7,150 matches
-
susține un recital în Manhattan pentru diaspora românească pe data de 1 mai 2010. A fost în juriu alături de Mihai Trăistariu la festivalul Music for Kids, edițiile 2010-2014. A participat la festivalul internațional „George Grigoriu”, Brăila, 2011,cu piesele „Uită nostalgia” (Corina Chiriac) și „Cui îi pasă de mine”(Marină Florea). Single-ul "CRAZY" în colaborare cu Dj-ul Victor Ark este difuzat la radio-urile din Spania și prezent pe marile compilații din Spania. În toamna anului 2011 a lansat noul
Dya () [Corola-website/Science/316499_a_317828]
-
șase săptămâni, Crowe, Pearce, Hanson și Helgeland au participat la sesiuni de repetiții, în care au discutat despre fiecare scenă din scenariu. La fel au făcut și ceilalți actori. Hanson nu a vrut că filmul să fie un exercițiu de nostalgie, așa că a cerut cameramanilor să-l filmeze ca si cum ar fi un film contemporan și să folosească mai multă lumină reală decât într-un film noir. Le-a spus lui Spinotti și producătorului Jeannine Oppewall să acorde o mare atenție detaliilor
L.A. Confidential (film) () [Corola-website/Science/328944_a_330273]
-
Olivier Roy ca un radicalism naționalist, curent neosalafist apărut în Arabia Saudită în anii ′80, ce este, în primul rând islamic, antisectar, orientat spre "tawhid". Globalizarea a transformat fundamentalismul atât în agent al acesteia, cât și în produs, deoarece „acceptă fără nostalgie eșecul diverselor culturi și se orientează spre oportunitatea de a constitui o identitate religioasă universală, deconectată de o cultură specifică, inclusiv cea occidentală”.
Islamism () [Corola-website/Science/324893_a_326222]
-
ulei și grafică (1976), Iasul de ieri și de azi - grafică (1976), Iasul, evocare sentimentală - ulei și grafică (1984), Autoportret în timp - ulei și grafică (1991), Substituiri din artă universală - ulei și grafică (1991), Vitrine pariziene - ulei și grafică (1992), Nostalgia fotografiei - ulei (2001). Pentru mine, centrul lumii este satul natal, Scobinți. Aici mi-am descoperit înclinația spre artă, mâzgălind pereții albi cu tăciune declară artistul într-un interviu din 1999. Sacralitatea locului de naștere a fost surprinsă într-un ciclu
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
malurile Senei”, difuzată și redifuzată la Radio România Muzical. Dan Iagnov a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor. Pe ultimul disc, scos în anul 2010 și intitulat „Dan Iagnov cântece de alcov (nostalgii pariziene)”, compozitorul își exprimă gândurile cele mai tainice care i-au ghidat întreaga activitate componistică: S-a născut la 6 februarie 1935 la București și a murit la 19 februarie 2012 în București. Numele lui adevărat este "Dan Ion Marcu
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
dar de data aceasta melodiile au fost compuse pentru actorul Florin Piersic. Într-un interviu dat revistei Felicia actorul spunea: Versurile sunt scrise de Andreea Andrei. Ultimul album de autor apărut în 2010 este intitulat “Dan Iagnov cântece de alcov (nostalgii pariziene)”. Despre acest album compozitorul declară în “Credo” (din album): Textele celor mai multe melodii sunt scrise de talentata și rafinata Andreea Andrei cu care Dan Iagnov a avut o colaborare aproape magică. TVR1 - "Când vine seara - Dan Iagnov cu invitații săi
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
cântece amintite mai sus. Criticul muzical, doamna Daniela Caraman Fotea, într-un articol, ne dă imaginea cea mai complexa despre compozitorul Dan Iagnov: O mărturisire de credință a compozitorului, o găsim pe ultimul lui disc: “Dan Iagnov, muzică de alcov (nostalgii pariziene)”, in Credo: Dan Iagnov a părăsit această lume în dimineața zilei de 19 februarie 2012. Este înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic, București, cimitir unde-și doarme somnul de veci și compozitorul Florin Bogardo, un alt mare romantic al muzicii
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
cea care îi cântă cele mai multe melodii, a elogiat memoria acestui romantic compozitor. Fundalul muzical, ce a însoțit alocuțiunea Sandei Ladoși a fost melodia „Mon amour chou-chou”, melodie care se găsește pe ultimul CD al autorului „Dan Iagnov Cântece de alcov, (Nostalgii pariziene)”. Sanda Ladoși a cântat „O noapte cu tine” compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei iar Florin Piersic a cântat „O poveste de o zi” compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei. Cu această ocazie Ovidiu Komornyik i-a înmânat Sandei
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
prin intermediul Casei de producție OVO MUSIC i-a realizat compozitorului Dan Iagnov trei din discurile de autor: „Best of Dan Iagnov” 2006, „Florin Piersic Hoinărind printre amintiri în lumea muzicii lui Dan Iagnov” 2009 și „Dan Iagnov Cântece de alcov (Nostalgii pariziene)” 2010. In anul 2013 Dr. Brițchi Iulia Mirela editează un CD, intitulat „Și gândurile plâng...și lacrimile dor - Dan Iagnov”, la Casa de Discuri OVO MUSIC, condusă de Ovidiu Komornyik. Acest CD este un omagiu adus compozitorului Dan Iagnov
