7,575 matches
-
pe care mi-o fac aci are, în ciuda aspectelor dezagreabile (cine nu le-a avut?) pe care le relev, un sens pozitiv, tinde la afirmarea unei etici ce s-a clădit pe experiențe contradictorii, pe lupta temperamentului cu intelectul, a instinctului cu cenzura religioasă, a deprinderilor simple cu sofisticările civilizației. Pentru a fi cinstit cu mine însumi, mă arăt cum sînt: „și în picioare și culcat, și pe față și pe dos, și la dreapta și la stînga și în toate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Eram, pentru ei, intelectual bombastic și suspect de tînăr. Nestăpînirile mele verbale l-au făcut pe Bratu, secretarul cu propaganda, unul dintre cei mai mari șmecheri pe care i-am cunoscut, să afirme că am porniri de sinucigaș. Lipsit de instinctul de conservare, fără protecție înaltă, trebuia inexorabil să fiu marginalizat. „Sinuciderea” mea „politică” sper să fie urmată de o renaștere profesională. Cu cît redescopăr mai mult gustul meseriei, cu atît îmi dau seama mai bine pe lîngă ce deșertăciuni am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
recidiva, Lenin „ceda impulsurilor interne inconștiente” și se refugia, din nou, urcînd o scară (aproape tîrîndu-se, căci era paralizat), în camera cea mică și întunecoasă. Doctorul Foerster a pus acest comportament în legătură cu „conceptul de etică comunistă”, care îi intrase în instinct, astfel că, în momentele de lipsă a lucidității, „aspirația la simplicitate” devenea automată. Om de studiu, dublat de un activist (dar nu în genul activiștilor de teren, cu „vizite de lucru”), Lenin citea foarte mult. La Gorki, în primele trei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la drumul mare și-și ascut bricegele, cum se întâmplă acum, e o bucurie pe care o guști și cu burta goală. Regimul pare să știe asta și cred că i va lăsa să se spintece până acolo unde propriul instinct de conservare le va permite fiecăruia dintre ei. Fie-le țărâna ușoară. Un contribuabil, februarie 1984, difuzată la 1 aprilie 1984 Domnule director, în atât de răvășita onomastică socialistă multilateral dezvoltată a mai apărut un termen, vrând, parcă, să caracterizeze
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
primului cetățean al patriei liniștea atunci când el o pierde. Tovarășul Corbu își riscă integritatea corporală, așa cum s-a întâmplat la Spitalul Brâncovenesc, pentru a decide dacă-l dărâmă sau nu. Scăpat din mașina blindată, tovarășul Corbu s-a trezit în fața instinctelor sale și, auzind cum miorlăie o pisică, a rupt-o la fugă, după ea. Pisica vulgaris sau pisica spitalicensis neștiind ce grad de colonel de Securitate are tovarășul Corbu, s-a înfoiat, l-a stupit (vezi celebrul blestem arghezian stupi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În ce fel distribuia admirația și sarcasmul chiar față de unii dintre colegii săi de redacție, pentru a Înțelege, fără greșeală, unde, de ce și cum s-ar fi situat, acum. Sorin dispunea de un inatacabil bun-simț, de un sănătos și alert instinct al evaluării oamenilor și cărților, cu dreaptă, genuină măsură. Ironiza instantaneu prețiozitatea, dubioasele jocuri de vodevil politic, demagogia de orice fel, xenofobia de orice fel, inclusiv, și mai ales, cea „subtil” ambalată În țopenie elitară. Minciuna, discursurile patetice, de „nobilă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să se consulte și el, ca omu’, Înainte de a decide. Dispus să-și asume eroarea, dar și, neapărat, s-o Îndrepte, chiar dacă asta Însemna să-și contrarieze acum, În sens invers, colegii. Avea, evident, Încredere mai curând În propriul său instinct, educat prin contemplarea În lungile decenii socialiste a atâtor stupefiante convertiri și compromisuri În lumea scriitoricească. Arăta un sănătos scepticism față de orice vedetism și nu renunța la un soi de țărănească, deși subtil rafinată, neîncredere față de motivația gesticulației publice, chiar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Rezistența scriitorului sub comunism, onorată cu Închisoarea, devine firească, după trezirea din Întunecata vrajă legionară, tocmai pentru că nu se produce În numele marilor „principii” retorice, lesne manipulabile, ci stă sub iradierea unui principiu mai curând implicit și imuabil, care este și instinct genuin, al frumosului. Adorația, iluminarea, iconoclastele exhibări provocatoare, senzualismul, intensitatea aspirației devin flăcările unei existențe care nu poate sta decât sub Înalta benefică turmentare: frumusețea ca libertate, libertatea ca supremă frumusețe. Experimentul jubilației gregare rămâne doar „deviere” inițiatică, pregătind novicele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acolo, de fapt, era frustrată În eforturile de a fi Împreună cu mama ei. Regimul o pedepsea, Într-un fel, pentru că nu se aliniase la guvernarea Ceaușescu, cum făcuseră