7,611 matches
-
Sigur că prost!” A scris pe o foaie de bloc-notes cu litere mici, nervoase: ”Vasile, cauți 2-3 tânjale cu boi voinici și duci la școală la domnul învățător atâtea lemne cât să ardă trei ani și el și școala”. Nebun, nebun, cu dorința de a-și arde existența de-a-ntorsul calului, ultimul coborâtor din spița de acolo a Calimachilor avea o inimă de aur. Având oarece stare m-am dus la Plopana, călare, vai de capul meu, și am făcut prima comandă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Tata se așezase cu tot cu veșnicile sale suferinți trupești într-un disconfort septuagenar. Pedala, picta, așeza pe polița bibliotecii cărțile interzise altă dată, cânta popește, prepara copii la vioară și citire pe știme, cupletea á la Tănase și avea un chef nebun de călătorii. Am fost la Sihastrul Buciumenilor. Mirosea a ploaie și a curcubeu când, potrivnic oricărei închipuiri, din bătrânul cu pumnii împinși în durerea mereu risipită prin trup s-a desprins un altcineva care a luat dealul în piept, într-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
îmi servise cafeaua cu gust ciudat. Ce mi-ai pus în cafeaua aia că mi s-a făcut rău și m-au dus cu salvarea la spital? Ai fost la spital? Da, m-au dus la psihiatrie. Înseamnă că ești nebună. Cum să-ți pun ceva în cafea? Du-te în secție că s-a terminat pauza. De atunci colega mă ocolea, și în fabrică, dar și pe stradă. După pauza de masă, eram hotărâtă să merg la șeful de secție
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nebun", vorba lui Salvador Dali. Să rămânem în domeniul omenesc al toleranței, înțelegând că nu toate faptele miraculoase ale evenimentului psihic se înscriu în anomalie, oricât de apropiate ar fi de ea, și nici viceversa. Cel mai normal ins este nebun, de multe ori în viață, măcar în timpul viselor, și cel mai nebun dintre nebuni poate fi normal în visele somnului lui. Între psihiatrie și literatură (și în genere între psihiatrie și orice creație artistică), suntem deci într-un domeniu al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
înțelegând că nu toate faptele miraculoase ale evenimentului psihic se înscriu în anomalie, oricât de apropiate ar fi de ea, și nici viceversa. Cel mai normal ins este nebun, de multe ori în viață, măcar în timpul viselor, și cel mai nebun dintre nebuni poate fi normal în visele somnului lui. Între psihiatrie și literatură (și în genere între psihiatrie și orice creație artistică), suntem deci într-un domeniu al incertitudinii. Dar, cum spunea André Breton, "incertitudinile determină miraculosul și miraculosul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
profesională (ifosele unei caste străvechi), iar bolnavul nu-și mai permite să-și dea pe față boala în întregul ei, fiind temperat de medicamente mai eficiente, oarecum "educative". Adevărul este că astăzi nici psihiatrii, nici bolnavii nu mai sunt destul de nebuni. * Paradoxal adevăr, real impas. Orice încercare de a te apropia de bolnav nu este numai un simplu act de umanitate. Nici acest act nu trebuie minimalizat; dimpotrivă, numai pe această cale se poate ajunge la bucuria meșteșugului; există o mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o potrivim criteriilor estetice de care vieții nu-i pasă. Vieții nu-i pasă nici de visurile noastre. Viața nu visează, nu-i deloc suprarealistă, nici realistă nu-i. E așa cum este, nu se prezintă la nici o judecată. Viața nici nebună nu-i, nici teafără. Nici măcar normală nu este viața. Încap în viață și visurile, și realitatea. * Pe când pregăteam bacalaureatul, am citit o povestire pe care, din motive pe care nu le pot lămuri, am reținut-o în întregime, cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
depășim, pentru a putea să intre și ei în ograda vilelor în care locuiesc, vile enorme, cu pagode cântărind multe tone de tablă. Schimbăm între noi, călătorii, câteva vorbe despre "societatea culturală". Se tot zice că suntem într-o "lume nebună, nebună". O fi adevărat? Trăim aievea? Suntem părtași, neștiutori, la un enorm bal mascat, fiecare înșelându-și partenerii cu o mască? Fals joc de-a viata, de-a realitatea?... Pe lângă mașină zburătăcesc, în direcții întretăiate, o mulțime de coțofene. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru a putea să intre și ei în ograda vilelor în care locuiesc, vile enorme, cu pagode cântărind multe tone de tablă. Schimbăm între noi, călătorii, câteva vorbe despre "societatea culturală". Se tot zice că suntem într-o "lume nebună, nebună". O fi adevărat? Trăim aievea? Suntem părtași, neștiutori, la un enorm bal mascat, fiecare înșelându-și partenerii cu o mască? Fals joc de-a viata, de-a realitatea?... Pe lângă mașină zburătăcesc, în direcții întretăiate, o mulțime de coțofene. Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
