9,535 matches
-
tăbăcărie și trei tipografii. S-au mai înființat trei prese de ulei de floarea-soarelui, trei fabrici de dărăcit lâna și de bătut sumane și trei uzine electrice mici. Deși era izolat și avea un potențial economic modest, totuși, în perioada interbelică orașul Huși cunoaște o evidentă înviorare economică. Menționăm că numai în Circumscripția școlară nr. 3 (din cele 6 existente în oraș), se găseau două fabrici de tricotaje, două uzine electrice, două mori, patru tipografii, două legătorii, o fabrică de vopsitorie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de cizmărie, 10 de fierărie, 11 stolerii, șapte de mecanică și lăcătușerie, cinci de dogărie, trei de armurărie și șase de tinichigerie. Meșteșugarii hușeni erau binecunoscuți mai ales ca fierari și lemnari (caretași), ce lucrau căruțele numite hușence. În perioada interbelică (1918-1940), orașul se va impune în economia țării mai mult ca un centru agricol, viti-pomicol și legumicol. Profesorul hușean Petru Ghenghea, autorul Monografiei Școalei nr. 3 băieți Huși, a redat în imagini evocatoare frumusețile și rodnicia pământului „în mănoasa și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
unde s-a transferat ulterior), și de cel al profesorului Paul Anghel, promotor al unei serii de noi procedee operatorii. Al. Cosăcescu, profesor la Iași între 1932 și 1942, a contribuit, și el, la creșterea prestigiului chirurgiei ieșene în perioada interbelică, alături de alte personalități, ca docentul dr. Trosc și dr. V. Buțureanu. În 1923, după pensionarea lui Vasile Bejan, unul dintre cei mai vechi profesori, Clinica obstetricală și ginecologică a revenit profesorului Nicolaie Zaharescu Caraman, care a contribuit, efectiv, la consolidarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Dumitru Cornelshon, Ernest Ungureanu, viitori profesori universitari. Între 1930 și 1933, Catedra de medicină legală a fost condusă de profesorul Nicolaie Bălan, anatomopatolog, reputat diagnostician și specialist erudit. * Agitațiile politice care au intervenit în viața socială a României în perioada interbelică au creat mari perturbări și în universitatea ieșeană, orientărilor extremiste de dreapta opunându-li-se replica viguroasă a majorității cadrelor didactice și a studenților, animați de un exemplar spirit critic. În Facultatea de Medicină, în acești ani, s-a resimțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
au desființat armata bulgară inamică. Aceeași metodă (de această dată modificată, tot de Slătineanu) a fost aplicată și în 1917 împreună cu Korschun, bacteriolog rus, cu același efect. Prestigiul lui Slătineanu ca savant de renume mondial a fost extraordinar în anii interbelici, iar lucrările sale au devenit repere mereu citate. Între 1923-1926 a fost rector al Universității ieșene; într-o perioadă de mari frământări, a reușit să mențină spiritul academic al Iașului. Omul Slătineanu, prețuit și iubit, invidiat dar nu dușmănit, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
un talentat didact, foarte îndrăgit de studenți (deși era exigent, sau poate din acest motiv) și iubit de colaboratori. Sunt anii în care Ernest Ungureanu se distinge în "războiul pentru eradicarea malariei în România". Boală endemică, malaria omora, în perioada interbelică (1920-1949), anual, peste un milion de țărani; o pătrime din copiii de la țară sufereau de acest teribil flagel. Trei personalități din școala ieșeană de medicină, profesorul M. Ciucă, D. Cornelson și E. Ungureanu, au reușit eradicarea acestei cumplite boli. Ungureanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
vedea din când în când publicați, de-a lucra în vreo redacție de revistă sau la vreo editură. Ca scriitori însă, cum spuneam, nu aceștia ne interesau, ci alții, și anume cei vechi, exponenții încă activi ai generației glo rioase interbelice. Erau vechi și pentru că proveneau dintr-o veche lume, în care își trăiseră cea mai mare parte a vieții, lumea pe care o făcuse țăndări „revoluția“. Ne interesau Sado veanu, Arghezi, Bacovia, Blaga, Barbu, Camil Petrescu, Vianu, Călinescu, Ralea, Perpessicius
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
reia cele trei volume de Confruntări literare, din 1966, 1986 și 1988, ultimul apărut postum, va afla în ele texte, și azi consultabile, în legătură în special cu mișcarea de idei din veacul al XIX-lea, pentru că venind către epoca interbelică din secolul XX, Ivașcu începe să aplice tot mai pronunțat unele scheme ideologice îndatorate con vin gerilor sale politice de stânga. Cel mai interesant volum dintre cele trei este ultimul, cel din 1988, cu o bogată secțiune în care sunt
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și subtilitate, prin suplețe, prin ușurința asociativă întemeiată pe erudiție și gust. Acei tineri scriitori îl prinseseră pe Crohmălniceanu în faza lui cea mai lungă, literar vorbind, când, după monografiile despre Blaga și Arghezi, după cele trei tomuri dedicate literaturii interbelice, publica Pâinea noastră cea de toate zilele (1981), Cinci prozatori în cinci feluri de lectură (1984) și Al doilea suflu (1989), cuprinzând eseuri și studii de mare rafinament, cuceritoare. Prea puțin îi interesa pe „desantiști“ că odinioară Crohmălniceanu fusese dogmatic
