8,306 matches
-
Ard În chipul României/ Copii-bulgări de lumină:/ Se văd pe munții Înecați În cer/ Soarele că un cal uriaș/ Își flutură coama În cântec;/ Prietenia umple țară de zâmbet/ Copiii luminii salută primăvară/ Liniștea bate la ușa mea/ Cu fruntea mândră și frumoasă.” Că studentă face și teatru. Iar „Evenimentul” consemnează succint succesul, cu titlul „Un spectacol inedit la clubul CFR”: „La Clubul CFR din Iași a avut loc un spectacol inedit, În limba engleză, susținut de trupă studenților de la Facultatea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nașterea Partidului Democrat German. * În 1918 se întoarce în învățământ și desfășoară activități didactice la Universitatea din Viena pentru ca, în 1919, să primească o catedră la Universitatea din Munchen. * Participă la redactarea noii Constituții, operă de care va fi foarte mândru, socotind-o mai de preț ca toate celelalte scrieri ale sale. În 1920, Weber a contactat o gripă și a murit de pneumonie la München, în ziua de 14 iunie, la aproape două luni după ce împlinise 56 ani. Scrieri. Max
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
-le, ca să fie pietrișul curat în fața haltei prin care treceau doar marfare și, arareori, trenuri mixte, staționând un minut... (Iar taică-meu, cu chipiu țanțoș, cu uniformă cu nasturi lucitori, bombați, având ștanțați pe ei o roată aurie cu aripioare, mândru de rostul lui pe pământ, ridica paleta rotundă în aer, dând „plecarea“... salutând cu mâna la cozoroc, surâzător, nemișcat, zeu minuscul al pustietății feroviare, pe mecanicul locomotivei, pe fochist, pe conductorul blegit de inactivitate... așa... pe toți călătorii și călătoarele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
mi nimicit (IV, p. 113). Titanul își vede năruite speranțele de a contribui la înfrumusețarea lumii prin încurajarea oamenilor, căci aceștia au profitat de binefacerile civilizației doar spre a- și da la iveală ticăloșia nativă : E mai frumos, firește, mai mândru ca-nainte,/ Dar vai, ce suflet josnic se-ascunde-n el ! O minte/ Mai limpede ca-n vremuri - cuvântu-i curge lin,/ Dar țipă îngâmfarea-i, prostia lui, din plin,/ Deșertăciunea, ura și dragostea de sine. (IV, p. 115). Sacrificiul lui Prometeu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
stări de spirit opuse. Când Hector îl ucide pe Patroclu, troienii sunt siguri că eroul lor se bucură de protecția divină (Te-acopere de dușman aripa nevăzută/ A zeilor ce-n tine au pus nădejdea lor./ Mărire ție, tare și mândru stâlp al Troii !), în pofida faptului că inițial zeii păreau să fie de partea adversarilor (Ziceau că zeii noștri cu dânșii țin, și vezi/ Cum lasă-n părăsire oastea năvălitoare - IV 1). Oștenii susțin că nimeni nu-l va putea răpune
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a minții (vorbești ca dintr-o cumplită visare... gândul ți s-a rătăcit dintr-o dată, vestindu-ți-se numele lui Achile ? !) sau cu tulburarea pricinuită de emoția nunții (Gândul ți e necontenit rătăcit... Îți înțeleg șovăiala feciorelnică, dar nu ești mândră că însuși Achile, cel născut din Zeus, îți va fi mire ?) și o îndeamnă mereu Ifigenia, trezește-te ! (I 3). Când tânăra anunță că se va jertfi pentru cauza grecilor, Clitemnestra, care-și face datoria de mamă apelând la Ahile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să fie sau poate să nu fie cel pe care-l caut, în timp ce dincolo de mine există [...] oamenii ăștia care îmi fac rău și bine, mă iubesc și mă urăsc, fiindcă sunt ca ei (p. 169). Ultimele cuvinte ale celui mereu mândru de independența sa este un apel către oamenii deveniți indispensabili : Hei, Crates, Pasiphon, veniți înapoi ! Hipparhia ! Am nevoie de voi, oameni, nu pricepeți ? ! Recunosc, ați avut dreptate... Nu se poate trăi așa, ca un câine (p. 170). Asemenea lui Socrate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
celor cu conștiința încărcată : Nimănui nu-i place să știe că există un ochi care l privește mereu (II, p. 632). Nu întâmplător, s-ar zice, privirea arzătoare îl caracterizează și pe mistrețul cu care Marghioala se identifică, sălbăticiunea gonind mândră și liberă, spre dezorientarea făpturilor de condiție inferioară, obișnuite cu mocirla din preajmă : El ne urmărește cu ochiul lui de fosfor... O să ne înecăm în lături, căutând să fugim de-aici, ca niște șobolani (III, p. 645). Unele argumente întrebuințate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
