7,953 matches
-
un strigăt într-un ocean de indiferență. Arta fundamentală a orgoliului este intoleranța. Cîndva muzele noastre făceau trotuarul între poeți și zei. Acum se duc în Levant. Răutatea nu se învață în academii. Dar este prezentă și acolo. Există și nebuni de excepție. Dar cei mai mulți simulează geniul. Ariviștii vor să dețină exclusivitate și pe lingușiri. Fără sprijinul victimelor, comunismul nu ar fi rezistat jumătate de secol. Alcoolul ne ajută să devenim abisali, euforici și, după câteva ore, de o banalitate sforăitoare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a performanțelor. La bătrânețe, unele iluzii apar odată cu scleroza. Șmecherul e individul care golește buzunarele semenilor fără violență. Generația tânără este condamnată la un analfabetism al sensibilității. Freud a descoperit vulcanii noroioși din noi. Canibalismul a avut întotdeauna scuze existențiale. Nebunii au numai certitudini. Dacă politețea este rezervată regilor, înseamnă că străzile și localurile publice sunt înțesate de antimonarhiști. Din cauza unei glume, am pierdut un prieten. Nu știu, ori gluma nu a fost de calitate, ori prietenul. De regulă, minciuna deschide
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Se pare că noi, românii, am fost stopați prematur din fierbere. Când crezi în înfrângere, nu o mai poți ocoli. La eșec și la furie, numai neghiobii își insultă sfinții. Gândul neîmpărtășit e lipsit de ventilație. Psihiatru acest bulibașă al nebunilor. Zeul nebunilor își da, probabil, aere de psihiatru. Resemnarea nu intră în sfera înțelepciunii. Pentru ca sensul vieții rămâne zbaterea. Marea școală a vieții rămâne eșecul. Fără artă, viața se circumscrie erorii. Filosofia rafinează limbajul până la neantizare. Fug artiștii contemporani de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că noi, românii, am fost stopați prematur din fierbere. Când crezi în înfrângere, nu o mai poți ocoli. La eșec și la furie, numai neghiobii își insultă sfinții. Gândul neîmpărtășit e lipsit de ventilație. Psihiatru acest bulibașă al nebunilor. Zeul nebunilor își da, probabil, aere de psihiatru. Resemnarea nu intră în sfera înțelepciunii. Pentru ca sensul vieții rămâne zbaterea. Marea școală a vieții rămâne eșecul. Fără artă, viața se circumscrie erorii. Filosofia rafinează limbajul până la neantizare. Fug artiștii contemporani de claritate ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Între datele limită ale vieții unii nu presară decât puncte de suspensie. Multe creiere rămân toată viața împăturite. De multe ori, entuziasmul deraiază în ridicol. În deșert nu ai cum să nu iubești oamenii. Pentru că sunt departe. Când trăiești printre nebuni trebuie să te uiți, din când în când, în oglindă. Din greșelile tale învață alții. Dar nu e rău să mai reții și tu câte ceva. Timpul conferă eșecurilor o aură sentimentală. Se pare că Diavolul a inventat vacanța. Atunci e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sau de bălegar. Plictisit de capriciile inteligenței, omul modern începe să aibă nostalgia instinctelor. O carte valoroasa poate submina deliciile apatiei. Am nevoie de o pisică, fiindcă prea multe rozătoare îmi flenduresc gândurile. Trăim din neliniști și extaze. Bețivii și nebunii sunt mari rezervoare de adevăr. Nu este totuși prea rău dacă pierzi bani și câștigi minte. Ca orice comoară femeia este foarte greu de păzit. Când fac ceva, unii își murdăresc mâinile alții sufletul. Occidentului i s-a lenevit sufletul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu le dau ideea unei coaliții. Doar în statistici femeile sunt mai slabe. Stăm bine! Basmele au încă finaluri optimiste. Șoapta poate însemna discreție sau lașitate. Un oraș trebuie mirosit și dincolo de draperia turistică. Continua să nesocotească măsura geniile, și nebunii. Capul sus! Vomită și ia-o de la alt capăt. Cel mai convingător discurs este victoria. Când învingi și în artă și în viață cel puțin una dintre victorii este suspectă. O idee poate fi modernă și în haina veche. De
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