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
toți intelectualii evrei au făcut însă această mișcare iar unii, pentru că nu au făcut-o, au avut de îndurat, în anii terorii dejiste, calvarul întemnițării. Însuși dr. Wilhelm Filderman, pre ședintele comunităților evreiești din România, fost deputat liberal în parlamentul interbelic, s-a numărat printre întemnițați, iar dintre scriitori, un I. Peltz și alții. Acuzația de formă care li s-a adus era sionismul, în cauză fiind însă nealinierea poli tică la noul regim. În câmpul criticii ideologice, astfel cum a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
periculoasă echilibristică ce se putea solda cu un dezastru pentru mine și pentru cei de sub mine, de la parter. Dar parcă și mai multă emoție mi au dat cele câteva întâlniri particulare, ca să le zic astfel, cu exponenți ai climatului intelectual interbelic, chiar și atunci când nu erau de marele calibru al celor amintiți înainte. O colegă a noastră, regretata Doina Graur, era nepoata criticului Ion Chinezu, protagonist însemnat al mișcării literare ardelene de după Unire, editorul lui Pavel Dan, conducător de reviste, printre
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la sfârșitul lecturii, am primit sărutul pe frunte al bătrânului scriitor și cleric care semăna leit cu Lev Tolstoi. Nu-mi mai amintesc dacă în grupul acela a fost și Sorin, dar sigur am fost împreună la un alt scriitor interbelic, Alexandru T. Stamatiad, ghidați de colegul nostru Eugen Șerbănescu, împătimitul de Esenin, pe care-l știa în întregime pe de rost, în cele două traduceri concurente, a lui Stancu și a lui Lesnea. Acest Eugen Șerbănescu îl descoperise nu știu cum pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dar foarte aproape de-a deveni, cum ni se promisese. Ceilalți componenți ai echipei de corectori erau Ionel Marinescu și Mircea Popescu, ași în profesiune, pe lângă care noi urma să ucenicim. Măcar câteva cuvinte și despre ei. Primul descindea din interbelic, lucrase în epocă pe la ziare, dar era și om de carte, hrănit cu literatură clasică, traducător al lui Boileau. El era de fapt șeful echipei și ne-a făcut îndată să simțim acest lucru. De la început ne-a luat tare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de Alexandru Piru, tipărită în 1968 la Editura pentru Literatură, cu peste 500 de pagini întindere. Numele lui nu a fost amintit, cu toate că în 1944 într-un volum antologic fusese trecut ca unul din cei mai valoroși poeți ai perioadei interbelice. Erau represaliile aplicate celor care refuzau colaborarea... Avea scrisă și trebuia difuzată la Radio piesa în premieră „Darul Domnișoarei Amalia”. Piesa își plasa acțiunea într-un moment al guvernării țărăniste. Coincidență sau nu, tocmai atunci se judeca procesul lui Iuliu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
dureze. Colecția publicației depozitează - în afară de vase cu otravă. un tezaur de literatură admirabilă...” (p.529). Laurențiu Ulici. „Argument” la: Arghezi, Bacovia, Blaga, Fundoianu, Maniu, Pillat, Vinea, Voiculescu 176 prezentați de L. Ulici, București, Editura Enciclopedică română, 1974. Momentul poeziei române interbelice este indivizibil legat de existența unei literaturi românești în plină și strălucitoare expansiune. Iată ce spune prefațatorul: Arghezi, Bacovia, Barbu, Blaga, Pillat, la care se adaugă Fundoianu, Maniu, Philippide, Vinea și Voiculescu, au acoperit spațiul poeziei dintre cele două războaie
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
a personalității scriitorului și gazetarului, din necroloagele publicate la decesul acestuia, în 1889. E un bun prilej de a reține "imaginea publică eminesciană" și lansarea primelor sugestii privind "genialitatea", mai mult, mitul Eminescu, ce se va instala în conștiința critică interbelică mai ales datorită lui Ibrăileanu. Un al doilea capitol, Bazele textuale ale receptării critice, se structurează, în principal, pe urmărirea istoriei editărilor din opera lui Eminescu edițiile repetate ale lui Maiorescu, alături de cele datorate lui V.G. Morțun, Xenopol, Botez, Scurtu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ibrăileanu. Un al doilea capitol, Bazele textuale ale receptării critice, se structurează, în principal, pe urmărirea istoriei editărilor din opera lui Eminescu edițiile repetate ale lui Maiorescu, alături de cele datorate lui V.G. Morțun, Xenopol, Botez, Scurtu ș.a., în spațiul literar interbelic. Sunt analizate, pe rând, edițiile din poezia, proza, dramaturgia și publicistica eminesciană, cu adaosurile unor inedite dar, în primul rând, cu unghiul nou (sau mai puțin nou) pe care îl propune fiecare editor, în dorința de a prezenta o imagine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
