nici În atelierele sculptorilor de la apogeul clasicismului grec. Acolo sînt zeii, iar el e totdeauna de aceeași parte cu Oedip, unde zvîcnește un sînge plin de speranța și de temeri. Dar oare e adevărată această observație? Romanii Îi aduceau lui Pluton sacrificii numai pe Întuneric și numai victime
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În vreme ce, În preajmă, Diony sos trece cu mîinile pline de o țărînă a tuturor suferințelor și bucuriei, beat de dansul său pe struguri, pătimaș, tenebros și exuberant. Și totuși voi vorbi despre fericire. SÎnt convins că Între legile după care grecii și-au creat zeii și cele după care și-au creat statuile nu există nici o deosebire esențială. Olimpul constituie mai degrabă o formă a artei decît a spaimei. Zeii lingușiți de Pindar au trecut fără nici o dificultate În marmură. Aristofan
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
șarpele zdrobit de Apolo să redevină Întreg, faptul dovedește doar că, idealizînd, el nu vroia totuși să tragă un hotar inaccesibil Între sineși Olimp. Aceste gînduri Îmi par convingătoare, cel puțin pînă În clipa cînd, renunțînd să privim un templu grec din afara lui, vom Încerca să-l vedem dinlăuntru. Cei care au făcut o asemenea experiență au constatat că În interior spațiul e meschin și n-are nici pe departe măreția unei catedrale gotice. Armonia rațională a templelor grecești a fost
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
număr doar ceasurile care sînt senine, cîtă vreme voi putea crede că grecii, vorbind deschis despre durere În timp ce-l sărbătoreau pe Dionysos, n-o făceau din nepăsare și nici din cinism; ei rămîneau liberi și discutînd despre moarte. Astfel, tragedia greacă nu contrazice Parthenonul, ci Îl susține din alt punct de vedere. Totul e să dăm fiecărui lucru sensul cuvenit, altfel arbitrariul poate deveni la fel de revoltător ca absurdul. Ascultam Într-o zi un regizor, care pregătise un spectacol Eminescu, declarînd: În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și mă umple de amintiri. Există În această senzație ceva care mă face fericit și trist În același timp. Poate faptul că n-am stat de multă vreme, ca acum, negrăbit, sub un arbore ce-mi vorbește ca și măslinii greci despre răbdare, explică această vagă confuzie a simțurilor; ea mă convinge că În Încercările omului modern de a se reconcilia cu natura triumfă nostalgia unui suflet dornic să-și regăsească ingenuitatea, să se azvîrle În iarba pe care a uitat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lui Apolo să reinstaureze idealul lor. Minotaurul omorît de Tezeu În labirintul baroc nu este altul decît Marsyas. Eugenio d'Ors, pentru care istoria artei e o continuă alternanță a clasicului și barocului, e de părere că Între un vas grec decorat, unde triumfă desenul, și un peisaj impresionist, unde triumfă culoarea și lumina, Încape tot tezaurul picturii. La fel de bine s-ar putea spune că Întreaga istorie a artei Încape Între Apolo și Marsyas. Nimic mai neașteptat la un gînditor Îndrăgostit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
statuilor grecești părea să nu-l contrazică. Însă la Pygmalion aflăm un punct de vedere diametral opus: avem arta pentru ca adevărul să se nască Înfiorat sub mîinile noastre. Căci dragostea lui Pygmalion ascunde și o revoltă Împotriva esteticii eline. Sculptura greacă a evitat sîngele și zbuciumul cărnii pentru ca oamenii să aibă armonia și frumusețea zeilor. Acum, În locul buzelor care să surîdă ca zeii, Pygmalion preferă să simtă sîngele cald al unor buze omenești. Dărîmă piramida pentru ca sub cerul gol, În plin
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a iubi la care renunță În numele creației. Pygmalion Își sacrifică arta În schimbul iubirii. În locul unei statui eterne, el vrea să obțină un trup muritor pe care-l va iubi. În felul acesta, ducîndu-și pînă la ultimele limite idealul estetic, arta greacă și-l neagă, renunțînd la o eternitate iluzorie În favoarea unei fericiri prin care să circule sînge. Scopul ultim se confundă cu punctul ei de pornire. Întreaga aventură constă În a Închide cercul, mai ales că Pygmalion vrea această operă nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se poate compara cu el. Și nicăieri mai mult decît În glorificarea lui n-ar fi găsit grecii o mai limpede posibilitate de a-și satisface dragostea pentru coerență. Dacă lîngă sfinxul de la piramide am fost zei, iar lîngă sfinxul grec am redevenit oameni, lîngă tine, zeiță a iubirii și frumuseții, toate acestea nu se mai contrazic... ...O zeiță, tu nu-mi făgăduiești nici surîsul ca Apolo, nici Înțelepciunea ca Atena. Dar ce altă Înțelepciune mi-aș putea dori În afară de cea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ochii Afroditei din Cnid, convinsă că buzele ei freamătă În centrul lumii. Renașterea reabilita un ideal despre care știa că murise, care se dovedise vulnerabil, muritor, În timp ce sculptorii Afroditelor clasice credeau În nemurirea lui. Cine a Întîlnit printre ruine sfinxul grec nu va mai putea rosti numele adevărat al nici unui zeu. Venus pictată de Botticelli nu mai e aceeași care a ieșit fericită din valuri sub privirile uimite ale anticilor. Și poate e momentul să-i dam dreptate lui Bacon. Adevărații
