8,628 matches
-
ca la Jilava. În noaptea următoare, muncitorii se înarmaseră cu-o scară mică, metalică, pe care o cimentaseră la rândul lor în perete. Urcai pe ea și pe urmă te sprijineai de barele proaspăt instalate; era chiar mai ușor, parcă pășeai pe trepte până jos. Gardul așa arată și astăzi, peticit cu zăbrelele alea de nezdruncinat. N-am pomenit de grădina de zarzavaturi: ea a dispărut prima, călcată-n picioare; a doua oară, când s-a replantat, s-au furat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
atenueze proporțiile dezastrului, așa că trotuarul de la Litere fusese spoit cu clor și var stins. Acum, toată clădirea părea atinsă de icter: brațele de var, aruncate generos cu găleata, se-amestecau cu petele de urină, într-o hartă neagră-gălbui pe care pășeai cu grijă, căutând ieșirea ca dintr-un sanatoriu. Puțea tare, ca-n closetele liceelor unde ne sărutam pe vremea lui Ceaușescu. Nu știai dacă să mergi mai departe sau să te-oprești să-ți numeri transaminazele. Am luat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să pui mâna, culisa cu totul, ca-n romanele polițiste. Nu transpirase nimic, povestea nu exista, nici decanul n-ar fi știut de ea. L-am tras pe Mihnea după mine, luminând discret culoarul. Apoi am apăsat clanța și-am pășit în amfiteatru. Amfiteatrele nu se încuiau niciodată, nu-și putea imagina nimeni că ar avea cineva chef de cultură noaptea. Nici măcar portarul nu le vizita. Am ridicat brusc lanterna spre tablă și-am luminat o arătare ovală. „Bă, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în anul I. În față, se deschidea culoarul medieval, cu trubaduri și truveri încremeniți în armura de sticlă a vitrinelor. I-am făcut semn lui Mihnea să tacă și să se-așeze între culoare. Apoi m-am apropiat de balustradă; pășeam repede și pe vârfuri, hoțește. M-am strecurat după un stâlp și-am scos doar capul de-acolo. Acum chiar pândeam din umbră, și mă simțeam puternic și periculos. Începusem să deslușesc și niște cuvinte, parcă se dăduse sonorul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
om, și în anumite clipe, îl ridică mai presus de existența lui și-l face să moară de bună voie pentru liniștea și mărirea unor urmași pe care nu-i va cunoaște și care nu-l vor cunoaște?" (p. 6). Pășind către esența subiectului pe calea apofatică, a definirii prin negare, Delavrancea punctează că "Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare" (p. 7), nici nu e esențializată în limbă. Din celebrul discurs al lui Ernest Renan (1990) [1882] în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aveau să se înfiripe întâiele determinante ale matricei stilistice românești" (p. 227). Refugiul românismului a fost găsit în cătunele izolate în creierii munților și în stânile ciobănești. Prin aceasta s-a configurat o constantă a spiritului românesc refractaritatea de a păși vijelios în istorie, refuzul tentației de a face istorie, recluziunea într-o viață de tip organic. Prin abandonul istoriei și claustrarea în sine a fost posibilă salvarea duhului etnic românesc de suflul distructiv al istoriei. Sub aceste auspicii s-a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ortodox stătea la baza crezului național din care se împărtășea și S. Mehedinți. Acesta din urmă face clar că "personalitatea fără naționalitate este un adevărat nonsens" (Mehedinți, 2002, p. 104). Împingându-și argumentul până la ultimele sale consecințe logice, dogmaticul ortodox pășește pe gura prăpastiei eretice, dacă nu cumva se și prăvălește în ea, când afirmă că "nu există om anațional. Nici Adam măcar n-a fost anațional [...]. Un om pur, necolorat din punct de vedere național, fără determinante naționale, este o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
127). Eliade este preocupat să distingă net între eternitatea individuală, cucerită sau cerșită de către persoane ca ființe solitare în fața Istoriei și a lui Dumnezeu, și "eternitatea colectivă, a neamului întreg", prin care întreaga comunitate de dragoste și destin a neamului pășește "peste și dincolo de istorie" (ibidem). Stabilind că "națiunile sunt realități voite etern de Dumnezeu" (p. 45), Stăniloae purcede mai departe la demonstrarea superiorității împletirii între națiune și ortodoxie (cazul românesc), întrucât "singură ortodoxia oferă sinteza și în această privință ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