plăcere", de paznic, victima lovită, măcelărită sistematic, într-o încăpere rezervată acestui gen de descărcări sadice. Nici o diferență între această crimă, într-un fel ordonată de un patron, și exercițiile similare din nu știu ce lagăr. Lume urâtă, rău alcătuită, o "lume nebună, nebună", fără nici o perspectivă, lume închisă, sufocată în labirintul fără ieșire al lașității. Nu sunt semne ale îndreptării, nu-i nici un semn de salvare. Totuși, nu-i acesta adevărul. Semne sunt; erau, latent, și până acum, dar astăzi mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de paznic, victima lovită, măcelărită sistematic, într-o încăpere rezervată acestui gen de descărcări sadice. Nici o diferență între această crimă, într-un fel ordonată de un patron, și exercițiile similare din nu știu ce lagăr. Lume urâtă, rău alcătuită, o "lume nebună, nebună", fără nici o perspectivă, lume închisă, sufocată în labirintul fără ieșire al lașității. Nu sunt semne ale îndreptării, nu-i nici un semn de salvare. Totuși, nu-i acesta adevărul. Semne sunt; erau, latent, și până acum, dar astăzi mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ziarele i se păreau un lux sfidător (dar le citea cu interes împrumutându-le), iar pentru cărțile de literatură avea un dispreț superior. "Mai lăsați-mă cu Tolstoi al vostru, toate au început de la Tolstoi, care a fost un cretin nebun". Tot ea protesta găsind cărți de literatură prin casă: "De ce citiți, pierdere de vreme cu povești proaste, uitați-vă la flori și la stele, și la nouri, asta da, literatură... și e gratis". Cu toate acestea, printr-un simț special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
atât de deosebit de celelalte repere ale lumii, încât ar putea fi considerată un al patrulea regn: "regnul cărții" ar fi al patrulea, după cele trei, animal, vegetal și mineral. * Știu că, în istoria ei, cartea a fost uneori bolnavă, chiar nebună: e treaba psihiatrilor și a criticilor să se ocupe de această stare de degradare a cărții; și în prezent aceste boli ale cărții sunt frecvente, unele manifestându-se prin reaua alcătuire a ideilor și sentimentelor. Cred că fiecare epocă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dar atât de special, foarte ieftin și poetic. (Uită-te, tu, ce catifelată-i, ca un botișor...) Aveam grijă să pierdem, din când în când, aceste bilete conspirative, lăsate la vedere, să fie găsite de cine trebuie... Făceam un haz nebun. Metoda biletelor și a conversațiilor fragmentate de distra teribil, mai ales urmărind nedumerirea celor de față care "se prindeau" mai ușor decât ne imaginasem noi. Erau dialoguri scurte, șoptite: "Melodiei, 16, atenție, intrarea scârțâie!" șopteam, de exemplu. Sau, un bilețel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
protopop care suferise atâtea, ci și la amintirea dureroasă a lui Ionel Moța și ale celorlalți camarazi căzuți întru credința legionară, frământând în suflet gândul neînduratei soarte, în pofida aceleiași balade a lui Coșbuc: „Nu cerceta aceste legi, [229] Căci ești nebun când le-nțelegi...” Într-o dimineață de Noiembrie profesorul Gamillscheg mi-a adus o invitație din partea Institutului german pentru participarea la Centenarul comemorărilor lui Winkelmann , la Berlin, în primele zile ale lui Decembrie. În cele câteva zile cât am stat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cu trecutul. Și-a salutat familiarii uimiți și speriați și a intrat în Casa Domnului, sărac, dar cu inima bogată și plină de bucurie. Era 20 august 1909. Vestea s-a răspândit fulgerător în saloanele aristocrației veroneze. Cine îl considera nebun, cine imprudent. Fratele Giovanni nici nu a voit să mai audă de numele lui. Surorile, Lavinia, Maria și Bice se îngrozeau la ideea că acel frate drag lor s-ar fi dus să se «termine» printre mucoșii lui don Calabria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
s-a terminat", ridicînd chiar un adolescent leșinat la picioarele lor. Abdul Hamid ordona: se ucidea; contramanda: imediat totul înceta. Nu s-a deslușit niciodată prea bine care au fost motivele care l-au împins pe acest sultan pe jumătate nebun la aceste masacre. Se spunea că era fiul unei sclave armence și îi ura pe cei din rasa mamei sale. Oricum, Marile Puteri, convinse că printr-o puternică presiune asupra naturii de ființă isterică și pungașă a lui Abdul Hamid
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
