9,277 matches
-
mă cheamă emoții, Supliciul acesta, râzând, mi-l rezerv, Îți stau lângă suflet, pândit de comoții, Scriind poezie prin fiece nerv. Mă știi, sunt același nebun de iubire, Pierdut prin fantasma lunaticei vieți, Răpus între rime, cerșind izbăvire Prin nopți nesfârșite sau prin dimineți. Rămâi, peste toate, ideea supremă, Uimirea deplină, miracolul pur, Profunda trăire și marea dilemă, Ți-o spun fără teamă și fără-nconjur. Eu las sentimentul să curgă prin plete, Pretind detașarea de veștile seci, De noile trenduri
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ale notabilităților umflase pieptul cu mândrie schimbase macazul protocolar pentru ultima oară pe șinele ruginite circulau doar amintirile niciuna nu m-a luat cu ea am rămas acolo fără bilet de peron ca un acar păun împietrit în timpul unei ture nesfârșite 25 iunie 2011 Aș vrea să nu mă uiți... Aș vrea să nu mă uiți nici dincolo de moarte, Când nu voi fi cu tine să-ți pară că vorbesc Cu același glas, iubito, puțin nepământesc, Ca și cum, lângă tine, aș lectura
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cal înhămat la trăsura propriei vieți (irezistibilă chemare) numai biciul mă oprește o șfichiuire lasă urme atemporale atunci îmi iau zilele la spinare și alerg cu viața pe urme 4 august 2011 Lumea o lume strânsă în brațe de mirări nesfârșite ca și cum certitudinile ar fi emigrat către suflete mai calde oameni îngrețoșați de propriile gânduri priviri înfipte în asfaltul rupt un obraz sfâșiat călcat în picioare fără milă de la un capăt la celălalt al deziluziei contemporane o lume cu cerul deasupra
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mai sus, Doar atunci am să știu că mă duc și-am ajuns. Vă iubesc. Voi iubi toată jalea din voi, Niciodată, firesc, n-am să vreau înapoi, Doar voi râde suprem, nevăzut, neprivit. Numai voi veți primi dorul meu nesfârșit. 10 octombrie 2011 Cântec de suflet Eu cânt de iubire ca despre o jale, Primesc fericirea, cu toate-ale sale Și spun că-n impozit îmi caut desfrâu Și cred că n-am gură și trup pentru frâu. Guvern de doi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
sale Și spun că-n impozit îmi caut desfrâu Și cred că n-am gură și trup pentru frâu. 13 octombrie 2011 Lor, poeților... Postum, voi scrie versuri aiurite Despre-o melancolie infinită, Cu tine, incomensurabilă iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. Atunci când răscolesc nemernicia Mă simt mai vesel decât clovnii lumii, Iar lângă mine beau un șpriț postumii, Toți morții înfrățiți cu veșnicia. Le torn pahare, îi întreb de toate, Ei îmi răspund cu opere postume, Iar uneori ne mai permitem
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
din metaforă extragem vinul. Peste imense mese neștiute Un Blaga trist amenință postumii Cu marea dramă din corola lumii, Iar visele se reculeg, pierdute. Postum, voi scrie versuri aiurite Despre-o melancolie infinită, Cu tine, incomensurabilă iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. 13 octombrie 2011 Fericirea de-a te ști alături Să te iubesc cum n-ai mai fost iubită, Așa îmi fu dorința la-nceputuri, Pierduți un veac nebun prin așternuturi, Eu fericit și tu o fericită. Să te găsesc, să
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
în mine câteva trepte uneori urc și cobor cu gândurile pe umeri unii m-ar numi sisif nu sunt decât eu nimic altceva pur și simplu umblu în fiecare zi de la cap către picioare sau invers un du-te vino nesfârșit numai gândurile mele sunt din ce în ce mai multe așa că (la un moment dat) nu vor mai avea loc în trupul acesta nu am încercat vreodată să construiesc în mine un spațiu mai larg acum regret fiecare treaptă în minus 27 octombrie 2011
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
grea de cavalerie, care era prinsă pe perete, când În spatele meu am auzit o bucată de sticlă scrâșnind sub piciorul cuiva și o lovitură puternică În ceafă m-a trimis val-vârtej În Întuneric. Pentru un timp care mi se păru nesfârșit, dar care nu putea să fi fost mai mult de câteva minute, am zăcut pe fundul unui puț adânc. Bâjbâind Înapoi pe drumul care ducea la recăpătarea cunoștinței, am devenit conștient de ceva ce aveam În buzunare și apoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am văzut că și Six observase asta. În timp ce mergea mai departe, a căutat mai Întâi spre cer și apoi spre pământ după o explicație. — Păi, eu nu... Începu el, pentru ca apoi să continue: Nu se poate jeli pierderea cuiva la nesfârșit. Viața trebuie să meargă mai departe. Recăpătându-și stăpânirea de sine, adăugă: Mi-am zis că ar fi incorect față de soția mea să Își anuleze planurile. Și, desigur, avem amândoi o poziție În societate. — Să nu care cumva să uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
