KorAP: Find »[drukola/base=iubit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...281 282 283 ...298 >

7,450 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

să se mai anime, pentru că toată lumea se pregătea de pauza de prânz. Nu că ar fi mâncat cineva În pauza de prânz, dar atunci soseau oaspeții. M-am uitat galeș la mulțimea obișnuită de stiliști, colaboratori, scriitori liber-profesioniști, prieteni și iubiți ai diverșilor angajați, care se opreau să admire și să trăiască Întreaga fascinație care Însoțește Întotdeauna vederea unor haine În valoare de sute de mii de dolari, a unei duzini de chipuri superbe și a unui număr care părea infinit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
niște covrigei. Alex, Îmi pare rău că nu am cumpărat trei cafele, dar n-am știut că o să fii aici. Tata părea realmente tulburat de chestia asta, ceea ce era emoționant. Știam că Îl deranjează faptul că mezina lui are un iubit, dar făcea eforturi lăudabile să nu se observe. Nici o problemă, Dr. S, am adus și eu câte ceva, așa că se pare că avem destul. Și, ca să vezi, iată-i pe tatăl și pe prietenul meu stând unul lângă altul pe pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pește. În fond, el era omul care nu putea să adoarmă fără să mă sărute și fără să‑mi ureze somn ușor; nici vorbă să dispară așa, mulțumit cu ideea că nu o să mai vorbim timp de câteva săptămâni. — Bună, iubitule, am șoptit și am simțit că deja mi‑e dor de el, dar fericită să‑i vorbesc măcar la telefon, fără a fi nevoită să discutăm față În față toate problemele noastre. Mă durea capul, aveam senzația că umerii mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Mă durea capul, aveam senzația că umerii mi se lipiseră de urechi și nu doream decât să Îl aud spunându‑mi că totul nu fusese decât o mare greșeală și că o să mă sune mâine. Mă bucur că ai sunat. — Iubitule? O‑ho‑ho! Facem progrese, nu‑i așa, Andy? Vezi că o să Încep să cred că mă dorești, a zis Christian cu un zâmbet pe care aproape că Îl sesizam prin telefon. Și eu mă bucur că am sunat. — A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
m‑am schimbat, nu cred că toată schimbarea a fost spre mai rău. Chiar ne‑am Îndepărtat atât de mult unul de altul? Mai mult chiar decât Lily, el era cel mai bun prieten al meu, dar nu mai fusese iubitul meu de foarte, foarte multe luni. Mi‑am dat seama că avea dreptate: și era momentul să i‑o spun și lui. Am inspirat adânc și am spus ceva care știam că e adevărat, deși nu mi‑a plăcut cine știe ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Închipui cum ar fi să nu mai fac eu parte dintr‑a ta. — Nici eu. Dar nu prea sunt sigur că putem face asta Încă foarte, foarte multă vreme. Nu am avut parte de o simplă prietenie Înainte de a deveni iubiți și mi se pare imposibil să fim doar prieteni acum. Dar, cine știe? Poate după ce o să dispunem de mult timp ca să realizăm ce se petrece... Am Închis telefonul În acea primă seară de când revenisem acasă și am plâns, nu doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
seama cât e de prost Îmbrăcatăă. Dar Între timp trecusem prin destule ca să mă pot angaja Într‑o sută de locuri de muncă. Și, cu toate că primisem pe curriculum vitae o notă patru mare și lată, scrisă cu creion roșu, cu toate că iubitul mă părăsise, cu toate că nu mă alesesem cu nimic concret, În afară de o geantă (mă rog, patru valize Louis Vuittonă burdușite cu haine superbe la comandă - poate că meritase efortul? Am decuplat telefonul, am scos un carnețel vechi de prin sertarul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