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
eventiv încearcă, prin urmare, să dea seamă de propria emergență holografică, configurîndu-și „realitatea senzorială” pe trei nivele profitabile: Pentru ca formula propusă să rămână general-valabilă, Igor Ursenco operează cu cel puțin trei elemente implicite din punct de vedere teleologic:"Corp oficial ↔ Nostalgie originară ↔ Biografii alternative". Cartea sa "„Lωgωs”, tatăl meu : mama mea „Iμagω” "oferă în acest sens două autoficțiuni concludente: „Introducere la „principiul compensării” și „Eikos” (O lecturare a lui Ion Creangă, neprevăzută de Curricula școlară). Prin refuzul sistematic al materializării și
Igor Ursenco () [Corola-website/Science/326977_a_328306]
-
A fost tatăl liderului comunist Lucrețiu Pătrășcanu. Despre , dramaturgul Ion Luca Caragiale spunea că este un "inteligent impresar al atâtor prețioase figuri de comedie în costum local românesc", iar Garabet Ibrăileanu că "este și un sentimental, un suflet plin de nostalgia lucrurilor care au fost și nu mai sunt". La 15 septembrie 1993 s-a dat în folosință școala generală din Tomești. În octombrie 1995, cu ocazia simpozionului "Nasc și în Tomești oameni", s-a hotărât ca școala să poarte numele
Dumitru D. Pătrășcanu () [Corola-website/Science/326965_a_328294]
-
oferind privitorului o viziune subiectivă a postcomunismului și capitalismului emergent din Romania. Utilizând fotografii, imagini din ziare și istorii de familie - ceea ce el numește “o arhivă foarte personală” - artistul reproduce în picturile sale cromatica fotografiilor Polaroid, sugerând trecerea timpului și nostalgia ritualurilor simple ale copilăriei. Tonuri de ocru auriu traversează cele mai multe dintre picturile sale - culoare derivată dintr-o imagine a centralei nucleare de la Chernobyl, pe care artistul a păstrat-o din copilărie. New York Times a comparat modul în care Bercea folosește
Marius Bercea () [Corola-website/Science/323747_a_325076]
-
fi declanșată de oricine suficient de capabil să cânte cum trebuie, astfel încât oamenii pot folosi magia elfilor în acest fel. În "Dragon Wing", acest lucru explică modul în care oamenii au fost capabili să folosească melodii pentru a declanșa o nostalgie atât de intensă încât elfii de pe lumea Arianus au început o rebeliune deschisă împotriva conducătorului lor. În contrast, "Kenkari", un grup izolat dar foarte puternic de elfi de pe lumea Arianus, folosesc o formă foarte specializată de magie bazată pe spiritul
The Death Gate Cycle () [Corola-website/Science/324240_a_325569]
-
și să se alăture presupuselor rude. Marțienii se folosesc de amintirile astronauților pentru a-i convinge să intre în "vechile" lor case, unde sunt uciși. Acțiunea povestirii originale se petrecea în anii '60 și trata problema unor personaje cuprinse de nostalgie pentru copilăria lor petrecută în anii '20 în mijlocul Statelor Unite. În versiunea "Cronicilor" se menționează un tratament medical care înetinește procesul de îmbătrânire, astfel încât personajele care călătoresc spre Marte în anul 2000 să își poată aminti anii '20. A apărut pentru
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
Licăriri" din anul 1910. Pseudonimul Delaziliște a fost dedicat mamei sale Irene. Pe lângă acest pseudonim a mai folosit și psudonimele Sapiens, Amor, Tartar, Costo, Mocado, Tarmes, Ego și Troedo. Versurile publicate în opera sa de debut erau „străbătute de o nostalgie prematură, de voluptatea singurătății și a visării”, evidență de care chiar autorul era conștient considerându-le „niște fructe care mai trebuiau lăsate să se coacă”. Pe perioada studenției din București, Constantin T. Stoika colaborează cu o mulțime de ziare și
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
Pentru a păstra o continuitate estetică cu celelalte filme echipa de producție s-a bazat pe munca cascadorilor tradiționali în loc de cascadorii realizate pe calculator, Janusz Kamiński studiind stilul lui Douglas Slocombe din filmele anterioare. Marketingul filmului s-a bazat pe nostalgia publicului față de seria Indiana Jones, cu produse inspirate din toate cele patru filme. În etapa de producție informații despre film au fost ținute în secret, ceea ce a dus la un litigiu pentru încălcarea unui acord de non-dezvăluire și la arestarea
Indiana Jones și regatul craniului de cristal () [Corola-website/Science/325320_a_326649]
-
cu nonșalanță, cronică, cultură, politică și sport.[...]” Prof. Pasquale Petrucci Salerno, 5 februarie 2005 “[...] În arta sa ne apare ca evidentă înlăturarea progresivă a oricărui obstacol ce ar putea sta în calea suprapunerii perfecte a culorilor și sentimentelor, excluzând orice nostalgie pentru folosirea mimetică a culorilor. Culoarea devine protagonistul absolut, iar tablourile sale emană contraste fulminante într-un tumult de galben scânteietor și roșu furibund. Curator, Cristina Tafuri Salerno, 14 februarie 2005 Pe pagina personală a lui Marius Teodorescu, se regăsesc
