12,849 matches
-
c-a în ceput din nou. O cuprinde brusc groaza. Dacă-i bufnește pe veșmântul alb? — Vesta, ajută-ne! imploră pontifex cu voce tare. Occia trage cu putere aer pe nări. Miroase a ars. Înțelege și un zâmbet răutăcios îi luminează preț de o clipă fața obosită. S-a pârlit când și-a întins mâinile deasupra focului. Îl aude într-adevăr scuturându-și nervos brațele. Așa-i trebuie! Să mai aibă și el parte de probleme, că ea s-a săturat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te mai puteai înțelege cu ea! — Deschidem gura ca să ne rugăm Ție, Zeiță! continuă Augustus. — Auzi-ne! reia Regele Sacrificiilor. Urmează câteva clipe de tăcere. — Suntem cu toții sub cereasca-Ți putere, Vesta! mormăie într-un final Pontifex Maximus. Gata! se luminează Occia. S-a terminat. A recunoscut for mula de încheiere. S-a cam grăbit totuși cu ceremonia de azi, recunoaște în sufletul ei. Surâde compătimitor. A îmbătrânit și el, nu numai ea. E un gând consolator. — Tămâie! cere din nou
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
șoaptă. Rex se scarpină încurcat în creștet. Dintr odată îi vine o idee: — Arată-i o păpușă. — O păpușă? repetă Occia uimită. La ce i-ar folosi? — Anatomie... ăă... și altele..., murmură stânjenit bărbatul. Vestala Mamă prinde ideea și se luminează la chip. Cu mâna ei osoasă și slăbănoagă îi dă o palmă zdravănă în spinare drept mulțumire. Se întoarce apoi către fete: — Și voi ce stați așa, ca niște blege? Aveți atâtea de terminat. Sau ați uitat că nu mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încuviințează cu gravitate. — Cine nu știe, continuă imperturbabil tânărul, că în toate vremurile poezia ușoară s-a bucurat de atenția unor oameni foarte învățați și foarte serioși... Își schimonosește chipul ca și cum s-ar căzni să găsească urmă torul epitet. Se luminează brusc și-i dă drumul: Și foarte virtuoși! Alte ropote dezlănțuite. — De ce vă mirați atunci că încerc să urmez pilda și renu mele celor vrednici de laudă? Face o nouă pauză. Asistența așteaptă cu sufletul la gură. — Exemplu mi-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sclav al lui Sempronius Flaccus să conducă una din tre cele mai prestigioase bresle fondate de Numa...! Asinius Gallus îl oprește opărit: — Al cui sclav zici că a fost? — Al lui Sempronius Flaccus, repetă celălalt. Ce, nu știai? Gallus se luminează la chip. Păi atunci totul e clar precum apa de izvor! Asta e piesa care completează tabloul. Păcat că nu s-a gândit să se intereseze până acum. Doar are atâtea afaceri cu Trio. Putea cere informații mai detaliate despre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
capul afară. — Fii fără teamă, îl înghiontește Rufus de la spate. N-o să te calce nimeni pe cap. Găurile de aici sunt așezate pe axa din mijloc, unde nu se duc lupte. Pusio îngână: — Un bivol e târât afară... Instructorul se luminează la chip. — Aha! Deci nu e prea târziu. Abia s-au terminat duelurile între animale. Îl apucă de tunică. — Numai un bivol mort vezi? Celălalt animal nu e? — Nu..., mormăie cu obidă călărețul. Rufus se scarpină, intrigat, în creștet. — Ciudat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inima i se oprește în piept. Are aievea în fața sa trăsăturile mult jinduite de azi noapte, însă într-o versiune masculină. Tânărul Agrippa, fratele Mariamnei, împărtășește cu sora lui mai mare aceeași piele de o albeață neobișnuită pentru rasa lor, luminată de ochi negri, strălucitori ca focul. Numai trăsăturile îi sunt mai rigide, în ciuda frunții bombate, iar nasul, un pic coroiat, cu nări dilatate. Îl îmbrățișează cu efuziune. — Locul are potențial turistic, aidoma Piramidelor din Egipt, insistă afaceristul. Multiplică plecăciunile și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce-i încinge fruntea. A cam întrecut măsura cu băutura aseară... Privirea îi alunecă la toga răvă șită de pe podea. Îi revede într-o străfulgerare pe principe și pe reprezentanții comițiilor centuriate, veniți să-l întâmpine. Un zâmbet fugitiv îi luminează fața. L-au primit cu jocuri de gla diatori. Unde au avut loc festivitățile?... Strânge din ochi încercând