8,144 matches
-
asemenea exemplare din prea bogata floră feminină, fru musețea femeilor ascultând, cu vremea, de gustul impus prin literatură, plastică, sport și moda masculină, care celebrau acum rotunjimea sânilor, a pulpelor și a coapselor, pline de făgăduieli Încurajatoare și mai pe pofta maturității noastre și chiar până mai dincolo de ea. Cu evoluția, așadar, a acestor specii curioase și greu de Îm pă cat care se numesc bărbați și femei, am evoluat și eu, cu pânzele mele Împinse de brize prielnice, Înspre ținuturi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
M-am supus uneori, dar fără convingere, gustului lor afectat și snob pentru divertismentele și diversiunile sexuale, expli ca bile prin aceeași subvaloare a persoanei lor, prin disprețul lor sincer față de unicul punct de atracție spre care converg toate dorințele, poftele, aspirațiile, ambițiile și elanurile noastre, cum și față de unica lor funcție, cu adevă rat divină, ce le-a fost dă ruită de Natură. Gusturi, divertismente, diversiuni sau practici sexuale denumite, nu știu de ce, „savante“, dar care creează Între betegiții și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toate. Uimit din prima zi de acest menaj În trei, de o compoziție atât de bizară că nici c-ar fi putut-o scorni fantezia vreunui autor de farse bulevardiere, lucrurile mi se lămuriră, vorba vine, cu rând și după pofta curiozității mele de către Însuși fostul procu ror, cumnat cu eroul cel tânăr și locuind cu un etaj mai jos. — Nu Înțeleg! i-am răspuns. — Cum nu Înțelegi? — Dar dumneata Înțelegi?... Înțelegi, adică, să-i vezi pe toți ăștia trei la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aceste vremuri, de pasiuni devastatoare și pentru care garsoniera de flăcău tomnatec sau de bărbat serios, cu nevastă, băieți și fete mari acasă, nu ajungea să cu prindă și să asurzească grohăitul fiarei lubrice dezlănțuite și vaietele sărmanei victime imolate poftelor noastre. N.D. Cocea, sibaritul corupător de minore, cumpărase pe nimica, departe de oraș, În marginea pădurii, un pavilion de vâ nă toare al grofilor, unde adunase câteva copile scoase din minți, aduse cine știe de unde, depravate cu binișorul și ținute
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ar fi marșul nupțial din Lohengrin. Să fie acesta lupanarul despre care am auzit sau poate vreun templu al unei secte necunoscute? mi-am zis, așteptând cu inima cât un purice ce s-ar putea petrece cu mine, În afară de orice poftă pentru femei. Stam, prin urmare, În fotoliu și mă minunam ca un adevărat paysan du Danube al lui La Fontaine, când aud șoapte și pași mărunți pe culoar, de unde un stol vesel de fete izbucni pe ușă, săltând zglobiu și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de o nuanță sui generis, prea bine cunoscut tuturor oamenilor În dragoste. [...] Ca să Încheiem: va fi existând, oare, un suflet cu toate atri butele lui În comportările, nu exterioare, ci interioare, ale prosti tuatelor, aceste sclave, aceste automate la dispoziția poftelor oricui? Iar dacă nu există piculeț de suflet În ele, Înseamnă oare, urmărind teza carteziană, că „sufletul“ lor este muritor ca și al animalelor automate, ca și al câinelui, al calului, al scoicii și al buretelui-de-mare?... Dar cunosc atâta lume
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tea fără și nestricată de Învățătura orașelor. Aici, În Pisc, l-am cunoscut pe Gheorghe Olarul, meșterul figurinelor de ceramică, la care am descoperit, În coșarul de nuiele din fundul ogrăzii, o „Lupa Capitolina“ cu Romulus și Remus sugând cu poftă la țâțele fiarei. Când l-am Întrebat, vă Închipuiți cu ce uimire, cum și de unde până unde?... Din cartea de citire a copiilor, mi-a răspuns, simplu ca bună ziua, Gheorghe al meu din Pisc. și cât pe-aci să uit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și vom fi nevoiți să păcătuim. Odată luată această decizie, ne-am simțit mai ușurați și ne-am repezit la mâncare. Fiecare a scos ce avea în traistă, am întins totul pe o masă și am început să înfulecăm cu poftă. Când începusem a ne sătura, nu știu care dintre noi a făcut o glumă pe tema postitului de noapte, care a declanșat hohote de râs. De fapt, pe măsură ce ne-am potolit foamea, ne-a cuprins o stare de euforie, cu vociferări și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