Marius-Gheorghe Teodorescu () [Corola-website/Science/322520_a_323849]
-
al tehnicii, imaginile pictate și desenate sunt cu adevărat palimpseste și nu numai iluzia lor. Publicarea poeziilor lui deschide un nou capitol al acestei relații care rămâne să fie investigată. În persoana și arta lui Octav Grigorescu s-au întâlnit nostalgia tipic avangardistă a începuturilor și cultura elementarului cu gustul pentru deliciile crepusculare și presimțirea morții ale postmodernității. Privește cu suspiciune așa-numitele victorii ale modernismului și caută remedii ale sărăcirii imaginii la care au dus iconoclasmele succesive ale secolelor XIX
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
A fost fascinat de arta contemporanilor săi francezi, în special de lucrările "părintelui simbolismului francez" Pierre Puvis de Chavannes și de lucrările lui Berthe Morisot. în 1898 Victor a revenit în Rusia și a intrat imediat în ceea ce se numește "nostalgia fin de siècle". S-a plâns de "epoca dură de fier", "murdărie și plictiseală", "mlaștina diavolului" și avea mari probleme financiare care au fost ușor remediate abia în ultimii ani de viață când colecționarii au început să îi cumpere tablourile
Victor Borisov-Musatov () [Corola-website/Science/329681_a_331010]
-
mai alese teme de dragoste. Aceste texte au, în zona Olteniei, un pronunțat caracter erotic. În ultima vreme, doina locală a căpătat o particularitate semnificativă: versurile se adresează în principal oamenilor. Dragostea a dispărut din versurile ei, transformându-se în nostalgie, dovedindu-se astfel caracterul social al doinei actuale. Astăzi, motivele principale ale doinei sunt teama de bătrânețe și singurătate, nostalgia tinereții și sacrificiile făcute pentru copii. În Oltenia, doina s-a transmis în cântecul de joc, acesta reprezentând stilul modern
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
a căpătat o particularitate semnificativă: versurile se adresează în principal oamenilor. Dragostea a dispărut din versurile ei, transformându-se în nostalgie, dovedindu-se astfel caracterul social al doinei actuale. Astăzi, motivele principale ale doinei sunt teama de bătrânețe și singurătate, nostalgia tinereții și sacrificiile făcute pentru copii. În Oltenia, doina s-a transmis în cântecul de joc, acesta reprezentând stilul modern. Astfel, în afară de „cântecele lungi”, în Gorj există și cântece propriu-zise (mai senine), la origine tot doine (prin versuri), dar executate
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
inițiatic al literaturii lui Mircea Eliade: „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Orașul este prezentat de autor cu o nuanță de nostalgie, fiind epurat de „trepidația modernă” din romanele interbelice. Adăpostul aerian în care se refugiază Iancu Gore este, ca și bordeiul țigăncilor din "La țigănci" (1959), „o prețioasă enclavă pe teritoriul lânced al banalității cotidiene”. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
să ajungă la suprafața oceanului, încercând să descopere lumea oamenilor. Acolo, cu ajutorul unui pescăruș numit Scuttle reușesc să facă rost de mai multe obiecte ieșite din mână oamenilor, care o fac pe Ariel tot mai curioasă, mica sirenă privind cu nostalgie și tristețe misterul lumii de pe țărm. Chiar dacă știe că legăturile dintre oameni și cei că ea sunt strict interzise, Ariel începe să își dorească tot mai mult să ajungă pe uscat. Îngrijorat de comportamentul fiicei, regele îl trimite pe muzicianul
Mica sirenă (film din 1989) () [Corola-website/Science/327384_a_328713]
-
viața interioară ca și predominant elementului juridic în islamul oficial nu puteau să mulțumească toate conștiințele și nici să convină neofiților musulmani, veniți din monoteismele cunoscute. Din educația lor religioasă anterioară, ei au reținut amintirea unui alt ideal ca o nostalgie a perfecțiunii și a ascensiunii duhovnicești. Aceste minți mai rafinate nu au întârziat să se simtă strâmtorate în interiorul unui dogmatism rigid, fără strălucire liturgică; o religie a războinicilor și păstorilor, potrivită societăților patriarhale a Arabiei prehegiriene. Formalismul exterior al shari
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]
-
secundanții se instalează în camera Friedei de la „Hanul Podului”. Gardena, birtășița acestui han, căreia Frieda îi este dragă ca o fiică, se opune vehement iubirii dintre cei doi și deplânge căderea tinerei din grațiile lui Klamm. Ea însăși trăiește cu nostalgia unei relații amoroase din trecut cu acest domn al Castelului. K. încearcă să extragă de la Gardena informații prețioase despre misteriosul său șef, dar nu i se oferă decât un portret abscons și mitologizat. Întregul Castel îi este descris ca o
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]