s- ar trage din oameni umili (Dar în trufia ei, cum sunt/ Femeile, roșește poate de-al meu neam/ De jos - Oedip Rege ; Chiar de mă trag din neam de robi, tot vreau/ să știu al cui sunt ! Tu ești mândră/ de stirpea ta regească - Oedip, scena 9). Uneori, înrudirea pieselor nu este manifestă, dar filiația se lasă ghicită : de pildă, în opera dramaturgului român, replica lui Oedip care proclamă suferința universală (Nu-i nimeni fericit, nu-i niciun om ! - scena
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o mai pot lăsa/ nafara vieții lor, să îndrăznești/ să stai în fața lor o flacără/ din focul lor erupt - e singura/ proorocire demn cunoscătoare (scena 6). La avertismentul Antigonei să se păzească de zeii aflați în preajma lor, tatăl ei exclamă mândru : Au venit !/ i-am vrut și au venit ! Mă simt, tebani,/ ca rupt din cer ! (scena 6). Ajuns în proximitatea divinităților (cât de-aproape/ eram de zei, și cum vuia crescută/ preajma de duhul lor ! - scena 7), Oedip e gata
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aceea de a contribui pe toate căile la dezvoltarea climatologiei și microclimatologiei urbane. Aceasta se reflectă într-o mare parte a activității sale de cercetare științifică și de publicist. Desigur, importante sunt și unele contribuții științifice pentru care era foarte mândru, considerându-le inovații în geografie. Astfel, menționăm descoperirea depozitelor Sarmațianului superior (1938ă, inițierea introducerii la secția de Geografie din Iași a pupitrului cu fața de sticlă pentru copiat desene și hărți, a heliografului pozitiv, organizarea stației meteorologice și a construirii
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
25. „Când ești analfabet, fiindcă n-a avut cine să te dea la școală, când n-ai mijloace să cumperi cărți și să mergi la teatru, Vasile Alecsandri și Al. Davila nu există pentru tine și e imposibil să fii mândru de ceea ce nu cunoști. Cel care n-a văzut niciodată picturi de Nicolae Grigorescu și de Luchian sau n-a contemplat Muntele Retezat ori Marea Neagră, nu-și dă seama de frumusețile patriei lui și ca atare e mai puțin mândru
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
mândru de ceea ce nu cunoști. Cel care n-a văzut niciodată picturi de Nicolae Grigorescu și de Luchian sau n-a contemplat Muntele Retezat ori Marea Neagră, nu-și dă seama de frumusețile patriei lui și ca atare e mai puțin mândru de ea.” George Călinescu 26. „Scriitorul e de fapt temeiul cărții.” George Călinescu 27. „Cartea - cea mai mare dintre minunile create de om - cuprinde toate cunoștințele despre viața omenirii, întreaga istorie a dezvoltării rațiunii umane, întreaga muncă și experiență a
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
toată albeața dinților. Televizorul nu merge bine. Brigitte caută un tehnician. Furtuna de ieri a provocat câteva stricăciuni, o să le repare. Brigitte pleacă mâine în concediu cu cele două fete ale ei, două adolescente, ale căror fotografii i le arată, mândră. Se duce în Germania și Elveția, unde are prieteni și rude. După aceea, o să plece soțul ei cu puștoaicele. Soții au hotărât să nu-și ia concediu concomitent, pentru ca fetele să poată profita la maximum de vacanță. În zilele următoare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
priveau ca pe o străină. Doar o colegă de clasă, Sofia, a vrut să fie prietenă cu ea. Avea o față drăgălașă, dar obezitatea îi dădea un aer bleg, lipsit de inteligență. Copilul unic al unui negustor bogat, de pe acum mândră de zestrea ei, Sofia credea că ea și Nel puteau să încheie o alianță a vlăstarelor de familie bună, împotriva desculților din sat. Tatăl ei detesta gărzile de fier care ațâțau lepădăturile contra oamenilor cinstiți și harnici, iar fiica lui
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
câteva picături. Gabriela închise cartea și se ridică. Prin ușa larg deschisă a refectoriului scăpa cacofonia bucuriilor de duminică. Intră și se așeză într-un colț. Vecina ei de pat, o prăjină, care în fiecare dimineață își trăgea îndelung ciorapii, mândră de picioarele ei, zdrăngănea la pian un tango, iar elevele din clasele superioare, neținând seama de izurile de bucătărie, dansau. Câteva perechi evoluau strâns înlănțuite, fără a-și vorbi, într-o ciudată încordare. Puștoaicele se ciondăneau pe sub mesele trase deoparte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
