14,398 matches
-
de detașare de obiectul pierdut și, în aceeași măsură, orice investiție într-un nou obiect. Pentru Denis (1987) această situație a culminat cu apariția unui „obiect depresiv”, substitut al obiectului pierdut. De ce oare travaliul anterior, travaliul de reprezentare a obiectului pierdut și apoi de punere în relație a obiectului vechi cu obiectul nou nu este posibil? Primul răspuns se referă la descrierea particularităților acestei relații cu obiectul din trecut. Cantitatea de energie investită în această relație se poate să fi fost
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
confirme o îndoială narcisiacă, o schimbare de domiciliu care îl face pe adolescent să piardă imaginile de identificare tranzitorie (prieteni, grupuri etc.), o decepție sentimentală sunt tot atâția factori acceleratori posibili, ce fixează din ce în ce mai mult adolescentul asupra obiectelor sale interne pierdute. Astfel de evenimente se regăsesc cu o mare frecvență în trecutul îndepărtat sau recent al adolescenților deprimați (cf. cazurile Alice, Sylvie, Gérard, Vincent etc.). DEPRESIVITATEA: TENTATIVĂ DE A TRIUMFA ASUPRA UNUI OBIECT INSUFICIENT SAU DE A DISTRUGE UN OBIECT EXCITANT
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
deprimați (cf. cazurile Alice, Sylvie, Gérard, Vincent etc.). DEPRESIVITATEA: TENTATIVĂ DE A TRIUMFA ASUPRA UNUI OBIECT INSUFICIENT SAU DE A DISTRUGE UN OBIECT EXCITANT A trăi suferința unei pierderi, a aștepta un obiect înlocuitor sau chiar fixarea pe urmele obiectului pierdut implică existența anterioară a unei relații obiectuale în cadrul căreia au putut fi experimentate unele alternanțe dintre frustrație/tensiune-gratificație/relaxare, oferind copilului siguranța existenței unui obiect pe care poate conta, adică a unui „obiect intern bun”. Dar această pierdere nu este
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
numit „situații limită” și pentru care „sindromul borderline” citat deja, descris de Masterson, reprezintă prima opțiune. Acești pacienți suferă mai mult de sentimentul vidului, al neantului, al nonsensului decât de existența unor afecte depresive și a unor reprezentări ale obiectului pierdut. „Dezobiectualitatea internă” creează un gol, o ruptură în sentimentul de continuitate cu atât mai important cu cât accentuarea nevoilor pulsionale ale adolescentului nu face altceva decât să amplifice procesul proiectiv. Un cerc vicios apare: fiecare manifestare pulsională amplifică trebuința proiectivă
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și l-a întrebat ce face, la care bărbatul i-a răspuns că își caută cheile pe care le pierduse. Fiind un polițist foarte prietenos, acesta s-a oferit să îl ajute și cei doi au continuat să caute cheile pierdute. Nu după multă vreme, fără să vadă vreo urmă de chei, polițistul l-a întrebat pe bărbat dacă era sigur că își pierduse cheile în acel loc. Bărbatul a răspuns că nu își pierduse cheile lângă mașină, ci în tufișuri
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
opt sute de suluri de papirus constituind biblioteca lui Philodem din Gadara, gnosticii egipteni într-un urcior de la Nag Hammadi, plin cu cincizeci de tratate păstrând încă legăturile din piele... Adesea arheologii scot la lumină câte o vilă neștiută de nimeni, pierdută, uitată, în care se găsesc inscripții lapidare: de pildă, un zid din Oenoanda (Telmessos din Turcia de azi) pe care un filosof numit Diogene a pus să se graveze, pentru cei aflați în trecere, texte rezumând filosofia lui Epicur. Paradoxal
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
stăpânită la perfecție în acele vremuri. Absența cărților sau, oricum, extrema lor raritate, numărul redus de oameni în stare să le citească obligă la exerciții care permit memorarea unei cantități considerabile de informații. În acea epocă, stăpânind acele tehnici acum pierdute, unii știau pe de rost toate versurile lui Homer. Lansez aici ipoteza că aceste anecdote, pe care nu mai știm să le interpretăm, aveau aceleași funcții ca unele exerciții mnemotehnice contemporane. Platon a optat pentru dialog, care se lasă decodat
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
amintim acum, și parfum, dansuri, o rochie... Tot atâtea ocazii, pentru docți și pentru persoane serioase, să-l trateze de sus pe personajul nostru! De unde și necesitatea de a practica o hermeneutică erudită și de a porni în căutarea semnificațiilor pierdute. Astfel vom descoperi, îndărătul acestor scenete filosofice, tot atâtea morale, adevăruri, învățăminte, îndemnuri, propuneri serioase: excelența indiferenței față de bani și avuții; condamnarea onorurilor și a considerației pentru semeni; recuzarea tuturor puterilor în afara celei pe care o obținem asupra propriei noastre
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