patrioți care, păstrând o loialitate primară față de națiunile lor de apartenență în caz de război, trădează irecuzabil crezul socialist. "Internaționalismul patriot", la care subscriu socialiștii care declară că în caz război sunt gata să își dea viața pentru patriile lor, pășind spre moarte în comuniune cu stăpânii lor de clasă, este denunțat violent ca o contradicție în termeni (1910, pp. 130-131). Patriotismul și internaționalismul sunt logic inconciliabile, solidaritatea clasială și frăția națională neputând conviețui pașnic în cadrul niciunei societăți. Aceste principii puriste
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
criterii decât cele ce se închină acelui "idol cronologic" contestat de F. Simiard. Are loc o prăbușire a temporalității, așa cum e înțeleasă ea în mod convențional, ca o succesiune de evenimente ordonate cronologic. Odată cu renegarea periodizării clasice, simțul istoric românesc pășește în condiția postmodernă. Drept consecință, istoria devenită deșirată din punct de vedere cronologic își pierde din funcțiile de legitimare politică pe care le-a îndeplinit de-a lungul timpului. Simplificând lucrurile, liniaritatea cronologică sugerează teleologie (un țel final al istoriei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
întins o mână lui Leo și el mi-a acordat încrederea lui, vă întind și vouă o mână să ne unim în lupta împotriva consumului de droguri, a curiozității și ispitei care o reprezintă pentru generația noastră. Este ca și cum ai păși pe cioburi de sticlă sau pe cărbuni aprinși. Fără îndoială vor rămâne urme. Să ne păstrăm curați pentru viitorul nostru, să ne informăm pentru a ne feri de acest flagel al secolului. către viitorul meu, deci nu voi consuma droguri
Vreau să zbor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by PRICOP LUCIAN, Apostol Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1969]
-
și dureros. Drogurile reprezintă un labirint, în care odată căzuți, nu ne mai putem ridica atât de ușor. Singura cale de ieșire este doar moartea. De noi depinde dacă alegem viața sau moartea. Pentru a alege viața, nu trebuie să pășim în labirint. Dacă evităm drogurile vom avea parte de o viață liniștită și fericită, dar mai ales de una sănătoasă. Drogurile sufocă sufetul omului și, în același timp, îmbolnăvește și trupul, pecetluindu-ne sănătatea. Cu alte cuvinte, drogurile ne opresc
Drogurile îți opresc zborul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Dumitru Narcis, Adina Brânzea () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1984]
-
Cum să fie această față? — Exact cu un minut înainte de moarte, îi răspunse prințul cu deplină solicitudine, pasionându-se de amintirea lui și, după toate aparențele, uitând de restul, exact în momentul când a urcat scara și de-abia a pășit pe eșafod. În clipa aceasta s-a uitat în direcția mea; i-am privit chipul și am înțeles totul... Dar cum să povestești așa ceva? Grozav, grozav de mult aș vrea ca dumneavoastră sau altcineva să picteze această scenă! Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prințul privi cam un minut, apoi se dezmetici brusc, se uită grăbit în jur, își apropie în grabă portretul de buze și îl sărută. Când, încă după un minut, intră în salon, chipul lui era cu desăvârșire calm. Dar, de îndată ce păși în sufragerie (trecând, din salon, prin încă o cameră), aproape că se ciocni în ușă de Aglaia, care tocmai intra. Era singură. — Gavrila Ardalionovici m-a rugat să vă transmit asta, spuse prințul, întinzându-i biletul. Aglaia se opri, luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar putea fi kamerjunker 21. Această femeie va fi introdusă în casa unde locuiesc fiica și soția mea! Dar, cât mai am suflare în mine, nu va intra! Mă culc pe prag și s-o văd dacă poate să mă pășească!... Cu Ganea acum aproape că nici nu stau de vorbă, evit chiar să-l întâlnesc. Vă previn în mod intenționat; dacă veți locui la noi, oricum veți ajunge să fiți martor. Însă sunteți fiul prietenului meu și am dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bucur... Și, mă rog, de unde știi că o înșel pe Nastasia Filippovna? Varia n-are decât să creadă ce vrea, eu m-am săturat! Ei bine, acum chiar m-am săturat! Ganea se înfierbânta de la un cuvânt la altul și pășea orbește prin cameră. Asemenea discuții atingeau imediat punctul nevralgic al tuturor membrilor familiei. — Am spus că, dacă o văd intrând aici, eu ies în clipa următoare și am să mă țin și eu de cuvânt, spuse Varia. — Din încăpățânare! striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici un sunet. Prințul trase zăvorul, deschise ușa și se dădu câțiva pași înapoi, chiar se cutremură din tot trupul: în fața lui stătea Nastasia Filippovna. O recunoscu imediat, după portret. Când îl