parâmele chiar în clipa când ea ajungea, cu răsuflarea tăiată, pe chei; zărind-o, el încăleca bastingajul și se pregătea să sară în apă ca să ajungă la ea, dar negurile baltice cădeau ca o cortină peste vasul de o frumusețe mândră și veștedă, care era, câteodată, crucișătorul "Aurora", acela ale cărui tunuri dăduseră semnalul revoluției din Octombrie, alteori orașul Leningrad însuși; Margareta nu reușea niciodată, în vis, să afle ce se întâmplă până la urmă cu Arcadi. Îi scria în fiecare zi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ștefan cel Mare se întorcea de la lupta cu tătarii, când calul său epuizat de efort n-a mai rezistat. Și a poruncit atunci Domnul Ștefan ca așezarea de aici să se numească “Vadu lui Vodă“. Așa s-a născut acea mândră așezare, cu oamenii demni de urmașii răzeșilor. Familia mea pe nume Munteanu, avea una din cele mai mari gospodării, mult pământ și vite. Eram cinci frați și simțeam în permanență grija și iubirea părintească. În iunie 1940, într o după
ACOLO UNDE A POPOSIT DOMNUL “A TOATĂ MOLDOVA”. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elisabeta Năstac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1696]
-
plin de merinde, doream să-l dau tatei personal, dar n-a fost să fie așa. Rusul de santinelă, cu o baionetă, a tăiat totul în bucăți, era prima mea confruntare cu realitatea crudă. Tatăl meu, un bărbat frumos și mândru, atunci când l-au dus din comună la Chișinău, era deja de nerecunoscut, albise. Am aflat că a fost deportat undeva în Ural. Dar ceea ce m-a durut și continua să mă doară, este că tata a fost mult timp așteptat
ACOLO UNDE A POPOSIT DOMNUL “A TOATĂ MOLDOVA”. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elisabeta Năstac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1696]
-
de început de toamnă, aureolând zidurile istorice ale Galatei. La dreapta intrării în curtea majestoasei mănăstiri scânteiază clopotul dăruit pe la sfârșitul veacului XVI cu gesturi voievodale. O declanșare de sunet și vibrațiile unduitoare intră în armonia locului fabulos, al ținutului mândru de trecutul îndepărtat. De aici, de sus, orașul multicolor pare a fi într-o atmosferă de repaus ce-i îngăduie reluarea suflului existențial. Din loc în loc răsar coamele semețe, de pe care odinioară se observau năvălirile temute. Marele conglomerat, dacă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
țară și istoria sa, de vechea cultură românească? Am fost binecuvântați de Dumnezeu, azi suntem blestemați de dușmani vizibili și invizibili și chiar de noi înșine. Recitesc uluitoarele descoperiri (ale străinilor, nu ale noastre!) și trebuie să recunosc că sunt mândru de ceea ce sunt. Să fie de "vină" înaintașii noștri milenari? 49 "Misiunea poeziei" (cum susține cineva) nu ar mai fi de ordin estetic! Negreșit poezia își asumă și "restituirea vieții" prin însăși viața pe care o redă. Ar fi greșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
naturale în zona Moldovei. Fratele meu Doinisie, a avut un parcurs profesional de succes, trăiește în prezent în București și continuăm să fim uniți ca în tinerețe. În prezent sunt pensionar din anul 1991, am o fiică de care sunt mândru.
CU PAŞAPORTUL ACASĂ, ÎN ŢARA MEA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Ilişiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1688]
-
coreeni și pe alți oameni de culoare sub semnul celor oprimați de o societate albă rasistă. Totuși, Ice Cube și alți raperi fac uneori, în cîntecele lor, referiri batjocoritoare la americanii de origine coreeană și la alte minorități rasiale, restrîngînd mîndrul apelativ de "negrotei" la afro-americani, ca grup de identitate privilegiat. Și X-Klan și alte grupuri rap susțin un naționalism afrocentric care privilegiază viziunile pe tema unei națiuni negre. Într-adevăr, mare parte din muzica rap afirmă tendințele unei politici radicale
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ritm, dar acest ritm ținea de un tempo. Pentru noi, mai important decît Last Poets și Gill Scott-Heron a fost James Brown. Discul său, "Say it Loud, I'm Black and I'm Proud" ("Spune răspicat: sînt negru și sînt mîndru de asta") a avut un impact enorm, pentru că puteai să dansezi pe muzica lui iar versurile îți dădeau subiecte de meditație...ritmul era un amestec de funk și soul, ceva cu totul diferit de jazz." (citat în Decker 1993: 63
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
aveam chiar și o colecție de violete pe care le îngrijeam cu drag. Participam la toate activitățile noastre impresionați dar cel mai mult mi-a plăcut de fiecare dată, serbarea de la sfârșitul anului școlar. M-am simțit foarte fericit și mândru, mai ales că mama se afla printre spectatori. Sper să rămân mereu bun la învățătură ca și ceilalți elevi din seriile dumneavoastră. Ei ne sunt ca niște prieteni mai mari, care ne ajută deseori. Nu vă voi putea mulțumi niciodată
Dragă doamnă învăţătoare,. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Apostol Lucian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1855]