e curios, dar tot ce scriam eu acolo era imaginație pură, minciuni, clișee, vorbe Înșirate... Zina era Însă fericită, se apuca să Învețe pe dinafară tot ce ziceam eu În scrisori și povestea și altora ce i-a „răspuns“ ea iubitului ei. Mi-am dat seama că Încerca În același timp să se comporte exact ca acea fată confecționată, aceea ce-i răspundea la scrisori (prin mâna mea) tânărului adorator. Se transformase. Nu se mai fâțâia toată ziua după nimicuri, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
văd cât de aproape de mine era Icoana visurilor mele de fericire, Dinu. E-atât de mare fericirea de a iubi... atât de mult te Înalți În sferele speranței, Încât uneori treci cu vederea cele mai grele insulte aduse de cel iubit. Mi-aduc aminte că, la Începutul anului, cu toată mândria mea, acceptam să cerșesc o privire de la Dinu sau eram asigurată pentru câteva zile atunci când Îmi arunca câte o vorbă. Din cauza voinței mele și a dârzeniei cu care m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
tocmai acum când aș putea avea victoria În mână. Oamenii trebuie loviți ca să nu lovească! 21 aprilie 1960 (joi) „Aș vrea să o văd pe Guly decoltată... Cred că ai fi bună de aruncat cu fărașul pe geam...“ Iată opinia „iubitului“ meu Dinu, pe care mi-a spus-o În față. N-am ce spune, m-am simțit foarte bine... Ah, bestii, mă voi răzbuna crunt pe nemernicia voastră. Și dobitocul de Dinu, crede că domină tot, dar În schimb are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Așa sunt oamenii“. Pur și simplu mi-a fost scârbă În acel moment de toți. Acum mă culc devreme (la 9), ca să mă scol mâine la 5.30 pentru că am teză și nu știu nimic. Tot idolul meu este cel iubit... 11 mai 1960 (miercuri) Am chiulit de la politehnizare ca să fac antrenament. Sunt hotărâtă să mă devotez patinajului, căci numai acolo găsesc liniștea sufletească atât de dorită și nu mă mai simt singură. Dacă aș rămâne moral În această cușcă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
se va transforma În materie, va fi un om pentru care mi-aș da viața, totul. Și acest om, acum doresc eu, adică asemenea mie, nu cred că poate exista. Și mă gândesc cu groază ce-ar fi dacă cel iubit m-ar Înșela... Ghemul de oțel (O parabolă) Două cercuri... unul de oțel, dur și rezistent, iar altul de materie plastică, elastic. Dacă ele ar reprezenta două caractere, s-ar putea vedea foarte clar diferențele. Eu pretind că sunt cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Tu erai cu o femeie, iubeai, erai fericit, eu, ca totdeauna, În gândurile mele, În visuri, te vedeam doar pe tine, dar te desprinsesem de lumea materială, trăiai În mine, erai al meu și mă miram de copia imperfectă a iubitului meu, care săruta o femeie străină. Am trăit mult așa și eram fericită. Tot ce făceam era hotărât Împreună cu tine, eram un copil În mijlocul jucăriilor lui, care va cunoaște adevărata joacă, aceea a vieții. Apoi ai venit la mine din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mai Înalt munte. Ajuns În vârful lui, a luat Înfățișare de om și a chemat steaua la dragostea cea mai frumoasă, cea pământească. Steaua, nesocotind legile după care fusese alcătuită, a luat Înfățișare de fecioară și a căzut În brațele iubitului ei. Mânia cerului i-a prins Îmbrățișați. Dar pruncul lor, În vârful acela singuratic de munte, fusese zămislit. O, ce ciudată Îmbinare de dragoste de Înălțime, dor de ducă și dragoste pentru frumos... El se cheamă Copilul Muntelui. De la mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
când indiferența mi-a coborât din nou În priviri, Îmi dau seama ce monstruos te-ai purtat. Cât de multe mai am de-nvățat!... 26 mai 1965 (miercuri) Va trebui să călătorim departe și să iubim tot ce-i de iubit, pentru ca, În cele din urmă, la ultimul nostru popas, să ne iubim, În sfârșit, și pe noi. 27 mai 1965 (joi) O clipă, pictore... Ochii să mi-i faci de culoarea cerului În zori, când albastrul mai poartă Încă urme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
prindă oboseala. Fără să vreau, m-am trezit gândindu-mă la dragostea aceea fără limite omenești pe care o luasem cu mine tocmai pentru a-i da frâu liber, tocmai pentru a o elibera de meschinele reguli În care cel iubit Îmi cerea s-o Încorsetez. El se credea Înșelat În modul cel mai obișnuit și de aceea m-a Înșelat. N-a fost suferință omenească ceea ce am simțit atunci, a fost numai o disperare a ideilor. Nu mă durea faptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mare răufăcător, s-a Îndârjit să mă aștepte când mă Întorceam de la cursuri sau de la o agapă la Carul cu Bere Împreună cu Bazil. Totdeauna mă aștepta proaspătă În reacții, vie, trează În insulte, ca o tânără amantă ce-și ceartă iubitul care o uită Închisă În iatac pentru cine știe cine; dacă i-aș fi spus dimineața când treceam spre Universitate „Așteaptă-mă, iubito!“, ea desigur mi-ar fi răspuns prompt cu un șuierat voluptuos, cu acea moliciune a pronunției dată de corpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Închisă În iatac pentru cine știe cine; dacă i-aș fi spus dimineața când treceam spre Universitate „Așteaptă-mă, iubito!“, ea desigur mi-ar fi răspuns prompt cu un șuierat voluptuos, cu acea moliciune a pronunției dată de corpul erotic: „Te aștept, iubitule!“. Toată ziua va sta acolo nemișcată, la postul ei, pândindu-mă să mă Întorc și recunoscându-mă imediat, chiar dacă eram Într-un grup numeros de colegi, ce mă tachinau Împingându-mă spre fereastra deschisă. Cuvântul ei tandru spus numai mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
capitole (de nouă și respectiv șapte pagini) susținute de o voce naratoare emancipată, Încrezută chiar, cultivată și ironică. Începutul pendulează Între două maniere narative: una strict descriptivă, „obiectuală“, reluare a scriiturii de tip nonveau roman; și alta colocvială, adresare către „iubiții cetitori“, cu miza pe efectul deconspirării convenției romanești. Cele două maniere se Împletesc continuu, Într-un joc isteț de perspective, gata-gata să se suprapună: În aceeași clipă când „privim“ cutare detaliu din cadru, ni se și face cu ochiul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

