8,467 matches
-
în partea de vest cu satul Verendin, iar în partea de nord cu comuna Teregova. Primăriei Luncavița îi sunt subordonate: satul Luncavița și satul Verendin, situat la o distanță de 4 km. Relieful este de tip colinar. Așezată pe valea pârâului omonim, Luncavița are o deschidere deosebit de fascinantă spre Munții Cernei (sud-est) și Munții Țarcului (nord-est). Spre nord-vest se deschide treptat relieful submuntos al Muntelui Semenic. Preocupările principale ale locuitorilor sunt: agricultura, pomicultura, creșterea animalelor și meșteșugăritul (cojocărit, tâmplărie, tinichigerie, zidărie
Comuna Luncavița, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301087_a_302416]
-
de atestare documentara și o multitudine de vestigii arheologice din perioade cu mult înainte de documentele scrise, istorie pusă în evidență de istoricul local Dumitru Țeicu în numeroasele sale publicații. Din punct de vedere geografic localitatea este așezată de-a lungul pârâului Vicinic la poalele Munților Aninei între dealurile Cucuiova, Cetate, Tâlva, Oblița și Otor, la celălalt capăt al localității (vest) întinzindu-se un câmp fertil. În Evul Mediu, Ilidia a fost centrul politico-administrativ al unui district românesc. ("Istoria districtelor românești din Banatul
Ilidia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301086_a_302415]
-
5 km lungime, o rețea telefonică de 26,5 km cu o clădire modernă. Alimentarea cu apă potabilă este asigurată de o rețea de 20 km lungime. Potențialul turistic al zonei Bozovici este imens prin peisajele extraordinare, pădurile, râurile și pârâurile, lacurile, vânatul (sportul numărul 1 din Bozovici), fauna piscicolă, și nu în ultimul rând ospitalitatea almăjanului. De la cascada Bigăr (lângă paralela de 45 de grade) și până la Cheile Nerei, turistul bine îndrumat mai poate vedea păstrăvăria de pe Valea Minișului, pădurile
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
turistul bine îndrumat mai poate vedea păstrăvăria de pe Valea Minișului, pădurile seculare, morile de apă de la Rudăria (complexul mulinologic cel mai reprezentativ din România și cel mai mare din sud-estul Europei, intrat în patrimoniul european), barajul și lacul de pe valea pârâului Poneasca, lacul din spatele barajului de pe Valea Minișului, Poiana Gosnei. Pentru străinii care calcă pentru prima dată aceste locuri, impactul este formidabil, rămânând profund impresionați. Drumul de la Steierlak la Bozovici, stânci se înalță până la cer, de o frumusețe fără pereche, cu
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
localitate, în partea sa de est, este străbătută de Paralela 45. Comuna beneficiază de prima cale ferată construită din țară (Oravița-Baziaș), realizată între anii 1846 și 1854. Localitatea Răcășdia este străbătută și de șoseaua națională 57, Moravița-Orșova. Prin comună trec pârâurile Răcășdiuța, de unde derivă și numele de Răcășdia (de la mulțimea racilor care populau cândva pârâul) și pârâul Valea Mare. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Răcășdia se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se
Comuna Răcășdia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301093_a_302422]
-
prima cale ferată construită din țară (Oravița-Baziaș), realizată între anii 1846 și 1854. Localitatea Răcășdia este străbătută și de șoseaua națională 57, Moravița-Orșova. Prin comună trec pârâurile Răcășdiuța, de unde derivă și numele de Răcășdia (de la mulțimea racilor care populau cândva pârâul) și pârâul Valea Mare. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Răcășdia se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (71,71%), cu o minoritate de romi
Comuna Răcășdia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301093_a_302422]
-
ferată construită din țară (Oravița-Baziaș), realizată între anii 1846 și 1854. Localitatea Răcășdia este străbătută și de șoseaua națională 57, Moravița-Orșova. Prin comună trec pârâurile Răcășdiuța, de unde derivă și numele de Răcășdia (de la mulțimea racilor care populau cândva pârâul) și pârâul Valea Mare. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Răcășdia se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (71,71%), cu o minoritate de romi (22,22
Comuna Răcășdia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301093_a_302422]
-
capre, 80 căi, 500 porci și pește 10000 de pasari. De sub Pregheda izvoraște Rudarica, fir de apă firav și gureș, care, unindu-se cu alte izvoare, va coborî către cheile care îi poartă numele. Principalul curs de apă îl constituie pârâul Rudarica, afluent al Nerei. Bazinul sau este reprezentat de teritoriul comunei, cu o densitate a rețelei hidrografice de 0,81 km/kmp, fiind cea mai deasa rețea din Banat. Cele două izvoare ale Rudaricii își au originea în Munții Svinecea