disperat să se concentreze. În cele două teatre reunite de pe Câmpul lui Marte. Evident, era și normal să-l sărbătorească în circul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un bol un pumn de perle de sticlă, pe care se apucă să le rostogolească în căușul palmelor, încercând să-și răcorească mintea înfierbântată și mâinile transpirate. Iulius Herodes îl urmează în tăcere. Observă biluțele și un surâs obosit îi luminează pentru o clipă trăsăturile încordate. Myrrhina astea vin de la noi, din Orient. Arcuiește nedumerit o sprânceană. Ciudat, dar nu sunt deloc faimoase ca aici, la Roma. Poate pentru că le găsești peste tot, nu numai mingi de sticlă, ci și vase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să se gândească la acest gen de femei altfel decât la modul abstract. Așa că, în timp ce o place pe Geraldine, știe bine că acum, ea nu i-ar acorda nici o șansă, și sincer, chiar nu-l deranjează. Este destul că-i luminează fiecare zi la slujbă, e fericit să nu meargă mai departe. Ben e mult prea ocupat cu propria carieră ca să se mai gândească și la femei. Sigur, dacă ar apărea cineva care să nu fie complicat și care să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
chiar crezi? spune Ben, după ce i-a căzut fața. Am încercat să scriu ceva interesant, dar eram atât de grăbit, încât am pus pe hârtie primele chestii care mi-au venit în minte. N-ai vrea tu... Ochii i se luminează când mă privește. ― Sigur că aș vrea! spun eu râzând, pentru că voiam al naibii de tare să-l ajut încă de când am citit primele rânduri. Scot un stilou din geantă, întorc foaia de hârtie pe cealaltă parte și încep să mâzgălesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aduc și pe prietena mea, Lisa? întreabă Sophie în cele din urmă, în silă. ― Sigur, răspunde Ben, gândindu-se că la naiba, o să fie prea distrat ca să observe ceva. ― Minunat. Ne vedem mâine-seară. Bună, dulceațo. Mersi de e-mail, mereu îmi luminezi ziua, când vin la birou și găsesc un mesaj de la tine. Nu-mi vine să cred că te simt atât de aproape și nici măcar nu ne-am întâlnit. Ai face bine să vii direct în LA cum te mai eliberezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
doar o fază prin care am trecut. Nu că l-aș iubi pe Brad, sigur că nu, cel puțin nu încă. Dar mă simt așa de bine că nu mă pot opri din zâmbit, și sunt sigură că strălucirea mea luminează toată America. ― Ești așa de frumoasă, îmi spune Brad din nou, iar eu mă încălzesc la măreția admirației lui. Se uită la ceas și-mi spune c-ar fi timpul să mergem cu rolele, pentru că vom avea ceva de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
statutul de mare cuceritor în devenire. ― Prietena mea și cu mine credem că ești fantastic! A exclamat femeia repede, scotocind prin geantă, de unde a scos un stilou și o bucată de hârtie ruptă și mâzgălită. Sincer, a continuat ea. Ne luminezi casa în fiecare seară. Nu-i așa, Jean? a țipat ea, uitându-se spre prietena ei, care arăta de parcă ar fi încercat să-și facă un pic de curaj să se apropie. Te deranjează? l-a întrebat ea și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu această relație pe zi ce trece, vreau măcar să mă prefac că totul e roz. Uitați-vă doar la noi: arătăm atât de bine împreună, suntem cuplul perfect. ― Bine, spun eu, ridicând din umeri. ― Bine? spune Brad, și i se luminează fața. Asta înseamnă că sunt iertat? ― Cred că da. ― Doamne, cât te iubesc, JJ, îmi spune el, punându-și brațele în jurul meu și sărutându-mă pe ceafă - singurul loc unde știe că în mod garantat îmi trimite fiori în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-se de plecare. Asta-i tot? ― Nu, Ben. Ia loc. Nu vine încoace, pentru că se pregătește de noul ei film, ceea ce înseamnă că trebuie să mergem noi acolo. ― Acolo? Acum Ben devine interesat. ― La Los Angeles. Figura lui Ben se luminează. ― N-am fost niciodată la Los Angeles! Doamne, e grozav! ― Nu-i vorba de distracție, Ben, îi spune Diana cu asprime. Te trimit în două săptămâni împreună cu Simon și o echipă de filmare. Te trimit acolo la muncă, și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
