13,698 matches
-
lângă focul din vatră. Lăsă pe Vidra să stea alături. —A venit și te-a cătat Vidra? — Da, a venit și m-a cătat. —Băiete, tu ai ceva. După ce se frecă prelung la tâmple și pe ochi și-și șterse obrazul și fruntea cu mânica rocului, Culi se îndreptă spre patul din fund. Lampa ardea pe masă, sub poliță și subt icoane. Lumina ei ajungea împuținată până la obrazul Anei. Din această umbră, Ana îi zâmbi. Mama avea grijă de tine, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ceva. După ce se frecă prelung la tâmple și pe ochi și-și șterse obrazul și fruntea cu mânica rocului, Culi se îndreptă spre patul din fund. Lampa ardea pe masă, sub poliță și subt icoane. Lumina ei ajungea împuținată până la obrazul Anei. Din această umbră, Ana îi zâmbi. Mama avea grijă de tine, îi zise ea. Zice că-i ceață afară. Eu nu m-am temut. Tu îți cunoști potecile cu ochii închiși. Le cunosc și eu, căci sunt locurile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un răcnet cumplit, adăogind o sudalmă cu totul neașteptată, încât cățelușa își supuse coada și se duse cu grăbire înapoi acasă. Nana Floarea își trase broboada peste gură. Bolnava zâmbea; părea a avea în ea o putere nouă; îi înfloriseră obrajii. Un răstimp de jumătate de oră, sania merse destul de bine. Calul pufnea în răcoarea dimineții și răsăritul încununa cu aur depărtările de codri. Apoi calea poticni într-un loc râpos. Culi coborî cu mișcări rupte și luă pe Murg de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văd că e slăbit tare. —D-apoi ce poate ști un cap ca al meu de femeie? Dumneavoastră ce ziceți? Amândoi bărbații urmau să privegheze pe Nicula Ursake, ținându-și mânile pe umerii lui și sprijinindu-l. Era pălit la obraz și cu ochii trudnici. Se aflau într-o împrejurare dintre cele mai grele. Nevasta cea tânără moartă în sanie. Murgu, pierit în mărghilă. Pruncul țipa în covrul din sanie. Înapoi - era singurătatea casei de vânătoare. Înainte, așezări omenești în depărtarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de devale. Numai cât luptase ea ca să poată dobândi tot ce trebuia pentru moartă și ca să nu se înlăture nimic din rânduiala slujbelor! Trudită și nedormită se întorsese; dar se ținea tare, cu buzele strânse și cu ochii cercetători pe obrazul veșted. Cum trecu ea spre sobă, lumina de la ferestre înflori spre cotlonul lui Culi. El o cunoscuse și o privea fără să zâmbească. —Culi, zise ea blând, am făcut toate bine. Atuncea el șopti ceva. Numai ea înțelese acel cuvânt-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
când a arătat ornicul vremea amiezii, văzduhul s-a întors pe crângul lui și furtuna a stătut. S-a auzit un timp pădurea oftând de trudă, pe urmă s-au spart nourii și a lucit soarele, ajungând până în fund, la obrazul lui Culi. Omul a zâmbit. Nana Floarea a ridicat din preajma lui măsuța cu mâncare; pe urmă s-a așezat lângă vatră, cu brațele subpuse, cum făcea de obicei. — Acuma poate va să-ți vie somnul, Culi. Te văd mai înseninat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o urmeze dincolo. Cum am cotit cu barca nu departe de satul rudarilor, spre Fundul Lintiții, la coliba lui Mitrea Pescăruș, am văzut apărând o făptură ce mi s-a părut uimitoare subt arcul sălciei. Avea mișcări mlădioase și un obraz oacheș și pasionat. Purta fustă încrețită roșie cu puchiței negri și broboada verde îi era căzută pe umeri. În afară de ie, nu mai avea altă îmbrăcăminte. Umbla desculță. Pielea îi era arămie. Sub sprâncenele arcuite, ochii păreau în ceață. Erau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și c-o artă de o sumbră și antică măreție. Când ființa elegantă pe care o comparasem cu Nitacrit ajunse la intimitățile cele mai ascunse ale rudarului nevăzut, dându-le destinații uluitoare, barca noastră ieși în lumină. Raruca se opri. Obrazul ei luă o expresie blândă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat absolut nimic. Se aplecă alene între spinii grindului, căutând o floare. Găsi un fir de ovăs sălbatic; îl culese și, îndreptându-și linia trupului, îl mușcă cu grație, scuipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lumină, plutind ca pe nouri și genuni. Uncheșul Mitrea mă admira, recunoscând în