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
contact cu câmpia, între orașele Caransebeș și Lugoj, pe partea sudică, paralel cu râul Timiș, cu drumul principal DN6-E70 și cu magistrala feroviară care leagă cele două orașe. Numele satului Mâtnic este de origine slavă și înseamnă "tulbure", probabil de la pârâul Mâtnicelul, izvorând din sud de Ruginosu, care străbate mijlocul satului, se unește cu Vâna Secănească mai jos de sat și se varsă în Timiș pe raza localității Sacu. Satul are două ulițe lungi, paralele, de o parte și alta a
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
Mâtnicelul, izvorând din sud de Ruginosu, care străbate mijlocul satului, se unește cu Vâna Secănească mai jos de sat și se varsă în Timiș pe raza localității Sacu. Satul are două ulițe lungi, paralele, de o parte și alta a pârâului și alte trei tot paralele cu ele dar mai scurte. Ulița lungă dinspre răsărit se numește Ulița Mare iar cea dinspre apus este Ulița de Sus. Casele sunt dispuse de o parte și de alta pe cele două ulițe lungi
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
de alta pe cele două ulițe lungi și numai pe o parte pe ulițele scurte. Legătura dintre ulițe se face prin patru căi de acces dispuse perpendicular pe ulițe, numite "troiane". În mod obișnuit o casă cu grădină (plaț) ocupă . Pârâul străbate satul prin mijloc, trecerea peste apă se face pe trei poduri de beton și două punți pietonale. Casele construite în jurul anului 1900 erau din bârne de lemn, pe fundație de piatră, tencuite și văruite. Majoritatea erau alcătuite dintr-un
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
printre care și Zorile. Printre cei care au înființat satul s-au numărat: Ternauciuc Ion, Lepei Tudor, Taistra Gheorghe, Bobic Hreți, Bureșin Ivanco, Lauroveci Vasile, Bâncalo Havrelo (primul primar), Valadiurdi Vasile etc. Satul a fost construit de-a lungul unui pârâu, fără să fie sistematizat. Deja în 1910-1911, la numai câțiva ani de la construirea primelor case, Zorile avea în jur de 150 de gospodării, toate de ucraineni, astfel că procesul de închegare a localității era terminat. Primul nume sub care a
Zorile, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301102_a_302431]
-
și cultural artistice dintre cele două provincii au contribuit la ridicarea nivelului de civilizație a oamenilor acestor locuri. Ca poziție turistică, localitatea Voislova poate deveni punct de plecare spre Rusca Montană și Ruschița, sate cu profil industrial, situate pe valea pârâului Rusca, afluent al râului Bistra care creează posibilități de valorificare imediată a frumuseților naturale. Voislova este un colț geografic aproape minuscul, în nord-estul Banatului, dar probabil că nu există în România un alt perimetru așa de restrâns care să concentreze
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
ianuarie 1976, -20. De la 1 mai la 1 octombrie vremea este caldă. Prima zăpadă vine, în general, la mijlocul lui noiembrie, ultima lui martie. Precipitațiile sunt similare cu media României, 864 mm medie anuală. Vânturi sunt puține datorită reliefului de deal. Pârâul Bizdidel are de obicei un debit foarte mic (se poate trece pe bolovăni), dar se transformă în viitura deseori după ploi. Floră e tipică Subcarpaților. Satul arată vară că o grădină enormă, fiind acoperit total de verdeață. Păduri de fag
Comuna Bezdead, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301154_a_302483]
-
km, respectiv 1 km. Altitudinea la care se află comuna este de circa 400 m deasupra nivelului mării. Climatul este blând temperat, influențat de climatul de luncă al Ialomiței. Teritoriul comunei este brăzdat de râul Ialomița și mai multe pâraie: pârâul lui Pătru, vâlceaua Hotarului, pârâul Priporului, pârâul Cârlionțu, vâlceaua Hotarului. De-a lungul timpului comuna a suferit modificări de suprafață și componență administrativ-teritorială. Numele localității Brănești este menționat în scris pentru prima dată la 28 martie 1451 cu ocazia donării
Comuna Brănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301155_a_302484]
-
la care se află comuna este de circa 400 m deasupra nivelului mării. Climatul este blând temperat, influențat de climatul de luncă al Ialomiței. Teritoriul comunei este brăzdat de râul Ialomița și mai multe pâraie: pârâul lui Pătru, vâlceaua Hotarului, pârâul Priporului, pârâul Cârlionțu, vâlceaua Hotarului. De-a lungul timpului comuna a suferit modificări de suprafață și componență administrativ-teritorială. Numele localității Brănești este menționat în scris pentru prima dată la 28 martie 1451 cu ocazia donării întregii averi de către Radu către
Comuna Brănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301155_a_302484]