câteva nivele, "momente" distincte în "dialectica existenței operei eminesciene" momentul primei receptări, al cărui pivot îl consideră a fi Iosif Vulcan, apoi cel al receptării critice provocat de ediția princeps a Poesiilor, realizată de T. Maiorescu și, în fine, momentul interbelic ca factor al "consolidării mitului eminescian" este în primul rând un cu totul meritoriu demers de sistematizare a drumului parcurs de critica și istoriografia noastră literară, într-un continuu proces de cristalizare a ideilor, de aprofundare a cunoașterii marelui scriitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
preocupare, ca să nu spun disciplină (desigur, e prea mult) distinctă în cadrul larg și cuprinzător al criticii și istoriei noastre literare, interesul pentru organizarea studiului operei și vieții celui mai de seamă scriitor român a existat mereu, mai ales din perioada interbelică încoace. S-a vorbit, nu o dată, despre necesitatea unui institut de cercetare, specializat în această direcție, de înființarea unor catedre universitare (în unele locuri chiar a funcționat și mai funcționează o atare organizare didactică, dar mă tem că numai formal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
întru mister și revelare". Prin poezia lui Al. Philippide, ca și prin intervențiile teoretice ale acestuia, i se relevă "reevaluarea modernă a romantismului". La nivelul "praxisului poetic" al lui Philippide, apare cu limpezime manifestarea "titanismului magmatic eminescian" ("În peisajul liric interbelic, poezia acestuia reflectă probabil cea mai acerbă luptă a creatorului cu modelul romantic eminescian, cea mai intensă convulsie a spiritului creator, chinuit de contrarietatea influențelor, fie cea modelatoare, tentantă și facilă, fie cea catalitică, dinamică și fertilă"). Philippide se prezintă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
economică, socială etc., a gazetarului, solid argumentată și consecvent susținută de-a lungul întregii sale activități, de tot interesul și în prezent. Așa se face că specialiștii de azi (și cei de ieri, dacă e să luăm în considerare cercetările interbelice, pe care, de ce le-am eluda?), în diferite domenii neliterare economie politică, finanțe, drept, sociologie, agricultură ș.a. au constatat că Mihai Eminescu nu era doar bine orientat, documentat la zi în tot ce scria și pentru tot ce pleda, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cercetători, de la Maiorescu și Grama, la Aron Densusianu și Elie Miron Cristea, dintre cei vechi, G. Ibrăileanu. N. Iorga ("Un nou Eminescu apăru", exclama istoricul descoperind publicistica acestuia), Perpessicius, Tudor Vianu, G. Călinescu, D. Caracostea, Rosa del Conte, în perioada interbelică, și în actualitatea noastră: Edgar Papu, George Munteanu, Theodor Codreanu, C. Jornescu și C. Petrescu, Ion Ungureanu, Monica Spiridon, Dan Mănucă, Ilina Gregori și, în fine, Iulian Costache. Nu mai puțin interesant și util este capitolul privitor la coordonatele presei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pătrundere în tainițele contextului istoric, politic, economic și cultural". Aceste tainițe le sondează și Theodor Codreanu ("subteranele istoriei"), mergând pe modelul eminescian în analiza factorilor politici mai ales, care au concurat la destinul provinciei, până în actualitatea noastră imediată. Pentru perioada interbelică și cea de după cel de al doilea război mondial, se folosește din plin de comentariile și documentele din cartea lui Larry L. Watts, Ferește-mă, Doamne, de prieteni, apărută în 2012. Reîntorcându-mă la polemica eminesciană prilejuită de războiul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
spre desprinderea de herbartianism 70 5.2.1. Pedagogia filosofică 71 5.2.2. Pentru o educație ancorată în realitățile românești 74 5.2.3. Primele manifestări ale pedagogiei experimentale și ale "educației noi" 75 6. REORGANIZAREA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ÎN PERIOADA INTERBELICĂ 81 7. DEZVOLTAREA MIȘCĂRII "EDUCAȚIA NOUĂ". CRITICI 84 7.1. Școala activă 84 7.2. Concilierea pedagogiei sociale cu educația nouă; munca pe echipe 90 7.3. Progresivismul 93 7.4. Reacții față de "educația nouă" 97 8. TENDINȚE ÎN FILOSOFIA
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Stere și Garabet Ibrăileanu și promovat cu consecvență în paginile revistei "Viața românească" (1906-1914). Prin simpatia pe care o manifestau față de lumea satelor, sămănătorismul și poporanismul au creat o atmosferă favorabilă în jurul școlii rurale, neglijată în deceniile anterioare. În perioada interbelică, în politica școlară și în pedagogia românească se vor mai întîlni totuși ecouri tîrzii, dar puternice, ale acestor două tendințe. 5.1. Școala în perioada de aplicare a legislației haretiene și a luptei pentru marea Unire În primul deceniu al
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]