7,087 matches
-
Rajk, Tito și ceilalți printr-o rețea complexă de contacte reale sau născocite, urzită În jurul americanului Noel Field, director al operațiunilor de ajutorare Întreprinse În Europa postbelică de Biserica Unitariană. Deja invocată În acuzațiile aduse lui Rajk și altora, rețeaua imaginară de superspioni titoiști a lui Field, cu sediul la Budapesta, urma să fie principala dovadă Împotriva lui Gomu³ka. Polonezii au rezistat Însă presiunii sovietice de a desfășura public ample vânători de vrăjitoare după modelul maghiar. Partidul Comunist Polonez În exil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toate genurile. Influența americană asupra tinerilor europeni a contribuit direct la ceea ce era deja deplâns ca o „prăpastie Între generații”. Concetățenii lor mai vârstnici observau și regretau tendința tinerilor europeni de pretutindeni de a condimenta conversațiile cu americanisme reale sau imaginare. Un studiu a estimat că, pe parcursul anilor ’60, aceste „americanisme” s-au multiplicat de paisprezece ori În presa germană și austriacă; În 1964, criticul francez René Etiemble a publicat Parlez-vous franglais?, o plăcută (și, s-ar putea spune, profetică) analiză
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau coloniale. Spre deosebire de soldații francezi sau portughezi, spaniolii nu trecuseră prin Înfrângeri umilitoare sau retrageri forțate. Nici un pericol militar nu amenința Spania, iar securitatea internă era asigurată de poliție, jandarmi și trupe speciale antrenate să lupte cu teroriștii - reali sau imaginari. Armata, redusă la un rol ceremonial, devenise refractară la risc: conservatorismul ei dintotdeauna se manifesta din ce În ce mai des ca entuziasm pentru restabilirea monarhiei, identificare ce se va dovedi, paradoxal, benefică În tranziția națiunii spre democrație. țara era condusă de o rețea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parodii ale celor emise de către judecătorii reprezentanți ai regelui. Tagma oamenilor legii, în speță comunitatea de clerici dependentă de curțile de justiție, înscena, într-o zi din timpul Carnavalului un "proces-caricatură". Acesta era în general despre un fapt ridicol, uneori imaginar, alteori real, dar întotdeauna fără perdea. Subiectul era prezentat de către vistiernic îndată după sărbătoarea Sfântului Martin și, în timpul acestor zile de veselie, tribunalele își suspendau lucrul. Odată ce tema era reținută, organizatorii supravegheau alegerea inculpatului și a reclamantului printre clericii cei
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
regulamentul nr. 595/91 din 4 martie 1991 privind controlul și sancționarea neregulilor comise în detrimentul secțiunii Garantare a FEOGA. Europa celor Douăsprezece 1. state posedă 500 000 de ha de podgorii, adică 5 000 de km², ceea ce înseamnă o podgorie imaginară a cărei suprafață ar reprezenta aproape dublul teritoriului Marelui Ducat de Luxemburg. Comunitatea Europeană este cel mai mare producător mondial de vin (175 milioane de hectolitri la o recoltă globală de 300 de milioane de hectolitiri) dar, în același timp
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
mitului și întărind prin varii procedee - forma folclorică de baladă, descântec sau strigătură, un ciclu de poeme intitulate alternativ Voce, Cor, Strigăt - marca rostitorului detașat o clipă, spre a se retopi în colectivitatea supusă aceluiași destin. Placheta Întoarcerile arată eșecul imaginarului recuperator al „roții întoarse a lumii”. Moartea și măsura măruntă sunt damnațiunea ironică sub care insul se zbate: „Vai, îngerul pipernicit/ Ca și pipernicitul diavol...”. Lanțul continuității nesfârșite trece prin moartea netranzitivă a insului, și nu aceleași frunze renasc, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
gardée, le traducteur Paul Miclău avoue avoir recouru à des techniques de compensation. En même temps, îl a consulté la traduction antérieure qui est l'œuvre d'Yvonne Strat.1191 La traduction du recueil Ultimele sonete ale lui Shakespeare/traducere imaginara (Leș derniers sonnets de Shakespeare/traduction imaginaire) de Vasile Voiculescu a offert au traducteur Paul Miclău l'occasion de réfléchir sur le statut même de la traduction de poésie. S'agissant plutôt de métapoèmes qui déploient une " intertextualité tourbillonnaire "1192, l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Mysjkin et Anca Vasiliu, Éditions Textuel, France, 2005. VOICULESCU, Vasile, volume bilingue, Poezii/Poésies, sélection, traduction, avant-propos du traducteur et note biographique par Paul Miclău, préface par Ștefan Augustin-Doinaș, Minerva, Bucarest, 1981. VOICULESCU, Vasile, Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginara/Leș derniers sonnets de Shakespeare. Traduction imaginaire, traduction et préface par Paul Miclău, Paralelă 45, Pitești, 2005. 2. 10. Bibliographies Bibliografia analitică a periodicelor românești, Editura Academiei R.S.R., București vol. I : 1790-1850, 1966-1967 ; vol. ÎI : 1851-1958,1970-1971. Bibliografia istorică a