înfățișarea mea o veche icoană din vreun pridvor în biserică. Pe când el mă privea cu gura pe jumătate deschisă în spinii cărunți ai bărbii ce-i căptușea obrazul, țânțarii dădură din nou năvală asupră-mi. Pielea mea le era mai plăcută, mai moale și mai ușor de străpuns. Poate aveau și alte motive să mă prefere; Mitrea Pescăruș rămânea oarecum în afară de viforul lui. Recunoșteam în asaltul lor vitejie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și a scos gura lângă un cocioc, ca să răsufle. A stat acolo neclintită. Îi venea amețeală. S-a rezemat cu fruntea de un cuibar de gâscă sălbatică. Poate ar fi slăbit acolo în leșin, dacă n-o ciugulea cloșca de obraz. A luat din cuib un ou care i s-a părut proaspăt și l-a sorbit. A așteptat să audă cum se duc bărbații, bătând în apă cu lopețile. S-a tras de lângă acel cocioc la altul; a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înghițitură și a închis ochii, așteptând moartea. Când, după o clipă, a ridicat pleoapele, a văzut pe părintele său bând domol ce mai rămăsese din lichidul început. Împăratul a depus cupa și i-a zâmbit întăi lui, apoi doamnei Roxelana. Obrazul mamei s-a luminat ușor. —Părintele tău și stăpânul nostru, a zis ea, socotește că nu e destul de înțelept să te ținem departe de noi. Deci îți poruncește să te întorci un timp în serai, la dascălii tăi elini. Xtc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a spus pe un ton de expert, repetând ca papagalul ce ne spusese doctorul. Cusăturile sunt mult mai bune decât copcile. Doar asta mai e, de fapt, a spus, întinzând cu blândețe gel antiseptic peste tăietura adâncă, încrețită, de pe tot obrazul meu drept, oprindu-se apoi pentru a mă lăsa să icnesc de durere. Rana de pe obraz nu era cusută; de fapt, era prinsă în copci sinistre, în stil Frankenstein, care arătau de parcă ar fi fost făcute cu acul. Dintre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mult mai bune decât copcile. Doar asta mai e, de fapt, a spus, întinzând cu blândețe gel antiseptic peste tăietura adâncă, încrețită, de pe tot obrazul meu drept, oprindu-se apoi pentru a mă lăsa să icnesc de durere. Rana de pe obraz nu era cusută; de fapt, era prinsă în copci sinistre, în stil Frankenstein, care arătau de parcă ar fi fost făcute cu acul. Dintre toate semnele de pe fața mea, acesta era singurul care n-avea să dispară în timp. Dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spuneau mereu Frankenstein, dar - și știu că ar putea suna ciudat -, nu cu răutate. Astăzi au observat că mama îmi scosese o parte din bandaje. Te vindeci. Păreau dezamăgiți. Rănile de pe frunte aproape au dispărut. Singura faină e cea de pe obraz. Și mergi mai repede decât mergeai, aproape la fel de repede ca JJ. Vreo jumătate de oră am stat pe bancă la aer. De câteva săptămâni, de când făceam plimbarea zilnică, vremea a devenit neobișnuit de uscată pentru Irlanda, cel puțin în timpul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se vindeca repede și bine; eșarfa care o susținea putea fi scoasă pe loc, iar ghipsul în vreo două săptămâni. De-aici am mers la dermatolog, care a spus că evoluasem foarte bine și puteau să-mi scoată copcile de pe obraz. Nici măcar eu nu mă așteptasem la asta. A durut mai mult decât am crezut că va durea și o linie roșie, violentă, încrețită mi se întindea de la colțul ochiului la colțul gurii, dar, pentru că fața mea nu mai era prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
strâns încât mă dureau degetele. Căuta o cale de a-mi spune că totul s-a terminat, dar nu era nevoie, știam prea bine ce se întâmplă. Taxiul a oprit la apartamentul meu și l-am sărutat pe Aidan pe obraz și i-am spus: —Ai grijă de tine. În timp ce coboram din taxi, a strigat după mine: —Anna? — Da? —Anna, vrei să fii soția mea? Am rămas uitându-mă la el un lung răstimp, apoi i-am zis: —Revino-ți. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