văzu, ochii ei fulgerară într-o explozie de furie: păși repede în antreu, împingându-l la o parte cu umărul și spuse mânioasă, descotorosindu-se de mantou: — Dacă ți-e lene să repari clopoțelul, ai putea să stai în antreu când bate cineva la ușă. Poftim, mi-ai scăpat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să vorbească și își privea doar fratele în tăcere, cu ironie, neluându-și ochii de la el. Această manevră, după cum știa foarte bine, avea darul de a-l face să-și iasă cu totul din fire. Chiar în acest moment, prințul păși în cameră și anunță: — Nastasia Filippovna! IXtc "IX" Se instaură o tăcere generală; toți se uitau la prinț, parcă neînțelegându-l și nedorind să-l înțeleagă. Ganea încremenise de spaimă. Sosirea Nastasiei Filippovna și mai ales în momentul acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici unul nu era beat de tot; în schimb, toți păreau bine chercheliți. Păreau să aibă nevoie unul de altul ca să intre; luat în parte, nici unul dintre ei nu ar fi avut suficient curaj, așa că se îmbărbătau reciproc. Până și Rogojin pășea cu băgare de seamă în fruntea cetei, însă avea o anumită intenție și de aceea părea posomorât și îngrijorat până la iritare. Ceilalți alcătuiau doar corul sau, mai bine zis, banda care avea menirea să-l sprijine. Pe lângă Lebedev, mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gândurile lui, încât de-abia își dădea seama că alaiul lui Rogojin trece pe lângă el și chiar îl înghesuie în dreptul ușii, părăsind în grabă apartamentul, cu căpetenia lor în frunte. Toți vorbeau în gura mare, dându-și cu părerea. Rogojin pășea alături de Ptițân și îi repeta cu insistență ceva important pentru el, care părea să nu sufere nici o amânare. — Ai pierdut, Ganka! îi strigă el, trecând pe alături. Ganea privi îngrijorat în urma lor. XItc "XI" Prințul plecă din salon și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la care, în glumă și cât se poate de vag, făcuse aluzie Nastasia Filippovna, fusese în cele din urmă adunată, cu o dobândă despre care însuși Biskup, rușinat, vorbea cu Kinder numai în șoaptă. Ca și la precedenta întâlnire, Rogojin pășea în frunte, ceilalți îl urmau, fiind totuși întrucâtva temători, deși aveau conștiința deplină a privilegiilor lor. Dumnezeu știe de ce, cel mai mult se temeau de Nastasia Filippovna. Unii dintre ei chiar se așteptau să fie imedit „azvârliți pe scară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și încă vreo câțiva, printre ceilalți oaspeți, îl remarcară pe generalul Epancin, în prima clipă fură atât de intimidați, că începură să dea câte puțin îndărăt, retrăgându-se în cealaltă cameră. Doar Lebedev, fiind dintre cei mai curajoși și convinși, pășea aproape în rând cu Rogojin, conștient de ceea ce înseamnă un milion patru sute de mii și o sută de mii chiar acum, în clipa asta, în palmă. Trebuie totuși să remarcăm că toți, neexcluzându-l nici pe atoateștiutorul Lebedev, nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privi distrat, se răsuci pe călcâie și porni înapoi, spre hotelul lui. Dar nu mai ieși cu înfățișarea pe care o avea când sunase la ușa Filisovei. Se petrecuse cu el, și parcă într-o singură clipă, o schimbare neobișnuită: pășea din nou palid, slab, suferind, tulburat; genunchii îi tremurau și un zâmbet confuz, pierdut rătăcea pe buzele lui învinețite: „ideea subită“ i se confirmase și se adeverea deodată - și el îi dădea iarăși crezare demonului său! Dar oare s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mulți musafiri, ca să nu mai vorbim de faptul că printre aceștia erau două-trei persoane pe care nu le putea suferi absolut deloc; a doua impresie fu cea de mirare, văzându-l pe tânărul aparent sănătos, elegant îmbrăcat, surâzător, care le păși în întâmpinare, pe când ea se aștepta să găsească un suferind aflat pe patul de moarte. Chiar se opri nedumerită, spre marea satisfacție a lui Kolea, care, desigur, ar fi putut foarte bine să-i explice încă înainte de a ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Numai Aglaia, care-și permisese atâtea în „discursul“ ei, nu era câtuși de puțin jenată, dimpotrivă, părea chiar bucuroasă. Se ridică imediat, tot serioasă și plină de importanță, de parcă se pregătise din timp și nu aștepta decât să fie solicitată, păși spre mijlocul terasei și se opri în dreptul prințului, care continua să stea în fotoliu. Toți o priveau întrucâtva mirați și aproape toți, prințul Ș., surorile, mama ei, urmăreau noua ștrengărie care se pregătea și care, și așa, fusese împinsă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]