părea un pariu mai bun. Ne-au Îndreptat spre un scuar deschis care era un fel de careu pentru adunare, flancat la sud de o clădire lungă cu un acoperiș Înalt și ascuțit. La nord, mergând printre șirurile, care păreau nesfârșite, de barăci pentru prizonieri, era un drum lat, drept, mărginit de plopi Înalți. Mi-a stat inima când am Început să-mi dau seama de adevărata dimensiune a sarcinii pe care o aveam de Îndeplinit. Dachau era uriaș. Putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
iubirii a două suflete nevinovate! murmură rugător tânărul slujbaș. Ba dimpotrivă, am hotărât să v-ajut! O s-o răpești mâine noapte pe domnița Catrina și-ai s-o aduci în cetatea Sucevei, pe drumuri ferite și pe cărări de codri nesfârșiți! Dar Domnul va sta cu mâinile-n sân? întrebă mirat diacul. Domnul e bolnav, iar steaua lui a început să apună. Boierii moldoveni s-au săturat de grecii pripășiți în jurul tronului și în pământurile primite de la Ștefan cel Mare! tună
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fapt o „regăsire“ de sine. Timpul fizic, orizontal, e limitat la 24 de ore, dar cel vertical este infinit și etern, ca și sufletul care vrea să se cunoască prin scris. În acest sens, el este o sursă de energie nesfârșită. Dacă reușești să ai câteva momente de trăire în ființă, de timp vertical, pe zi, te poți considera bogat și extrem de norocos - ai accesat o resursă infinită, ai intrat în contact cu eternitatea. Shams al Tabrizi, dervișul care a fost
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
de Mondrian. Fără trunchi, cu coroanele întoarse spre pământ, spre rădăcini, ca și cum ar vrea să refacă o unitate pierdută, să închidă cercul. De fapt, nu e un cerc, ci un oval. Însă și pe un oval se poate merge la nesfârșit. Cei mai mulți pasageri încearcă să ucidă cumva timpul până la destinație. Citesc romane polițiste, dorm, încropesc conversații sau, pur și simplu, stau cu ochii ațintiți în gol. Dacă ar putea, ar comprima orele. Nu ne mai interesează, oare, decât să ajungem la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
transă șuvoiul subțire de urină galbenă, care difuza lent în bazinetul de porțelan. în aerul întunecat, m-am privit în oglinda de deasupra chiuvetei și am văzut o față care, în liniștea și frigul și singurătatea din sala minusculă, dar nesfârșit de înaltă, nu era de fapt fața mea, ci a ta, Victor, dragul și singurul meu prieten. Tu te uitai la mine, fiindcă pe tine te-am chemat, inițiala te am scris-o cu degetul pe oglindă, peste ima- ginea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
josul holului, murmurîndu-și tot timpul câte ceva. Stăteam pe closet, în mijlocul lor, neajutorat, acoperit de rușine, neștiind ce să fac, cum sătnă ascund. Unii se opreau chiar lângă mine și mă priveau cu oroare sau pufneau în râs. Curând, spațiul acela nesfârșit gemea de lume, iar eu, roșu la față și gemând, stăteam mai departe dezgolit, venindu-le cu creștetul până la piept, acoperindu-mi cu palmele sexul care atârna în receptacolul de faianță murdară. Acum e dimineață și te privesc iar în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Mă obișnuisem cu gândul că nu putea exista pentru mine decât un singur viitor: o mansardă cu un scaun, o masă și un pat unde aveam să putrezesc toată viața - scurtă, de cel mult patruzeci de ani - scriind un roman nesfârșit și ilizibil, pe care-l vor găsi după moartea mea, lângă mine, puțind a cadavru, dar în care ar fi fost Totul, tot adevărul despre existență și inexistență, întreaga lume cu toate detaliile ei și cu sensul ei hidos. Reveria
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o cameră și mai secretă din sinea mea, mai apăsată de interdicție. Mă gândesc că prea ușor revăd faptele de la Budila, -prea îmi sânt vârâte în ochi de acest subconștient pe care am învățat să-l suspectez mereu de o nesfârșită viclenie. Acolo în adânc sânt tuneluri secrete între clădirile minții mele, conducte și mănunchiuri de cabluri colorate, canale cu apă fetidă, plină de dejecțiile 26 creierului. Sânt camere de ascultare și bordeluri subterane și odăi în care n-a intrat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
