7,995 matches
-
ei pericolul, pe postură de bodyguard voluntar al lui. Fulgerător, mimă cu măiestrie o indispoziție violentă aproape înainte ca el să-și recunoască eșecul; i-l fură, practic, de sub nas, atribuindu-și-l explicit. Între flăcăul speriat și mareea de neputință pe cale de a-l cuprinde, femeia plonjă prompt și strălucit, ca etrava unei șalupe de salvare. Fața ei frumoasă se schimonosi histrionic într-o grimasă de durere, ce dădea impresia că o migrenă i-ar fi compromis subit participarea la
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
la momentul respectiv, era într-o dispoziție de câine bătut și folosit la ștersul pantofilor. Da, avea serioase bănuieli că dama-și dăduse lustru cu el tare de tot, sub pretext că-l mângâie. De ce luase asupra ei o umilitoare neputință a lui? De ce-l făcuse să iasă cu față curată fără ca ei să-i iasă ceva la afacerea asta? Ba, tocmai, îi ieșise... față! Ștersese discret urmele capabile să ateste proveniența gestului făcut - deci, se ștersese de el, ce mai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe acesta la redefinire, ceea ce echivalează cu o provocare: "ce se-ntâmplă cu mine odată ce rolul mi-e luat de altcineva?" Sudalma lui Rică viza această nesiguranță insinuată în lumea lui cu violența noutății absolute. Când înjură, omul dă glas neputinței, obiectivând-o, ancorând-o precar în realitatea mediului lingvistic. Înainte de orice altceva, o expresie constituie o formă de priză la realitate: atâta vreme cât mă exprim, investesc mediul cu un act propriu, mă proiectez în afară, încerc să mă apuc de ceva
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
manevra evocă dublarea unui cap dificil în navigație - nu al Bunei Speranțe, ca în cazul Olandezului zburător, ci al Ultimei Speranțe, în care limbajul e singura formă de propulsie rămasă la dispoziția echipajului. Afundarea într-o groapă de potențial și neputința de a naviga dincolo de un promontoriu sunt similare. În înjurătură răzbate o formă rarefiată, spectrală, de angajare agonică în lume; că de foarte multe ori ea nu face decât să puncteze final delăsarea nu e suficient pentru a o asocia
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
acum și de planuri - știind, pe deasupra, fără greș și unde se găseau. Dar asta invalida automat ipoteza anchetatorilor că furtul ar fi urmărit procurarea de lichidități. Și foarte probabil că lipsa de zel a poliției române se explica prin aceeași neputință de a înțelege mobilul unui act pentru care categoria de furt propriu-zis nu convenea. O clipă se gândi la copiii ce scotocesc după darurile de Crăciun înainte de multașteptata seară festivă. Totuși, nu de graba de-a intra în posesia darului
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
inimă pentru o asemenea manevră birocratică. Ceva i se dădea la iveală și de înțeles în primul rând lui personal, și nu-i venea să-și întoarcă privirea în lături cu un simplu și plictisit "nu mă privește". De fapt, neputința de a primi daruri îl privea în modul cel mai personal, sau cel puțin ar fi trebuit să-l preocupe, după sugestia psihanalistului său. Îi dăduse cândva să citească Amintiri, vise, reflecții a lui Jung și să reflecteze asupra unui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
e de făcut nimic efectiv în stare să schimbe cursul evenimentelor. Cu o pletoră cursivă de forfoteli, al căror izvor suntem, ne spălăm pe mâini de suspiciunea putinței spre a ne da la iveală, în toată masiva-i mizerie, propria neputință. Beckettianul "nu mai e nimic de făcut" reprezintă în esență o constatare eliberatoare: prin ea, sărăcia extremă în posibilități se desprinde șovăitor de labirintul acțiunii. Povestea cu nomazii își găsi și ea, desigur, locul printre materialele de umplutură verbală mobilizate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
excludea posibilitatea erorii. Glasul ei suna chiar extrem de îngăduitor față de o asemenea eventualitate. Ascultătorul avea toate motivele să creadă că cele auzite nu veneau doar din vârful buzelor, ci dintr-o firidă inexpugnabilă a sinelui ei, de pe o poziție cu neputință de negociat. Nu era nimic argumentativ în vocea care le purta - nici un efort de convingere, nici un fel de fervoare expansionistă, ci doar deschiderea primitoare a lumii ei. Cuvintele-urme purtau întipărită greutatea fapticului și, în același timp, ușurința extremă a unor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
coastele-i străine - o absență vastă, de inalienabil imperiu lăuntric divulgându-și incontinent secretul. Purtată aluvionar de ea, descindea solemn în prezent o serenitate inaugurală tocmai de dinaintea străpungerii tenebrelor de către lumină. Femeia simți fără greș că trecuseră un prag cu neputință de localizat. Numai poruncitoarea frumusețe a acelui ghețar bleu deschis, alunecător prin sângele lui, o făcu să aștepte, imobilă, până dimineața, înainte de a-l întreba, cu ochii în tavan: "Vrei o cafea?" În aceeași colecție (selectiv): Abigél, Magda Szabó Apocalipsa