funcționare. Durerea este mută, bucuria - flecară. Kafka - un mesia pe dos, a strâmbat lumea și a plecat. Solitarii suferă de nostalgia solidarității. În Rai mărul era prohibit. Nouă ni-l bagă insistent medicii pe gât. Ne lipsește certitudinea cu care nebunii se declară sănătoși. Cârpesc unii absolutul marilor pasiuni cu indigeste relativizării. Nu te bucuri de milioanele muncite, cât de firfiricii aduși de noroc. Regimul alimentar sever te ajută să nu mori dar nu te lasă nici să trăiești. Patria poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de evadare. În materie de imagine suntem extremiști, ne considerăm ori ultimii oameni, ori buricul pământului. Sufletul scrutează trupul cu aroganța eternității lui. Indignarea este întotdeauna mai colorată decât satisfacția. Înțelepții nu pot fi puși în situații radicale decât de nebuni. Principala misiune a hranei e să ajungă pentru toți. Are și valoarea pudoarea ei : se lasă greu descifrată. Civilizația este un conglomerat de pofte, mai mult sau mai puțin emancipate. Încruntă-te, dacă nu-ți convine! Dar nu da cep
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
explica. În față era chiar el în persoană, cel căruia cu câteva secunde în urmă voia să-i strige numele. Cu câteva secunde în urmă, ființa primitivă din interior ieșise la suprafață și, cu riscul de a fi luat drept nebun, se considera deja în fața peșterii cu bucățile de cremene în mână hotărât să facă ceva pentru a stăvili lăcomia fiarei. Poate ar fi făcut-o, dacă vântul nu i-ar fi luat șapca. Acum însă, în situația în care se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mi s-a întâmplat. Apropo, cu cine crezi că m-am întâlnit? Când, în mijlocul nopții? Da, exact, în mijlocul nopții! Nu am înțeles; în vis sau în realitate? Și, și... Vei înțelege totul imediat. Te rog să nu mă iei de nebun! Cu cine te-ai întâlnit pe furiș, în toiul nopții? Chiar sunt curioasă! M-am întâlnit cu doi din eroii lui Ion Creangă. Imposibil! Exclamă ea privindu-l în față. Drept cine mă iei? Personajele sunt fictive, iar autorul, despre
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
trei soldățoi în pielea goală, fiecare cu câte un băț în mână, asemănător cu o undiță, îndreptat spre mijlocul godinului de capătul căruia își atârnase fiecare izmana proprie pentru a se usca. Crezând ca au nimerit la vreo casă de nebuni, fetele s-au întors brusc și, fără a mai închide ușa în urma lor, au dispărut pierzându-se pe undeva, pe ulițele înguste ale satului. Nu sperau să le mai vadă vreodată. Nici nu aveau cum; n-au avut timp să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
moartea lui Mișu. Știi cum a murit? În cimitir înghețat. Chiar tu mi-ai spus aseară că ai și văzut salvarea, dar nu știai despre cine era vorba, ai uitat? Am rămas crucit, nu altceva. Știi ce i-a trecut nebunului prin cap? Ce? Ca să înțelegi, trebuie să știi că Mișu, moștenise de la răposatul său tată, pe lângă casă, și un cavou cu patru cripte, din care numai una era ocupată. Ce crezi că a făcut? Noaptea de vineri spre sâmbătă, beat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
am amintit ceva, însă mă tem că ai să râzi de mine sau ai să crezi că fabulez!... Cum să râd? Spune! Chiar mă faci curioasă. Pare absurd, dar e adevărat... Când eram elev în clasa a cincia elementară, ca nebunul, mă îndrăgostisem de o fată de aceeași vârstă cu mine. În fața ei mă fâstâceam de nu mai știam unde îmi era capul și unde picioarele; inima îmi bătea mult mai tare ca de obicei, roșeam până în vârful urechilor, până și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îndură-te!..“ Când scăpa de ochii „pândașilor“, cum le zicea el supraveghetorilor, colinda în voie ulițele satului și codrii Fălciului, pe urmele „Surului“, lupul intrat în legendă. Dar, de cele mai multe ori, mergea în pădure în poiana de la marginea lizierii, „Poiana nebunului“ cum intrase în „gura lumii“, acolo se așeza pe un trunchi de copac, doborât de furtună, și se uita mut, îndelung, într-un loc... într-un singur loc, unde cu ani mulți înainte fusese casa pădurarului Anton Chiuariu. Și cum
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Acolo, la marginea lizierei de fagi și goruni, de peste deal de Șuletea, doar acolo era singurul loc unde-și limpezea, într-un fel, mintea și sufletul frământat de neliniști,... unde-i reveneau memoria și amintirile. „Gura satului“ îi zicea „boieru‟ nebun“, dar ce putea pricepe ea, ce-i în sufletul său, care părea ciudat!... Acolo stătea de vorbă cu sine însuși și cu sufletul său... acolo vorbea cu Tudor, nepotul lui, cu prietenii săi, Anton, vânător neîntrecut, care descifra dâra lăsată