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Paul Miclău, op. cît. 1106 V. Vasile Voiculescu, volume bilingue, Poezii/Poésies, sélection, traduction, avant-propos du traducteur et note biographique par Paul Miclău, préface par Ștefan Augustin-Doinaș, Minerva, Bucarest, 1981. 1107 V. Vasile Voiculescu, Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginara/Leș derniers sonnets de Shakespeare. Traduction imaginaire, traduction et préface par Paul Miclău, Paralelă 45, Pitești, 2005. 1108 V. Ion Barbu, Nadir latent/Nadir latent, volume bilingue, sélection, traduction et préface par Paul Miclău, Minerva, Bucarest, 1985. 1109 Mihai Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Nadir latent/Nadir latent, volume bilingue, sélection, traduction et préface par Paul Miclău, op. cît. 1191 V. Ion Barbu, Joc secund, traducere de Yvonne Strat, Editura Eminescu, București, 1973, 293 p. 1192 Vasile Voiculescu, Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginara/Leș derniers sonnets de Shakespeare. Traduction imaginaire, traduction et préface par Paul Miclău, op. cît., p. 21. 1193 V. Ibid. 1194 Idem, p. 28. 1195 Paul Miclău, " Avant-propos du traducteur (La transposition de la poésie de Lucian Blaga en français) ", în
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
unică și care să se aplice automat. Rolul deosebit al managementului, al echipei managementului resurselor umane constă, tocmai în a evalua cu atenție situația organizației, punctele tari și slabe ale personalului de care dispune, a realiza o activitate realistă de imaginare a tipului de resursă umană dorit și accesibil. În noile condiții ale piețelor globalizate, găsirea unor modele de management, în general, de managementul resurselor umane, în particular, se dovedește a fi unul din mijloacele cele mai eficace de asigurare a
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
la iveală în modul cel mai clar dacă analizăm lumea la care se referă ea. Sâmburele artei literare se află, evident, în genurile tradiționale, adică în lirică, epică și dramă, în toate acestea conținutul se referă la o lume fictivă, imaginară. Aserțiunile dintr-un roman, dintr-o poezie 50 sau dintr-o dramă nu sunt adevărate în sensul strict al cuvântului; ele nu reprezintă construcții logice. Există o diferență esențială și importantă între o relatare făcută într-un roman, fie chiar
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Nu putem deveni cititori contemporani ai lui Homer sau ai lui Chaucer sau spectatori ai reprezentațiilor date în teatrul lui Dionysos din Atena sau în teatrul "Globe" din Londra. Va exista întotdeauna o deosebire categorică între un act de reconstituire imaginară și adeziunea efectivă la un punct de vedere trecut. Nu putem să credem sincer în Dionysos și în același timp să râdem de el, așa cum făceau probabil spectatorii Bacantelor lui Euripide *9; și puțini dintre noi acceptă cercurile Infernului și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de la marginea decadenței sau a declinului Occidenului, cât o formă de reverie care recuperează conținuturi afective complicate, difuze, conjugate sub semnul feminității. Acest fapt construiește diferența față de simbolismul occidental unde melancolia constituie un simptom al declinului vast, generalizat, o proiecție imaginară a lui fin du monde sau finis latinorum, sau doar fin de l'ancien régime. Acest personaj generic al melancolicului cristalizat adesea în persoana unui ultim vlăstar al aristocrației muribunde trăiește într-un regim estetizant, izolaționist, de catastrofă delectabilă. Melancolia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și la Kimon Loghi, cum de asemenea, Frederic Storck are în vedere compoziții melancolice, dintre care câteva sunt destinate unor monumente funerare. Artistul decadent se remarcă prin aceea că tinde să-și construiască propriul spațiu, care să corespundă proiecției sale imaginare despre artă, care ține locul religiosului. Sacerdoțiul artistic presupune edificarea unui spațiu de cult, acesta va fi templul artei amenajat fie pentru o întreagă grupare artistică cum este casa Secesiunii realizată de arhitectul Olbrich, fie că artistul își va transforma
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei mutații profunde în tablourile sale. Punctul de dispersie al acestei coerențe îl constituie un sincretism stilistic care se face ecoul unui mixtum compositum mitologico-esoteric. Pictorul nu este interesat de construcția minuțioasă a unor scene istorice, ci de spații exotice, imaginare, întrebuințând elemente disparate ale unor mitologii care nu au aproape nimic în comun în afara unui simbolism difuz și pletoric. M. Bengesco opinează că Moreau rămâne profund îndatorat picturii quatrocentiștilor și a venețienilor Carpaccio și Bellini, iar de la primitivi îl influențează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Moreau avem o permanentă tensiune între concepția de ansamblu a operei și realizarea ei, unde este sesizabil efectul densității decorative prin acumularea detaliului care fie o atomizează, fie o sufocă. Sau, în formularea lui Rapetti, "Tocmai această tensiune între fluxul imaginar, "revărsarea de sine" și necesitatea de a izbuti o formulare inteligibilă a subiectului conformă cu toate implicațiile morale generează specificitatea