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Bacon. Adevărații „antici”, scria el, sîntem noi, În timp ce epoca pe nedrept numită „antichitate” este În realitate tinerețea lumii. Deschizînd pleoapele, zeița a căpătat ochi omenești care au văzut și alte lucruri, În afara mării. Renașterea sărbătorește din nou, ca și cultura greacă, biruința lui Oedip asupra sfinxului, dar ea știe sfîrșitul poveștii. Paris Lăudîndu-i frumusețea, legenda nu mai găsește altceva să-i acorde lui Paris. După zece ani, soția adulterină se Întoarce În brațele lui Menelau ca și cum nimic nu s-ar fi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Infern numai pentru a ucide o amintire... Dacă n-o mai aveam pe Euridice, m-am rugat, poate, de zeii Infernului să-i reînvie umbra numai pentru a pierde totul, iar cîntecul meu să rămînă singur ca țipătul păsărilor...) Spiritul grec creează echilibrul din tensiuni contrarii. Lui Icar i-l opune pe Anteu, lui Apolo pe Dionysos, cîmpiei - muntele. Esența Eladei stă, paradoxal, Într-un zeu roman, În Ianus. Dar la Orfeu echilibrul se zdruncină, deoarece el nu mai are Încredere
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu gîndul că În deșert piramida nu Înseamnă mai mult, dar nici mai puțin, decît Înseamnă catargul de care se leagă Ulise; pentru a nu ne ucide sirenele dansînd pe nisip... Trebuie să mă reîntorc la Oedip și la sfinxul grec. VÎrful piramidei e un zeu provizoriu. El mă lasă singur cu tentativele mele de a deprinde arta dificilă a măsurii, cea care Îmi lipsește de cîte ori mă Încurc În propriile mele declarații despre fericire. Nemesis Zeiță a măsurii, a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În care statuile n-au sîngerat niciodată, să fie adus În cele din urmă Procust Însuși, ucis de Tezeu. S-a vorbit uneori cu o mirare pe care n-o Înțeleg despre faptul că În loc să Înăbușe, să strivească arta, canonul grec i-a dat strălucire. Dar acest canon era chiar forma unui ideal de frumusețe. Departe de a fi o Închisoare, el era templul grecului. Acesta era cerul său și pînă acolo vroia să zboare aripa sa. Nu numai că grecul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ținînd În mînă merele din grădina Hesperidelor cum Îl Înfățișează cea mai frumoasă dintre statuile sale datorată atenianului Glycon și descoperită În Cinquecento la Roma. El Încarnează un principiu de ordine al lumii elenice. Tot ce e urît pentru gîndirea greacă e pentru el monstruos. Tot ce e irațional e demn de dispreț. Tot ce e accidental trebuie suprimat. Acest bastard divin are ferocitatea purității. El e la fel de intolerant ca și Platon În Republica sa. Curăță acropolele de monștri pentru a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Oedip de respect? Adevărul nu cere o vitejie mai mică decît acea de a ucide un monstru. Heracles răspunde altfel sfinxului, dar nu altceva decît Oedip. Brațele lui glorifică același răspuns pe care-l glorifică sensibilitatea lui Oedip și sculptura greacă În epoca ei de aur. Numai că inima lui Oedip ține minte totul și reia mereu Întrebările de la capăt, În vreme ce Heracles, după ce a omorît un monstru, l-a uitat. El nu cunoaște lumea, n-o bombardează cu Întrebări, ci o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
noaptea și pe care, numai din pricina vechilor mele himere polare, mi-l imaginez, În prima clipă, avînd claritatea maladivă a unui soare boreal, Înălțat roșu deasupra munților de gheață. Nu mă Întreb ca altădată: de ce n-aș privi o marmură greacă fără să obiectez nimic? Sau: ce mai este Hiperboreea pentru cineva care se teme să surîdă? Știu că trebuie să obiectez. Există, probabil, tot atîtea Elade cîte au fost evocate, iar statuile grecești spun numai ceea ce sîntem În stare să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să existe. Acum știu că surîsul sfinxului culcat pe nisipuri nu este un surîs al indiferenței... Ploaia măruntă de-afară cade peste toate ceasurile În care m-am gîndit la zeii antici. Olimpul trebuie să fie pustiu, Însă cadavrul sfinxului grec nu va fi găsit În prăpastia unde s-a aruncat. Zeul-Întrebare trăiește... VÎntul de toamnă răscolește o mare pe care n-o mai zăresc. O umbră s-a strecurat parcă printre oțetarii uzi de ploaie. Forma mea de speranță și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
1974) și Țara somnului (1994). A apărut cu poezii în antologiile: O mie și una de poezii românești (1997) de Radu Cârneci; Poezia română după proletcultism (2000) de C. Abăluță. A fost tradus în limba franceză (Bruxelles, 1972), în limba greacă (1974) și în Anthologie de Poesie Roumaine Contemporaine de George Astaloș, în 1999. În 1968 a înființat grupul de poezie Lunar II. Pentru merite literare, Adi Cusin a fost distins cu Premiul revistei „Luceafărul“ (1966), Premiul revistei „Cronica“ la Festivalul
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
ci doar teama de ea : cred că îți poți rândui foarte frumos viața fără să te temi de momentul scadenței. Pledez pentru un long good-bye zen : a pleca din această lume eventual prin eutanasie elegant, pregătit, cu zâmbetul pe buze (grecilor și romanilor le reușea bine chestia asta). Niciodată n am înțeles de ce oamenii religioși se tem de moarte... Ar putea fi momentul întâlnirii cu Dumnezeu, nu ? Alexandru Budac : Ca să readuc discuția pe tărâm cinefil, am să-ți amintesc că fără
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]