provocat-o domnului Kiderlen Waechter 61 închiderea lui Abdul Hamid și preluarea puterii de către Tineretul turc, a fost o dovadă elocventă a acestei orbiri a Berlinului. Desigur că pentru Germania era comod să aibă în mînă un sultan pe jumătate nebun și laș, pe care îl putea manipula prin înfricoșare, după nevoile unei politici care țintea departe, dar mai trebuia prevăzută și posibilitatea detronării lui Abdul Hamid istoria predecesorilor săi era jalonată de strangulări cu lațul și alte morți sîngeroase și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
are pâinea și cuțitul, noi, ăștilalți, scriitorii de rând, nu avem decât creionul. Îl aud pe Pastenague grăind: — Nu înțeleg megalomania asta a criticului român. E o dovadă de primitivism. Să crezi că literatura nu poate exista fără tine... E nebun! Cum poate vorbi așa cu un critic atât de însemnat. Dar chiar dacă ar fi mai puțin însemnat, ori o critică, adică o persoană de sex feminin care scrie articole despre cărțile care apar și nu le citește nimeni, pentru că toată lumea
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ori fizice; piromania (monomanie incendiaire); "monomania omucidere" (monomanie homicide). Pentru psihiatrul francez, pacienții atinși de monomanie raisonnante par să își construiască un sistem delirant propriu al rațiunii logice; altminteri, ei arată perfect normali. Există monomaniaci care nu par să fie nebuni, ale căror idei își păstrează conexiunile firești și ale căror raționamente sunt logice; vorbirea lor e coerentă, adesea plină de viață și spiritualitate. Totuși, acțiunile acestor pacienți contrazic fie propriile lor emoții și interese, fie moravurile sociale... Oricât de iraționale
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
numesc sugestiv "nebunii inteligente" (folies raisonnantes) și le caracterizează astfel: Cu excepția iluziilor bine circumscrise (délire partiel), pacienții își păstrează vivacitatea intelectuală, fiind adesea foarte dispuși să-și argumenteze și să-și apere propriile convingeri. Subiecții nu se califică pentru epitetul "nebun" (aliénés), ei rămânând în contact cu mediul lor și părând normali; unii reușesc să trăiască în libertate până la sfârșitul vieții, cei mai mulți ajung să fie instituționalizați, dar nu din cauza ideilor lor delirante, ci datorită caracterului lor violent și impulsiv, care îi
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
848 de metri deasupra nivelului mării nu există nici senatori, nici deputați. Doar 10 alpiniști români, conduși de un nebun care nu vrea să fie erou, pentru a nu se amesteca între nonvalori. David Neacșu este erou, dar nu e nebun. Vrea doar ca deasupra lui să nu se mai afle nimeni și nimic, iar pentru asta alege calea cea mai grea cu putință. Cînd va fi sus, acolo, nici nu va sesiza că alții sînt atît de mici. martie 2003
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Descartes, Spinoza, Locke, Leibniz, Wolff, Berkeley, Hume, Kant, Fichte, Schelling, Hegel (Fenomenologia Spiritului, Enciclopedia științelor filozofice). Autodidacticismul lui Eliade mai are drept consecință tratarea cu ușurință a celor mai grave probleme, trecerea neașteptată de la idei de bun-simț la cele mai nebune teorii. Când scotea Gramatica, în 1828, știind mai puține, scria ca lumea și avea despre problema îmbogățirii limbii părerile cele mai sănătoase. Ortografia etimologică i se părea inutilă. "Cel ce cunoaște limba latinească știe că zicerea timp vine de la tempus
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din celebra litografie a lui Delacroix. Afară din comun, oricât ar deveni mecanică, este virtuozitatea onomatopeică, ușurința de a aduna laolaltă, fără silnicie, cu folosirea chiar a cacofoniei, toate zgomotele cu putință, tropotul, fâșâitul, sforăitul, hohotul, bubuirea, într-o febră nebună, cu o orchestrație de tipul Berlioz, aproape genială: Mihnea încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vântul. Sună pădurile, fâșie frunzele, Geme pământul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină; Mihnea tresare. Fulgerul scânteie, tunetul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ideea de progres, o bonjuristă în fine. Amestecul de anteree și fracuri din aceste vodeviluri, de moldovenească grecizantă și jargon francoromîn, de tabieturi patriarhale și de inovații de lux occidental, dă un tablou inedit, încîntător pentru ochiul de azi. Veselia nebună a cupletelor, învîrtirea în danț a personagiilor, bufoneria enormă, dar nu trivială, dau naștere unei plăcute emoții arheologice. Leonaș cere, de pildă, sub amenințare de sinucidere, portretul Chirițoaei, iar aceasta cu multe mofturi de ingenuă scoate din sân o adevărată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]