smucea ritmic un ac într-o ferestruică luminată și gradată. Stăteam acolo, între fetele transpirate de prea mult dans și cele neinvitate. în balta aceea de muzică asurzitoare, care făcea să-ți vibreze plămânii în cutia toracică, priveam cum tipul nesfârșit de lung, "nazistul", cu nădragii evazați de trei palme, își aluneca mâinile pe fundul blondei spălăcite cu care dansa și îi strecura mereu coapsa între picioare, lipindu-și-o de pubisul ei ascuns sub rochia sidefie. Lulu rânjea cu o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai scîn-teietor turcoaz, pântecul de culoarea delicioasă a ciclamei, cu perișori ca acel verde care abia se-ntinge în galbenul lămâilor, cu filiere roze și aproape invizibile inele frez. Aluniul, ultramarinul, galbenul-canar, ocrul și acajuul, verdele-albăstrui trecând lent, cu ape nesfârșite, în albastru-verzui, jadul, pana de păun, solzul de crotal, petalele strălucitoare, cărnoase, a miliarde de flori, toate se întindeau și luceau și sclipeau și se confundau și se separau, piereau și reapăreau pe pielea umedă a marelui păianjen, în nuanțe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
atinge splendoarea dumnezeiască 72 a fiarei. Privindu-l în ochii rotunzi ca niște pietre prețioase, am simțit deodată cum îmi troznește creierul, cum emisferele cerebrale mi se separă, una păstrând întreagă teroarea urcând până la infinit, alta extazul în fața frumuseții la fel de nesfârșite. Zăceam acolo, golit de voință, doar ochi de care atârna ca o zdreanță restul corpului, un singur ochi mare și străveziu, înfipt în ocelii fiarei, fascinat și iluminat de sălbaticul soare cu opt raze, de soarele criminal, cu gheare de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mizerabile de carton verzuliu, scrisă de o RDG-istă, probabil domnișoară bătrână, pentru că tonul, în trei sferturi din carte, era liric și dulceag, ca de duet de operetă. Accentul era pus pe dragostea și respectul dintre soți, se broda la nesfârșit, cu voluptate, pe canavaua preludiilor amoroase: adolescenții aruncîndu-și o primă privire sfioasă, apoi el oferindu-i o floare (și zece pagini în continuare despre limbajul florilor, cu citate abundente din Goethe), în fine, cererea în căsătorie și cununia propriu-zisă, înconjurate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ritmată, mișcând din gât și din umeri, bătând cu lingurița în paharul de ceai și, uneori, recitind câteva cuvinte. Un banc obscen și stupid, care ar fi ocupat câteva rânduri într-o pagină de carte, era lungit de el la nesfârșit, înflorat și construit cu volute și brizbrizuri, decorat cu stucaturi și ciubucării, până la pierderea completă a firului logic. Imediat după micul dejun aproape toată lumea s-a retras prin camere ca să vorbească despre marele carnaval al focului de tabără din ultima
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dincolo de care se aflau, poate, niște plămâni și o inimă, o gură și doi ochi senini, iar deasupra un creier atotputernic, dar eu n-aveam să ajung niciodată în zona de deasupra, de dincolo. Aici, sub tone de mațe, în nesfârșită obscenitate, aveam să-mi trăiesc agonia. Sub soarele ca o pungă de fiere, sub stelele ca ganglionii intestinali... După mai bine de o oră de mers cu capul în pământ am luat-o peste câmp până la valea plină de flori
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sobă, pe când pășesc de-a lungul marelui bufet, trăgând o linie cu degetul prin praful de pe luciul lui. Merg la baie, în cămăruța strimtă și înaltă în care bazinul closetului bolborosește stins, ca să mă privesc în oglindă. încremenită în straturi nesfârșite, transparente și înfoliate, imaginea bărbatului tânăr care, în amurgul luminos al iernii, se uită în propriii săi ochi în oglindă are ceva străvechi, legendar, ca de stampă veche. Stăm încremeniți, fascinați, privindu-ne-n ochi ore în șir, pe când se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se rotiră așa un dans întreg, în mijlocul cercului. Din timp în timp, Lulu îi șoptea ceva în ureche sau, dând capul pe spate, îl privea lung în ochi pe insul drept și înalt, pus la sacou și cravată. Era probabil nesfârșit de comic totul, toți cei din jur se țineau cu mâinile de burtă de râs, dar eu înghețasem și nu-mi puteam descleșta fălcile. Ce-mi spunea Lulu? Era o hieroglifă, dar ce anume, fără să știe, reprezenta? Era o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]