destui români În America. Ea nu sesiza Însă realitatea, nu avea deloc instinct social sau politic. Ceea ce am Înțeles În timpul petrecut la București era oroarea vieții zilnice În acea țară săracă, stricată. Am relevat prietenia familiei care ne ajuta, tipul care a izbutit admiterea mamei În camera de urgență la spitalul unde nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fost În drum spre tipar. România rămânea un subiect pe care nu Îl dorea dezbătut, nici nu Îl dorea În imediată apropiere. În 1997, când mă pregăteam, neliniștit, pentru o vizită În țară, Îmi repetase la telefon să-mi urmez instinctul, să evit călătoria. Nu pentru că ar fi primejdios, cum susțineau mulți, ci doar pentru că am să mă chinui inutil. „Ai destule cu care te chinui aici. N-ai nevoie de supliment. Ai să te simți mizerabil. Tocmai citeam o altă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
naratorul este definit, În cele din urmă, drept libertate. În acest esențial și profund principiu al „adevăratei supraviețuiri” găsește din nou conecția cu scrisul său. „Profesorul nu făcuse ceea ce trebuia să facă, În alte cuvinte, ceea ce Îi dicta, logic, foamea, instinctul supraviețuirii, demența și regulile dominante ale pactului sângeros dintre foame, instinctul supraviețuirii și demență.” În acea Întâmplare infernală și izbăvitoare, naratorul găsește nu doar argumentul suprem Împotriva banalelor aserțiuni despre bine și rău, cum apar ele În interpretarea de consum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
esențial și profund principiu al „adevăratei supraviețuiri” găsește din nou conecția cu scrisul său. „Profesorul nu făcuse ceea ce trebuia să facă, În alte cuvinte, ceea ce Îi dicta, logic, foamea, instinctul supraviețuirii, demența și regulile dominante ale pactului sângeros dintre foame, instinctul supraviețuirii și demență.” În acea Întâmplare infernală și izbăvitoare, naratorul găsește nu doar argumentul suprem Împotriva banalelor aserțiuni despre bine și rău, cum apar ele În interpretarea de consum, post-factum, a Auschwitzului, ci și temeiul propriei sale „continuități” În supraviețuire
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
știu, o dată pentru totdeauna și irevocabil, ceva la care nu voi renunța niciodată.” Scrisul - „săpatul continuu al gropii” - Își relevă, totuși, În cele din urmă, scopuri și speranțe, care vin dinspre fugara fantomă, de neuitat, a Profesorului: supraviețuirea spirituală. Când instinctul „nu mai vrea și probabil nu mai este capabil să supraviețuiască”, spiritul solicită propria formă, ca să poată continua, „oricum și dincolo de orice”, adresându-se oricui și nimănui, „pentru cel care există și cel care nu există, pentru cei care se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
plină de primejdii pentru unitatea noastră națională. Agentul agitator asmuțind masa fanatizată asupra liberalilor, o asmuțea totdeodată asupra unei ramuri a poporului său, care de sute de ani suferea jugul acestei clase conducătoare. în vechiul regat, neofanariotismul îi adormise poporului instinctele sănătoase de reacțiune. Ori rolul mare al Ardealului în noua clădire românească ar fi fost trezirea întregului popor românesc la viața cea nouă și ajutat să se elibereze de această clasă conducătoare. Marea scădere a conducătorilor politici din Ardeal consta
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
încete. Peste tot plutea mai mult o apatie pentru ori ce fel de problemă de interes public. Dezorientarea lumii românești ușura ofensiva străină pe toate terenurile de activitate. Străinii încercau orice pentru a nu mai fi posibilă o reînnoire a instinctului de apărare românească. Legalismul formal al lui Iuliu Maniu, indiferența sau chiar simpatia unora dintre conducătorii partidului cu roluri de conducere în stat, pentru politica de stânga, era o încurajare pentru mișcarea comunistă. Prin această mișcare se urmărea stăpânirea directă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
suferință nu i-a putut clinti din loc. Mulți au fost schingiuiți de poliție și de jandarmi, cu casa și cu avutul împrăștiat după ani de temniță sau lagăr, fără ca să le poată nimici dârzenia credinței lor. Purtau în ei instinctul sănătos al neamului, care, trecând prin toate vicisitudinile soartei, de două mii de ani trăiesc și luptă pentru un viitor mai bun. O mare mângâiere a fost pentru mine întâlnirea cu Corneliu Georgescu. El, pe vremea aceea, era concentrat ca ofițer
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
explică: „Tot ce se întâmpla ... se datora și faptului că, în primul rând, conducerea închisorilor și lagărelor era formată din elemente, care nu știu dacă meritau aceasta funcție. Majoritatea erau recrutate din rândul țăranilor făcuți ofițeri, cu o serie de instincte și fără să înțeleagă rostul. Ca orice om slab, când nu ai argumente recurgi la forță.” Este interesantă această explicație a fostului ministru de interne Pavel Ștefan el însuși cu o instrucție precară. în continuare, Pavel Ștefan răspunde la întrebări