se prezintă. Îți alienezi independența spiritului și libertatea de a acționa dacă pornești să vânezi ceva ce riști să nu găsești. A te întoarce cu coada între picioare generează prea multe ocazii de frustrare din perspectiva logicii hedoniste, pentru că timpul pierdut nu-l mai regăsești niciodată. Aristip deplânge faptul că cei mai mulți oameni nu știu să găsească jubilarea acolo unde se află ea: în adeziunea la clipă, în expansiunea sinelui limitată la prezentul de care trebuie să profiți ca de o oportunitate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
s-a pierdut, din păcate, și ea, dar în care, după câte se pare, am fi putut găsi o expunere exhaustivă a acestui fapt și a conținutului înțelepciunii epicuriene. Epicur însuși era autorul unei lucrări Despre boală și moarte - astăzi pierdută și ea... Opera ca sublimare și compensare, gândirea somată să spună care-s mijloacele de a trăi fericit o existență plasată a priori sub semnul durerii, care-s cărțile, învățătura și practica asociate în scopul de a pune la punct
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
foame, prezente în mod natural la oameni - și la animale -, și trebuie satisfăcute, în caz contrar existând pericolul morții. Privarea de băutură și de mâncare duce la moarte prin slăbirea trupului și dureri. Potolirea setei și a foamei restaurează armonia pierdută. La fel este și cu protecția contra frigului, cu ajutorul focului și al îmbrăcămintei, sau contra pericolelor din natură, prin amenajarea unei locuințe. Desigur, Epicur nu face precizări, dar putem extrapola în mod legitim: tot ceea ce face posibilă senzația de bine
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
doar să știm să profităm de situația fericită în care se află cel care nu a fost lovit de nenorocire. Scena navei luptându-se cu valurile și a spectatorului de pe plajă este un topos greco-latin prezent și într-o piesă pierdută a lui Sofocle; o regăsim și la Tibul, Horațiu și Philodem, iar mai apoi și la Marcus Aurelius. Din secolul al V-lea î.Hr. până în secolul al II-lea d.Hr., imaginea e recurentă... Ea generează în istoria artei scenele
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nous, Vrin, Paris. Aceluiași autor îi datorăm două frumoase cărți, deja citate, despre Democrit și Epicur. O bibliografie de 638 de titluri în paginile 251-282. Indextc "Index" Arheologie descoperiri 14-15, 22-24, 176, 220-221, 240-241, 278-279, 301; mize ideologice 27-28; opere pierdute 21, 173-174, 179, 183, 207, 281, 309; posibilitatea unor analize critice 23-24; riscul unor interpretări greșite 25-26 Ascetism aristipian 205; și cinism 132-134, 176, 307; distinct de asceză 132; Epicur 177, 180, 184, 198-204, 223, 286-287; epicurism campanian 225, 233-236
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Drucker, P.F. (1999), Societatea post-capitalistă, Editura Image, București. Miclea, M. (2001), „Raport asupra profesorilor”, Cogniție, Creier, Comportament, vol. V, nr. 1, martie 2001, pp. 69-89. Neculau, A. (1997), Câmpul universitar și actorii săi, Editura Polirom, Iași. Neculau, A. (1999), Memoria pierdută. Eseuri de psihosociologia schimbării, Editura Polirom, Iași. Nica, P. (2000), Managementul calității și ierarhizarea universităților românești, Editura Paideia, București. Stoica-Constantin, A.; Neculau, A. (coord.) (1998), Psihosociologia rezolvării conflictului, Editura Polirom, Iași. Vlăsceanu, M. (1999), Organizațiile și cultura organizării, Editura Trei
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
exigențe la specificul propriilor aspirații și idealuri). N. Weiner admite chiar o capacitate de superreglare, atunci când vorbește de „reglarea cibernetică” care se opune „întâmplătorului” și „dezorganizării”. În această viziune nouă, cibernetică, autoreglarea nu semnifică numai restabilirea unui nivel de echilibru pierdut, ci și tendința dobândirii unui nivel de echilibru superior. „Dezorganizarea” devine, în perspectivă, premisa unei organizări superioare sau a unei reorganizări, iar ideea de „suprareglare”, care presupune o formă de adaptare calitativ superioară a organismului la cerințele lumii exterioare, desemnează
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a spus Faulques. Rece, obiectivă. Perfectă. O văzuse de multe ori, dar tot Îi mai plăceau liniile geometrice invizibile - ori vizibile pentru un observator atent - care o susțineau, ca o țesătură impecabilă din cânepă: prim-planul cu soldatul epuizat, privirea pierdută, ce părea să fie una dintre liniile șoselei care nu ducea niciunde, zidurile aproape poliedrice ale casei ruinate, Împestrițată cu ciupiturile de vărsat ale șrapnelelor, fumul incendiului din depărtare, vertical precum o coloană neagră barocă, fără nici un suflu de aer