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
iar unii se vând fără scrupule), polițiștii nu cred În poliție, profesorii În școală și În universitate, doctorii În spitale. Cei tineri și activi fug care-ncotro de mediul nostru viciat, cei mai vârstnici, care au crezut cândva, privesc cu neputință, specialiștii autentici Încearcă să se afirme În mediul privat. Iar instituțiile Încap adesea pe mâna unor indivizi care se acomodează, cărora le priește mediul acesta neperformant, defectuos și corupt. Și care-l perpetuează. Excepțiile sunt rare. Iar dacă aceste componente
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
punctului de vedere al acestui coleg filosof care nu și-a uitat originea, mă bucur că facem parte din aceeași categorie. Adaug analizei sale doar câteva nuanțe izvorâte din contactele, cunoașterea și experiența mea din ultimii ani. Iată: scârbită de neputința de a se realiza și de a schimba ceva, cea mai activă și virilă parte a populației tinere (și mai puțin tinere) pleacă unde vede cu ochii; În unele meserii, toate vârfurile, creativii, activii, inovatorii au părăsit deja România sau
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Un plebiscit național? Sunt convins că nici o soluție nu se va putea aplica, o armată de „profesori” și „poporul diplomat” se vor opune cu vehemență la orice măsură instituțională. Nimic nu va putea avea impact social și nici urmări practice. Neputința e totală. Până În ziua când va apărea acest text sunt sigur că se vor fi găsit deja soluții pentru a Închide problema. Putem Însă discuta, tot e ceva. Personal am identificat o posibilă atitudine: fuga, evadarea prin lectură. Mi-a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
din RM trăiesc sfâșietor drama definirii identitare, care reprezintă, pentru mulți dintre ei, un fel de identitate de vamă, marcată de o dorință irezistibilă de a pleca și un dor mistuitor de Întoarcere, amestecat cu sentimente de vină, durere și neputință În același timp. Cert este că această nouă generație speră la un viitor european. Ei reprezintă un gen de minoritate activă, care dorește schimbarea, care urmează să producă schimbarea, iar această schimbare se interferează și cu nevoia de definire identitară
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
lene (cognitivă, socială), stare depresivă. O insensibilitate față de idealuri, incapacitate de a reacționa, inapetență pentru emulație. Când ajungem aici, suntem În plină maladie a sufletului, ne-a copleșit contextul, ne-au Învins vorbele meșteșugite și repetate cu obstinație, ne recunoaștem neputința. „M-au Înfrânt structurile”, se lamenta cu ani În urmă un lider În care se puseseră speranțe. „Dă-i dracului, n-am Încredere În nici unul, votez cu cine-mi dă de băut mai bine”, mi-a Împărtășit „opțiunea” sa, acum
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nu are vocația construcției solide, a realizării durabile, a gândirii În perspectivă, a planurilor pentru generații viitoare. Reacția de „furie” a lui Marino față de această realitate se exprimă Însă „abstract”, e o atitudine ideologică și ia forma unui strigăt al neputinței. E și el, până la urmă, un produs al contextului, deși a dat lucrări durabile. Comentariul nostru: contextul psihosocial acaparator Înhață și modelează pe orice individ - cazul lui Marino Însuși. (13.03.2010) Moara, fantomele, frica Îmi recomandă cineva o carte
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
suflet, se tem să nu greșească, să nu devieze, să nu supere; sunt dominați de frica-fantomă care le zgreapțănă trupul și sufletul, multiplicându-le gesturile dezordonate, făcându-i să se pândească unii pe alții, zi și noapte, să-și macine neputința. Iar aceste suluri și fuioare fumurii se contopesc peste sat, acoperă totul ca un abur cețos, se contopesc, iau pe oameni prizonieri, Îi strâng În menghină, le fac inimile să se zbuciume de durere. Când moara și crucea ei roșie
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Și-a pierdut, mai Întâi, părinții, Adevărul. și Încrederea; apoi l-au părăsit soția, Discreția, fiica, Responsabilitatea, și fiul, Raționamentul. În fine, el Însuși a decis să dispară, discret, În tăcere, așa cum a trăit. Un text naiv, lacrimogen, vorbind despre neputință și Înfrângere. Despre cei fără cuvânt. Să plângem această dispariție sau să ne facem că nu știm ce s-a Întâmplat? Altă soluție nu văd. (06.04.2009) Nimic despre culpabilitate O intersecție. Mai sunt câteva secunde până ce semaforul se
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