diverse" din "Orientul în miniatură" reprezentat de către Dobrogea 438. În același spirit, Mihail Kogălniceanu aprecia că pentru integrarea treptată și structurală a naționalităților din Dobrogea nu erau necesare "legile cu grămada" ci apropierea treptată a locuitorilor Dobrogei de "moravurile noastre", "luminând cu încetul și fără de comoțiuni sociale spiritul public"439. În aceste condiții, a existat în Dobrogea un regim administrativ excepțional divizat în două perioade. Prima perioadă a fost caracterizată de adoptarea unor regulamente administrative privitoare la Dobrogea și este cunoscută
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
portul" iar "Majestatea Sa Regina cu suita au făcut o preumblare în mare"1894. În aceeași zi, regele Carol I "a vizitat autoritățile, școlile, spitalul, arestul (...) unde a grațiat 6 condamnați și manutanța militară"1895. În cursul serii, "orașul fiind luminat peste tot, Majestățile Lor (...) au făcut pe jos o preumblare pe bulevardul Elisabeta, în port, și în Piața Independenmței"1896. Sâmbătă, 16 septembrie 1895, la orele 9 dimineața, "Majestățile Lor s-au coborât din nou în port, pe vasele Mircea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
aproape o oră"2271. La festivități au luat parte și "dl. prefect al județului, dl. primar, dl. comandant al diviziei, și domnii consuli din oraș"2272. De asemenea, în seara zilei de 1 iulie 1898, "toate vapoarele din port erau luminate"2273, iar pe vasul Regele Carol I fusese realizat "un prea frumos arc electric de la un catarg la altul"2274. A doua zi, 2 iulie 1898, "M. S. Regele, în trăsura primăriei, cu domnul ministru Stolojan, precedat de trăsura ce
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu lampa-i sboară lumea luminând, El pe sînu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strînge-n brațe, tu îl fă altare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. {EminescuOpI 16} Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor! Fiii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
are care sună-n orice noapte; Nilu-n fund grădine are, pomi cu mere de-aur coapte; Sub nisipul din pustie cufundat e un popor, Ce cu-orașele-i deodată se trezește și se duce Sus în curțile din Memfis, unde-n săli lumina luce; Ei petrec în vin și-n chiot orice noapte pîn-în zori. {EminescuOpI 46} {EminescuOpI 47} {EminescuOpI 48} Bruh! mi-i frig. - Iată pe mână cum codește-un negru purec; Să-mi moiu degetul în gură - am să-l prind
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă; Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche, În cotlon torcea motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n cadel-o lumină cât un sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe mâna a oricărui, te va drege, Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înțelege... Dar afară de acestea, vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale - Astea toate te apropie de dânșii... Nu lumina Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina, {EminescuOpI 135} {EminescuOpI 136} Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt Într-un mod fatal legate de o mână de pământ; Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
prindă. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftând din greu suspină: - " O, dulce-al nopții mele Domn, De ce nu vii tu? Vină! Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și vieața-mi luminează! El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare, {EminescuOpI 169} {EminescuOpI 170} Și apa unde-au fost căzut În cercuri se rotește, Și din adânc necunoscut Un mândru tânăr crește. Ușor el trece
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Cu razele-i senine. Ea trebui de el în somn Aminte să-și aducă Și dor de-al valurilor Domn De inim-o apucă: - " Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și vieața-mi luminează! Cum el din cer o auzi Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere; În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă, Și din a chaosului văi Un mândru chip se-nchiagă; Pe negre vițele-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]