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o aștepta peste trei zile pe șoseaua ce ducea la Borovo Naselje. Urcând pe costișa care Îi lăsa descoperiți, când liniile curbe deveniseră tangente cu dreptele ostile și deasupra capetelor lor trecuse la limita Îndemânii lor șuierul a două gloanțe pierdute, Faulques o văzuse oprindu-se, ușor adusă de spate, privind jur-Împrejur cu prudența unui vânător În apropierea prăzii, chiar Înainte de a se Întoarce spre el, zâmbind cu o gingășie feroce, ușor distrată și parcă absentă, cu nările dilatate și ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
istoria? a Întrebat firesc. - Teribilă. - Nu chiar așa - croatul s-a schimonosit, obiectiv. Firește că-i teribilă. Dar mai sunt și altele. Unele-s chiar mai rele. Istorii care se completează unele pe altele. A tăcut o clipă, cu ochii pierduți În adâncurile frescei vaste care le dădea ocol. — Unele pe altele, a repetat apoi, gânditor. Și vorbesc, a adăugat, despre familii Întregi exterminate, fii uciși În fața părinților, frați obligați să se tortureze unii pe alții, pentru ca unul din ei să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
paria de pe pământ, fabricate În mii de unități, cu mațele În vânt pe picioarele mele băgate În blugi foarte scumpi. Acest ready-made i-ar fi Înnebunit pe suprarealiști. Nu crezi, Faulques? Mă Întreb ce nume i-ar fi pus. Șansa pierdută? Funeraliile lui Marx? Arma asta au e o armă? Când războiul se duce, poezia se Întoarce? Tocmai mi s-a năzărit că semnătura domnului Kalașnikov e tot atât de valoroasă ca a domnului Mutt. Ori și mai și. La urma urmelor, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tăcut o vreme. - Infamă condiție descrii, a murmurat În fine. - Exact. - Folosești bine vorbele. - Nici dumneata nu te descurci prea rău. Markovic a luat sacoșa cu beri, s-a ridicat și a Încuviințat din nou. Privea marea, gânditor. - Infamie, cuie pierdute, neglijențe, simetrii și hazarduri. Vorbim toată vremea despre același lucru, nu-i așa? - Despre ce să vorbim, dacă nu despre ele? - Despre brice rupte și poze care ucid. Și despre ele, a răspuns pictorul de război, rămânând cu ochii pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu s-a clătinat! Scrisul închis între copertele bine păzite „revela”, ca în fotografie, negativul trecutului „supravegheat”. Pe cei ce aveau curajul să-și retrăiască, citind, viața de până atunci, îi aștepta trista încercare de a recompune spectrul prieteniilor acum pierdute, uneori chiar pe cel al propriilor lor familii destrămate. Omul care și-a văzut umbra va muri, spune legenda. Dar omului care și-a văzut dosarul oare ce îi rezervă soarta? Eu nu mi l-am văzut. Din scepticism sau
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fie abolite, suprimate, pentru ca spectatorul să-și poată regăsi statutul de martor asumat. În acest scop, va fi reabilitată adresarea directă către public, gest polemic menit să conteste rolul de martor ascuns al spectatorului și să-i redea acestuia demnitatea pierdută. Spectatorul nu va mai fi nici voyeur, nici supraveghetor, ci partener cu drepturi egale. Și totuși, după instaurarea acestei relații, el va rămâne cu nostalgia adăpostului secret pe care i-l oferise altădată sala întunecată, își va dori să redevină
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
decît este strict necesar. Fie că a fost dualist, fie că nu, creștinismul se deosebește de gnosticism prin aceea că n-a considerat niciodată că lumea aceasta ar fi fost creată de altcineva decît Dumnezeu Însuși. Un poem ca Paradisul pierdut al lui Milton, care accentuează, Într-o anumită măsură, grandoarea Potrivnicului și a Încercărilor acestuia de a submina creația lui Dumnezeu, nu pierde niciodată din vedere că Satan este doar un subordonat. Unui mare cunoscător al dualismului, Harold Bloom, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sale se află expusă Într-o serie de izvoare (vezi, mai departe, capitolele 3 și 4), izvoare mult mai avare atunci cînd e vorba de „fiul” său - trupesc ori spiritual - Isidor, cel căruia Învățătura gnostică Îi datorează un tratat, azi pierdut, asupra Învelișurilor astrale ale sufletului. Cam În aceeași perioadă se situează activitatea lui Marcion, născut În Asia Mică, pe malul Pontului Euxin (Marea Neagră), la Sinope, unde tatăl său e posibil să fi fost episcop al comunității creștine locale. Marcion nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
platonică și filonică 36. Înainte de a merge mai departe, să examinăm sumar dosarul de gnostic al lui Simon. Mărturia cea mai importantă se datorează lui Irineu, care este sursa principală de informație pentru ereziologii de mai tîrziu, probabil pînă la pierduta scriere a lui Ipolit Syntagma (aprox. 210), pe care se Întemeiază Pseudo-Tertulian (Înainte de 250), Filastrius din Brescia (380-390) și Theodoret din Cyr (aprox. 452). Irineu nu Îi atribuie lui Simon ideea unui demiurg rău al universului. Lumea a fost creată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]