superficialitate În practică. Adaptabilitatea românului - caracterizată prin suplețe, gust pentru progres, spirit tranzacțional - l-a salvat În perioade vitrege, dar aceasta Înseamnă și lașitate, duplicitate, șiretenie, superficialitate, „spirit ușuratec de zeflemea”. toate cuprinse Într-o Înțelepciune care maschează Însă pasivitatea, neputința indignării, minciuna și ipocrizia. „N-avem gravitate solemnă, nici reculegeri de conștiință... [niciț gust sublim pentru sacrificiu.” Numai „Învârteală fanariotă, chiul turcesc, abulie slavă”. totul e Înecat În abilități, subtilități și Îmbogățiri. Descrierea unor trăsături de personalitate și a practicilor
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
socială, ea provoacă mai ales o agravare a sorții ansamblului lumii rurale și, plecînd de aici, suscită apariția revoltelor țărănești. Eforturile seniorilor, adesea sprijiniți de monarhie, de a reduce creșterea salariilor, dorința proprietarilor de a lega țăranii de glie sau neputința celor mai săraci de a lua în arendă o bucată de pămînt, duc la existența unor zone de sărăcie considerabile. Recurgerea la cămătari este adesea singurul mod de supraviețuire a celor nevoiași. Pentru acești oameni deosebit de săraci, soluția este trecerea
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
pe calea căinței și a convertirii. Odată cu aceste ordine apare o nouă formă de cucernicie, mai puțin bazată pe ritualuri, mai interiorizată și mai exigentă, care face din mîntuire o problemă personală. Acest succes al Ordinelor dr călugări cerșetori dovedește neputința Bisericii instituționale de a-i integra spiritual pe credincioși, lipsurile clerului și tulbu-rftrile ce afectează papalitatea și readuce în discuție echilibrul la cure ajunsese creștinătatea în secolul al XIII-lea. Papalitatea de la Avignon Încă de la începutul secolului al XIV-lea
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
față de îndatoririle pastorale, în formarea preoților, față de evanghelizare și față de îndrumarea spirituală a credincioșilor. Dacă abuzurile nu sînt noi, denunțarea lor este mai vehementă decît în trecut. Într-o creștinătate în care credincioșii așteaptă un răspuns la cerințele lor spirituale, neputința Bisericii provoacă scandal. Încă de la începutul secolului al XV-lea, Jean Gerson, doctor al Universității din Paris, somează Biserica să-și asume rolul său pastoral. Cu și mai mare violență, fratele Jérôme Savonarola aruncă anatema asupra Curții de la Roma și
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
susținută de Thomas Miinzer și curentul anabaptiștilor. În sfirșit, în 1525, se desparte de Erasmus și de umaniști: în timp ce aceștia din urmă cred în bunătatea naturală a omului și în posibilitatea de a contribui la mîntuirea sa, Luther reafirmă totala neputință a omului păcătos de a fi mîntuit. Răspîndirea rapidă a Reformei și deviațiile liturgice sau doctrinale pe care aceasta le provoacă, îl determină pe Luther, împotriva voinței sale, să pună bazele unei adevărate Biserici. Aceasta trebuie să răspundă la cererea
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
jumătate a secolului, optimismul este înlocuit cu scepticismul. Caracteristice noii epoci, Eseurile lui Montaigne exprimă o îndoială profundă asupra adevărurilor infailibile și asupra certitudinilor cunoașterii. Acestea scot în evidență preferința pentru o înțelepciune care constă în a te resemna în fața neputinței spiritului uman, în a lua în considerație relativitatea adevărului și pînă la urmă în a renunța la orice judecată. Aceeași îndoială se manifestă și în legătură cu caracterul universal al culturii. Accentuarea particularismelor naționale, reacția împotriva dominației limbii latine sau împotriva supremației
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
neputincios în fața "săracilor". Chiar în momentul în care victoria de la Lepanto îi satisfăcea ambiția, proprii săi supuși îi aduc cea mai crudă ocară. Ei îi oferă generalisimului cruciadei imaginea ereziei triumfătoare; suveranului care visează să domine Europa ei îi dovedesc neputința sa de a se face ascultat de propriile sale state. În zadar îl înlocuiește Filip pe ducele de Alba cu don Juan de Austria, gloriosul învingător de la Lepanto, el nu reușește să reinstaureze dominația spaniolă. Decît să o suparte, olandezii
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
au vrut să facă instrumentul dominației lor. Ferdinand al II-lea voise să instaureze autoritatea absolută a împăratului asupra Germaniei. Urmașii săi învinși trebuie să recunoască "libertățile" prinților germani, care continuă fărî-mițarea politică a Imperiului și condamnă pe împărat la neputință, "Împăratul iezuiților" a vrut, ca și Carol Quintul și Filip al II-lea, să-și bazeze tentativa hegemonică pe o recucerire catolică a Germaniei. Tratatele de la Westfalia condamnă Sfîn-tul Imperiu să nu mai fie romanic decît cu numele: în statul
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]