operei"46. Există un defazaj între acest flux al imaginarului și transpunerea viziunii care are consecințe asupra coeziunii ansamblului, tensiune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o întreține cu literatura, provenind din caracterul poetic al viziunii pictorului. Printr-o expresie plastică, M. Bengesco evidențiază încercarea pictorului de a sintetiza mitologiile, religiile, istoria în ceea ce ar putea constitui o ficțiune reprezentativă a unei idei într-un cadru imaginar. În mod evident, Moreau nu este interesat de recuperarea unui cadru istoric real, elementele unor culturi diferite se pot regăsi împreună într-un ecumenism estetic deplin, fără ca acestea să distoneze. Literaturitatea provine și din această construcție a cadrului, a decorurilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
subminată de detalii simbolice puternice care au devenit centre independente de energie. [...] Picturile lui Moreau par să permită un mare grad de autonomie, deși acestea sunt, de obicei, constrânse de către un ferm, dar cu toate acestea bizar și abstrus aranjament imaginar"52. Chiar într-un context narativ pe care-l revendică pictura lui Moreau, "narațiunea", ca și în cazul romanului lui Gustave Flaubert și a romanelor decadente, cedează locul descrierii, sau mai precis "simbolurilor" care alcătuiesc textura decorativă a tablourilor, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
caracteristică împărtășită de sensibilitatea decadentă și simbolistă în tratarea unei teme specifice, cea a unei femme fatale decadente, temă decelabilă în picturi precum Astarte Syriaca (1877), Venus Verticordia (1864-1868) sau Mnemosyne (1881). Inserția unei feminități virtual punitive, augumentate de mizanscenele imaginare al unui spațiu arhaicizat, contravine, în opinia lui Rapetti, esteticii ruskiniene. "Spațiul ireal, saturat, deliberat arhaic, construcția sculpturală a figurilor lui la limita dintre frumusețe și diformitate, caracterul compulsiv al acestei acumulări de femei cu forme ample, cu buze cărnoase
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se precizează în raport cu spațiul și accesoriile, elementul decorativ participă la revendicarea unui sens superior. Privitor la primul panou, înfățișând o tânără femeie înconjurată de flori într-un peisaj silvan, într-o atitudine de extaz, Marian Constantin relevă factura poetică, onirică, imaginară a acestui peisaj, care consună cu transa extatică a personajului seminud. Ideea de sugestie, de sentiment poetic care se transmite observatorului vine mai degrabă din caracterul enigmatic care se degajă din atitudinea ambiguă a personajului, ale cărui fantezii rămân destinate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un fenomen de aculturație este vorba, acest mixaj, acest sincretism devine o caracteristică a simbolismului și decadentismului european în pictură. Moreau plasează sub semnul unui metisaj stilistic orientalizant elemente provenind din diverse culturi, pentru a realiza mizanscenele grandioase ale universului imaginar în care sunt înscrise emblematic "personajele" sale. Pe lângă cromolitografiile având ca subiect poemul "Luceafărul" al lui Mihai Eminescu, Mișu Teișanu ilustrează și "Călin (File din poveste)" oferind o feerie de o mare putere de seducție și de un mare rafinament
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este și impresia de mască mortuară, contrastând paradoxal cu o fluditate acvatică a acestui chip, aflat parcă în transă onirică. Acest dinamism înghețat, devenit instantaneu, evocă o ordine meduzantă a privirii, care fixează efemerul clipei pentru eternitate cu ajutorul unui blitz imaginar. Hiperion ca și Hypnos-ul lui Khnopff este personajul tutelar al imersiunii onirice într-o lume spectrală a frumuseții proiectate în chipul demonului. Frumusețea acestei măști trece dincolo de orice relevanță fizică, adevăratul chip al poetului este cel al demonului-daimon al tradiției
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bahice, a unor suflete ce plutesc între crimă și plăceri se cere o artă care cunoaște și jocul mușchilor (...) carnea, adică, anatomicește specificat mușchii evidențiază activitatea viermilor ce sînt nervii și care chinuiesc ființa pradă pasiunii (...). În mijlocul acestor artiști bolnavi imaginari de neurastenie expune, din sentiment paternel probabil, d-l Storck"311. Sub raport tematic, influența rodiniană este recuperabilă din obstinația cu care acești artiști revin la tema gândirii, a gânditorului și cea a sărutului, ca variațiuni tematice ale sculpturilor rodiniene
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
similare cu Himera pământului aflate la picioarele unei cruci, dar și pe o mărturie a lui Victor Ion Popa privitoare la intenția sculptorului de a valorifica această figură mitologică drept sinteză a operei sale și ca titlu pentru un muzeu imaginar, care să cuprindă toate himerele sale. Trecerea în revistă a himerelor paciuriene relevă un portativ destul de larg al reprezentării, dominat însă de o serie de constante care dau corerență viziunii artistice și se pot configura într-o estetică. Himera nopții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]