medium. Dana s-ar putea să știe pe cineva. În domeniul ei de activitate, întâlnești tot felul de oameni. Hei, am zis. Știe vreunul din voi un medium bun? Adică, de încredere? Lacrimile s-au oprit din cursul lor de pe obrajii lui Leon. —Un medium? Ca să vorbești cu Aidan? O, Doamne, trebuie că îți e așa dooor de el. Și a luat-o de la capăt. —Anna, mediumurile sunt o porcărie! a exclamat Dana. O porcărie! Îți iau banii și profită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care am încercat s-o dau pe gât dintr-odată, dar chestiile alea sunt așa înguste că a trebuit să-mi dau capul pe spate, și paharul mi s-a lipit de față. Mi-a lăsat un cerc perfect pe obraji și de-a lungul nasului. Toți zâmbeau și mă priveau - oamenii erau întotdeauna fie foarte veseli, fie foarte amabili, nimeni nu se putea comporta normal - și eu nu puteam să scot un cuvânt. Era mai rău, mult mai rău decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
paharul a fost umplut din nou și golit dintr-o dușcă. Știam, fără să mi se spună, că lichidul chihlimbariu era Jack Daniels. Capitolul 25tc "Capitolul 25" M-am trezit duminică dimineață cu o mahmureală cruntă. Aveam frisoane, lacrimi pe obraji și mă dureau toate cele. Durerile ca de artrită/ reumatism erau mult mai rele ca de obicei și junghiurile similare șocurilor electrice mă ardeau până în măduva oaselor. Pe deasupra, mi se uscase gura de sete. E greu să scapi de impulsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
avut cancer, cu dureri foarte mari. Dar nu mai simte nici o durere acum. Acolo unde este e „mai bine decât morfina“, îmi zice. Vrea să-ți spun că te iubește, că ești un băiat bun, Ray. Lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii rumeni ai lui Ray și ni s-au arătat cadre cu mai multe alte persoane care plângeau. —Mulțumesc, doamnă, a zis Ray răgușit și s-a așezat, în timp ce oamenii de lângă el îl băteau încurajator pe spate și îi strângeau mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
știi... Am dat din cap. Știam. S-a prăbușit pe canapea și a tras un plâns sănătos, în timp ce eu murmuram despre ce nemernic este. După un timp, a început să râdă printre lacrimi. Totuși, Joey Ciufutul, a zis, ștergându-și obrajii cu dosul palmei. Unde mi-o fi fost capul când m-am îndrăgostit de el? Asta înseamnă să ți-o cauți cu lumânarea. Și, știi ce, Anna? Va trebui să fii partenera mea în timpul nașterii. Vom merge împreună la cursurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a reușit să vadă deasupra abdomenului rotunjit. —La naiba. Apoi și-a privit fața. — Uite în ce hal arăt, sunt toată roșie și îmi lucește fața. S-a pieptănat, și-a dat din nou cu ruj și și-a pudrat obrajii roșii. Cine-ar fi zis că travaliul îți strică imaginea? —Dă-te jos din pat și stai pe vine, am zis. La cursurile pentru Nașterea Perfectă ne învățaseră că statul pe vine accelerează dilatarea. —Gravitația îți e prietenă, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de parcă aș fi fost drogată, urmăream spectacolul. S-a lăsat pe telecomandă și a dat atât de frenetic din aripi încât părea că râde în hohote. Apoi, atingându-mă aproape imperceptibil, s-a oprit pe fața mea; pe sprâncene; pe obraji; în colțul gurii. Mă săruta. În cele din urmă s-a îndreptat spre fereastră și s-a oprit pe geam, așteptând. Era momentul să plece. Deocamdată. Am deschis fereastra și camera a fost năpădită de zgomote: afară era o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zece ani, desculță, așezată pe jos în noroi în mijlocul unei ulicioare părăsite pe care trecuse de sute de ori, dar pe care acum nu o mai recunoștea, ridicându-și poalele rochiței roșii mototolite, ude și pătate, pentru a-și ascunde obrazul plâns. — Eram fetița cea mai frumoasă și cea mai răsfățată din întreg cartierul Albaicin, iar bunica ta - Dumnezeu s-o ierte! - agățase de straiele mele două amulete la fel, una la vedere, iar cealaltă ascunsă, pentru a preîntâmpina orice nenorocire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de mai multe ori trecând cu el ca să vă duceți la mătușa din partea maică-tii, Tamima, nevasta notarului care locuiește la doi pași de aici, în fundătura Gutuiului.“ Deși prin preajmă nu se afla picior de bărbat, își azvârlise peste obraz un văl alb pe care nu și-l ridică decât după ce zăvorâse poarta în urma mea. Luându-mă atunci de mână, mă duse printr-un coridor îngust care cotea, apoi, fără să-mi dea drumul, alergă prin ploaie trecând printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]