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
enciclopedia medicală franceză menționează și analizează cazuri de sinucidere, într-o tentativă și mai rar în două tentative. Ceea ce este de observat este că intervalul de timp între două tentative, este de câțiva ani, pentru că după o anulare forțată a instinctului de conservare, într-o tentativă, acesta revine în forță și nu mai îngăduie autoagresiunea, decât după o lungă perioadă, dacă bineînțeles cauzele care au provocat-o subzistă. O tentativă nereușită în fapt, în plan psihic se consumă în întregime și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
om, chiar dacă se numea Nicolae Petrașcu, ci reacția în fața morții spirituale și chiar fizice a unui neam întreg, reacție izvorâtă din străfundurile originare ale istoriei sale. Și așa s-a format din nou un schelet organizatoric și a izbucnit din instinctul de viață al neamului rezistența acestuia pe toate planurile vieții. Superioritatea infinită a forței ocupantului și colaborarea trădătoare a unor elemente interne, detracate spiritual sau inconștiente, adunate în PCR, au dus la supremația forței răului în România. Rezistența neamului însă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
văzut de drum. Asta a fost tortura și deocamdată îți ajunge. Să știi că suntem capabili de lucruri îngrozitoare când ne punem serios pe treabă. Poate o să mai avem ocazia să-ți arătăm. Îmi apăsam rana cu prosopul și încuviințam. Instinctul îmi spunea că e mai bine să fac așa cum îmi dictează ei. — Deci voi l-ați plătit și pe individul ăla de la gaze! Ați făcut-o special ca să am timp să ascund obiectul, nu? — Îmi place că ești deștept, mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
iau spre sud, acolo nu ninge. După părerea mea n-ar trebui să se cramponeze de acest loc. — Nu-ți pot explica, dar știu că nu pot părăsi Orașul. Îi aparțin. Sunt captivele lui. Ca și tine, ca și mine. Instinctul le spune asta. Poate că nu le priește decât iarba de aici. Sau nu pot traversa deșertul de calcar. Nu știu ce să zic. — Ce se întâmplă cu cadavrele? — Le incinerează Paznicul, răspunse Colonelul, cuprinzând ceașca de cafea cu mâinile lui mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
așa ceva. Ai încălca niște principii morale? — Principii morale? am repetat eu uimit. M-a mirat și pe mine ecoul propriei mele voci. Am rămas pe gânduri, cu privirile în tavan. — Nu, nu-i vorba de nici un fel de principiu moral. Instinctul îmi spune că nu trebuie să fac așa ceva. Poate se leagă și de fluxul invers al amintirilor. Nu-ți pot explica, nu știu cum. Tot ce știu e că mi-aș dori mult să mă culc cu tine, dar ceva mă oprește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
indignat de afirmația unui cititor al F. („frumosul e o categorie istorică”, „valorile estetice variază potrivit progresului societății omenești”), răspunde cu promptitudine: „Afirmarea aceasta turbură pe intelectualul obișnuit cu anume principii estetice și chiar pe creatorul pur și simplu în instinctele lui.” O altă tentativă de recuperare a literarității, făcută de Cezar Petrescu în ziarul „Semnalul” din 3 august 1948 (Răspunderea scrisului), este, de asemenea, aspru sancționată. În articolul Dl. Cezar Petrescu și „imparțialitatea” problemelor scrisului (34/1948), Paul Georgescu condamnă
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
cât arhaici, îndărătnici ca mentalități, mișcându-se într-un mediu rudimentar; nu atât misterioși (ca taciturnii lui Mihail Sadoveanu), cât refractari, netransparenți, păstrând sub măștile lor neutre gânduri ascunse. Nimic poetizat în comportamentul lor; reacțiile aspre, gestica violentă, limbajul stâncos, instinctele fruste - acestea par comentate de către un Giovanni Verga transilvan, vădit ostil idealizării, „crud” în verismul său. Tangențele cu Ioan Slavici, cu Liviu Rebreanu, mai puțin cu Ion Agârbiceanu (invocate de mai toți exegeții), se opresc pe versantul realismului dur, dincolo de
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
un versificator ingenios, stăpân pe o gamă ritmică și strofică variată: el introduce alegra strofă 7-3-7//7-3-7, folosită de Ronsard, Hugo, Th. Gautier, iar în rimă, pentru a realiza o sonoritate deosebită, plasează nume proprii exotice. Dar calitățile formale și instinctul poetic i-au fost copleșite de verbozitate și de greaua încărcătură neologică, franțuzită ori italienizantă. Drama sa Grigorie Vodă, domnul Moldovei (1864), prolixă, construită în manieră hugoliană, este una dintre primele piese istorice românești. Un vodevil, Don Gulică sau Pantofii
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]