-
se află comuna este de circa 400 m deasupra nivelului mării. Climatul este blând temperat, influențat de climatul de luncă al Ialomiței. Teritoriul comunei este brăzdat de râul Ialomița și mai multe pâraie: pârâul lui Pătru, vâlceaua Hotarului, pârâul Priporului, pârâul Cârlionțu, vâlceaua Hotarului. De-a lungul timpului comuna a suferit modificări de suprafață și componență administrativ-teritorială. Numele localității Brănești este menționat în scris pentru prima dată la 28 martie 1451 cu ocazia donării întregii averi de către Radu către mănăstirea din
Comuna Brănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301155_a_302484]
-
Izvoru este un sat în comuna Vișina din județul Dâmbovița, Muntenia, România. Își trage denumirea de la pârâul Izvorul, pe malul căruia se află așezat, râu ce izvorește din apropierea satului Coada Izvorului, situat la circa 2 kilometri nord-vest de satul Izvoru. De-a lungul timpului, satul a avut ca stăpâni diferiți proprietari, ale căror nume se mai păstrează
Izvoru (Vișina), Dâmbovița () [Corola-website/Science/301175_a_302504]
-
în vechime Naparis) relieful fiind unul ondulat, observându-se la o privire mai atentă anumite „vâlcele” ce pot fi cursuri vechi ale râului.În partea de E având rolul de granița între Ibrianu și Frasinu este situat paraul Chileanca. Acest pârâu își începe albia chiar de la poalele dealurilor ce străjuiesc partea de N a comunei Finta, strângând mare parte din apa provenită din precipitații ce se scurge de pe dealuri. În perioadele secetoase pârâul e alimentat doar din câteva izvoare aflate în
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
Ibrianu și Frasinu este situat paraul Chileanca. Acest pârâu își începe albia chiar de la poalele dealurilor ce străjuiesc partea de N a comunei Finta, strângând mare parte din apa provenită din precipitații ce se scurge de pe dealuri. În perioadele secetoase pârâul e alimentat doar din câteva izvoare aflate în partea de S a comunei Finta. Satul Ibrianu se învecinează la N cu satul Finta ,la S cu satele Cojasca și Hodărăști (aflate la o distanță apreciabilă), la N-E cu satul
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
partea de S-V a țării numită Oltenia, sunt dovedite și de numele familiilor ce locuiesc aici, acestea fiind nume specifice locuitorilor din partea Olteniei. Este de amintit faptul că în vecinătatea satului în partea de E, pe malul drept al pârâului Chileanca există și astăzi o movilă de pământ cu înălțimea de aproximativ 40 de metrii aflându-se la 148,2 m față de nivelul mării (cota 148,2). Se pare că aceasta movilă este de fapt o necropola tumulară deoarece în
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
se găseau bucăți de metal ce păreau a fi săbii sau vârfuri de lănci precum și rămășițe omenești. Este posibil ca aceasta să fi fost una din cele trei movile rezultate în urma bătăliei de la Finta alături de cea de pe malul stâng al pârâului Chileanca și de cea de la Finta.
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
în compunere doar satul de reședință cu 1500 de locuitori, o școală și o biserică. Comuna Văcăreștii de Răstoacă avea în satele Pitaru, Strâmbeanu și Moara Crovului, 800 de locuitori, două biserici, o școală și o moară de apă pe pârâul Șuța. În 1925, Anuarul Socec nu mai consemnează comuna urbană Potlogi Urbani, ea fiind inclusă în comuna rurală Potlogi, formată doar din satul de reședință cu 5200 de locuitori, și aflată în plasa Ghergani a aceluiași județ. Tot în plasa
Comuna Potlogi, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301185_a_302514]
-
Subcarpaților Ialomiței, la poalele munților Leaota, în partea de nord-vest a județului, la limita cu județul Argeș. Se află la o distanță de 45 km de municipiul Târgoviște și 39 km de municipiul Câmpulung-Muscel. Teritoriul comunei este străbătut de apele pârâului Valea Largă. Comuna are o suprafață de 35,2 km², fiind formată din satele: Pucheni, reședință a comunei, Brădățel, Meișoare, Valea Largă, Vârfureni (Neculăești). Este deservită de șoseaua județeană DJ724, care o leagă de DN72 la Capu Coastei. Conform recensământului
Comuna Pucheni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301186_a_302515]
-
ce-l acoperă parțial se află în atenția unor investitori, dornici de a-l transforma într-o bază turistică sau cu regim de sanatoriu. Dealul La În, cu înălțimea de 798 m, este așezat de o parte și alta a pârâului Clincioaia. Prin formă, și orientarea să, dealul este propice amenajării, pe panțele de est, a unei părții de schi cu telescaun. Dealul Gâlmei, a cărui înălțime, de pește 880 m, domind panoramă văii Ialomicioara și a satului Dealu Frumos. De pe
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]