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încheie moșierul oftând. ...Mă gândesc, măi Fanachi la miliardele de oameni dinaintea noastră... și miliardele de după noi, în curgerea lor... Oare, cât timp va curge fluviul denumit „omenire“, și cu ce noimă?!... Mai firavi decât iarba, sântem... și, atât de nebuni; oare, numai pentru că știm că existăm?! Mă gândesc așa, măi Fanachi... mă gândesc copleșit de frumusețea acestei amiezi înflăcărate de lumină, și, dintr-o dată, frumusețea lumii, simt că mă oprimă; fiecare scânteie de soare pe valuri e un cuțit, și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
este îndreptată. Buzele uscate, care i se mișcau, confirmau faptul că acest om vorbea de unul singur și, deși gura răutăcioasă a lumii ar putea spune acum - dacă n-a și spus deja - că acesta era, pur și simplu, un nebun, ca atâția alții pe lumea asta, adevărul nud este că acesta nu numai că nu era un smintit, dar se afla într-unul dintre acele momente de maximă luciditate, în care, de vrei, de nu vrei, un anumit ceva, căruia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu pedeapsa primită de ea, fusese prea mic! Iar gândul acesta îl fulgeră teribil și-l făcu să tresară. „Dumnezeule, oare ce am făcut cu mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este că, tot meditând adesea la cele întâmplate, acesta nici nu-și regreta fapta nesăbuită, nici nu și-o lăuda, însă nicidecum nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și, cu un licăr cât de mic de prețuire și de recunoștință în inimă, să îi mulțumești. Și asta, ei bine, ar fi trebuit să facă și eroul meu, căci drumul acela, pe care l-a făcut la azilul de nebuni, constituie doar intriga din povestirea de față. În zorii zilei următoare, Victor plecă către azil și, când ajunse în fața clădirii cu pricina, după ce studie reticent, dar cu luare-aminte, aspectul mizer al fațadei ei, se încumetă să și intre. Înăuntru, locul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care se găseau acolo și care umpleau sala, dădeau numaidecât impresia că reprezentau doar o umbră palid conturată a ceea ce fuseseră ele cândva, căci erau roase pe la colțuri și uzate întratât, încât parcă îți grăiau singure despre toate generațiile de nebuni, ce își găsiseră, de a lungul vremii, confortul și odihna în ele. Peste tot pe jos, el văzu niște rămășițe tocite dintr-un covor - demodat, desigur - din care creșteau ici și colo pâlcuri de zdrențe, desprinse, probabil, din cusătură, și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la toți pașii făcuți pe el, din toate îmbinările sale. Din șase părți ale sălii se deschideau șase uși, din care porneau tot atâtea coridoare lungi și pline dentuneric, care, la rândul lor, îl introduceau pe vizitator în odăile fiecărui nebun în parte. Victor intră pe coridorul potrivit și-l străbătu grăbit, sfios și plin de încordare, căci atmosfera generală devenea, la fiecare pas, tot mai lugubră și mai neprimitoare. Asta îi fu prilej de neplăcere adâncă, pentru că, în drumul său
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a tânărului, treptat, se preschimbă în nedumerire. Primul gând al său fu numaidecât să se împotrivească și să-și continue neabătut traseul, dar, în aceeași clipă, se răzgândi, dându-și repede seama că niciodată nu trebuie să te împotrivești unui nebun. Așa încât, oarecum desprins din încordarea sa, dar, totuși, încă prudent, se lăsă condus de mâna călăuzitoare, care îl trăgea după dânsa. Curând, aceasta deschise o ușă și, pășindu-i pragul, intrară amândoi în încăpere. Într-adevăr, femeia nu mințise deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-și mai putu stăpâni curiozitatea crescândă, sau nu mai dori s-o facă și, cu o vibrație îndrăzneață și hotărâtă în glas, o întrebă direct, fără ocolișuri: - Spune-mi de ce te găsești aici, Maria! Vreau să aflu! Un azil de nebuni are unica menire să îi găzduiască doar pe aceștia. Tu, însă, nu ești deloc smintită, nu îmi pari... La auzul acestei întrebări, atunci, pe loc, femeia nu răspunse nimic, dar pe față i se așezase deja o mască de adâncă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
începea să se zugrăvească pronunțat mirarea, amestecată cu mâhnire și cu indignare. El îi ceru din priviri Mariei să vorbească mai departe, iar aceasta îl ascultă numaidecât și zise: 86 Rareș Tiron - Acum, eu trăiesc într-un azil plin cu nebuni, fiind și eu socotită, la rândul meu, unul dintre ei. Ei bine, este de mirare cum jumătate din lumea aceasta - cea de afară - nu știe cum trăiește cealaltă jumătate - cea de aici -, și nici, de intuit, nu poate intui. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]