cap și se strecură după Rogojinaru, care se înfipsese chiar lângă ușa vagonului. ― Cine-i individul, domnule Rogojinaru, că te văzui prea mulțumit de cunoștință? întrebă Modreanu, plecîndu-se la urechea arendașului fiindcă pufăitul locomotivei sub bolta gării înăbușea vocile. ― Ehei, iubitule! făcu Rogojinaru cu mai mare respect parcă decât adineaori în fața tânărului Iuga. Șapte mii de pogoane, prima calitate, în Argeș, jos, aproape de Teleorman!... Șapte mii, domnule Modreanu, înțelegi? Și niște gospodari cum nu-s alții în toată Muntenia. Bătrânul nu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
merite electorale agitând pe sub mână teorii pe care cei cu răspundere le repudiază și pe care nici înșiși agitatorii nu se gândesc să le puie în practică! ― Uite conservatorul! zâmbi Baloleanu către Dumescu, apoi întorcîndu-se iar la Iuga: Un moment, iubitule! Pentru că adineaori m-ai pus în cauză pe mine, țin să precizăm lucrurile... Ei bine, crezi tu că mica mea proprietate, câștigată cu sudoarea unei munci cinstite de zece ani, de încă și azi mai am datorii pe ea, crezi

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
zâmbi melancolic: ― Dar Gogu întîrzie cu arendașul lui... Ia să-i spunem c-ai venit! Întredeschise o ușă. De dincolo răspunse glasul lui Gogu: ― Gata, suflete scump... Apăru în deschizătură, văzu pe Titu: ― A, de ce nu m-ai vestit, puișor iubit?... Eu isprăvisem de mult cu grecul socotelile și ne-am apucat să facem nițică politică! Scutură călduros mâna musafirului. Părea mai tânăr ca ieri și era bine dispus. Chemă dincoace și pe Platamonu, îl ocărî că l-a înșelat, dar

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
dejunăm la ei, ca s-o învăț să-ți scumpească și ea! Uite așa, Efialte! 7 Platamonu mâna calul, vorbea cu Titu Herdelea și cu fiul său, dar gândurile îi rătăceau în altă parte. Nu voia să arate nici chiar iubitului Aristide, lumina ochilor lui, câtă zbuciumare îi pricinuia drumul acesta la Amara. De rezultatele ce le va obține depinde viitorul familiei Platamonu. Îi era drag pământul nu numai pentru câștigul ce-l produce, dacă e muncit bine și cu chibzuială

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
chiar fără permisiunea ta, eu te voi urma la o distanță oarecare! zise Grigore Iuga ferm. Pentru mine e o datorie, Alexandre! ― Negreșit, nici nu încape discuție! reveni prefectul cu elan. Să nu crezi că eu nu înțeleg starea ta, iubitule! Am vrut numai să spun că în mod oficial!... ― Dacă oficialitatea n-a fost în stare să oprească nenorocirea, măcar piedici să nu-mi puie! zise Grigore cu imputare. ― Evident, dar evident! făcu Baloleanu împăciuitor și, căutând să schimbe vorba

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
statului, armata, sau poliția, sau jandarmii, care să-i pedepsească. Dumneavoastră, în loc să le aplicați rigorile legilor, batjocoriți și schingiuiți pe niște oameni încătușați și fără posibilitate de apărare, pentru că știți că nu veți întîlni pe nimeni care să vă pedepsească! ― Iubitule, iubitule! surâse Baloleanu cu indulgență. Eu sunt om de legi și de drept! Ei bine, statul are nu numai dreptul, dar chiar datoria să-și apere existența, când i-e amenințată, prin orice mijloace! Legal și drept este orice contribuție

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]