până acasă nu am contenit să râdem. Fiecăruia îi venea în minte fel de fel de idei, pe marginea celor trăite. Când termina unul începea altul. Nu știu dacă vreodată de atunci am râs atât de mult și cu atâta poftă. Singurul om mai serios a rămas tot drumul Dragoș Bucescu, Dumnezeu să-l ocrotească acolo unde este acum, iar pe noi ceilalți să ne ierte Dumnezeu, că tare păcătoși am fost. La spectacole Singurele spectacole din Rădăuții anilor 50 erau
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
capitol și cumva excitat de operațiunea în sine care se prefigura: nimic nu-i făcea o plăcere mai mare decât să aresteze oameni, să-i vadă umilindu-se în fața lui și el să treacă prin fața lor atotputernic, iar, dacă are poftă, să le dea și una peste bot până îi podidește sângele pe nas și chiar să-i scuipe pe obraz ori pe ochelari, da, da, să le arunce o ditamai flegmă pe lentilele ochelarilor, asta îl umplea de plăcere, mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
convins deja de firea lui, nu numai că nu e mut ca toți condorii, dar e chiar guraliv, palavragiu: îi place nemaipomenit să bată câmpii, să îndruge tot soiul de năzbâtii și de snoave la care el râde cu o poftă exagerată și cărora eu nu le descopăr în ruptul capului poanta. Dar n-am încotro, trebuie să-i suport poveștile, un prieten este de acceptat și cu scăderile lui, asta e și părerea lui Lazarus: îndestulat cu atâtea merite, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aveau sentimentul că se cunosc de mult și că își pot încredința unul altuia cele mai tainice gânduri. S-au plimbat pe aleile cu pietriș ale parcului, apoi pe bulevardul central, străjuit de castani și tei maiestuoși. Au povestit cu poftă câte-n lună și-n stele. Târziu, când cei mai mulți dintre pașnicii locuitori ai orășelului își încheiaseră orele de promenadă și se retrăseseră pe la casele lor, ei, la propunerea lui Stelian, au mai zăbovit, s-au așezat pe o bancă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cameniță trist sau iritat. Dar exercițiile de putere ale tovarășului Cameniță nu se opreau aici. Orele de usmeală, când îi tumbăcea pe bandiți în beciurile de la Securitate, îl oboseau fizic pe tovarășul Cameniță, dar, ciudat, îi provocau și o mare poftă de viață, îi sporeau vitalitatea și potența. După ce ieșea de la bătut, ca într-un ritual, simțea nevoia să tragă un chef monstru, Novăceanu și alți doi-trei argați de încredere îi aranjau mese fabuloase, cu bunătăți la care muritorii de rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să bea un pahar cu apă. Apoi și-a luat bricheta și pachetul de țigări, a ieșit pe terasa casei și s-a așezat direct pe treptele de marmură de la intrare. Și-a aprins o țigară și a tras cu poftă fumul în plămâni. Cum stătea așa, absent, nepăsător, ascultând greierii și respirând aerul nopții senine de iunie, deodată, înaintea ochilor i-a apărut îngerul acela din vis, sau o fi fost cel de pe malul Dunării, sau o fi fost altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
plăcerea formidabilă de odinioară: se răstea la cei anchetați ori îi lovea, dar totul se desfășura cumva mecanic, ca o simulare, era ca un bolnav care înghite forțat mâncarea din spital, căci el nu simte nici foame, nici gust, nici poftă. Nu s-ar fi închipuit niciodată pe sine însuși fără plăcerea aceasta supremă, de a bate, de a schingiui, de a distruge pe cel care nu e de partea lui, și acum, iată, nu mai avea implicare, pasiune, nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
meu, închid ochii și chem somnul, să nu mă mai apese scurgerea ca de melc a ceasurilor și a minutelor. 25 TC "25" \l 1 Spaniolu, Gămălie și Pușcărie stăteau tolăniți pe malul Dunării, pe nisipul cald, și mâncau cu poftă salam tăiat felii și franzelă, întinse pe un ziar pus pe o piatră. Beau dintr-o sticlă de votcă „genocid“, pe care și-o treceau din mână în mână. Se simțeau grozav, ca-n sânul lui Avram. Se cunoscuseră cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a reușit să clintească roata ruginită: cu ochii tulburi, Pușcărie îl privea ca prin ceață, râdea și căuta și el să-l ajute. Pereții s-au deschis, nu mult, o părere, dar de ajuns. Pușcărie și Gămălie au râs cu poftă grozavă, își îndepliniseră ambițul, au mers câțiva pași și au căzut răpuși de beție, au adormit instantaneu, începând să sforăie. La fel și Spaniolu, numai că el sforăia cum se cade, în gheretă. Cei trei n-au mai văzut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aruncată asupra a două vieți care au mers În paralel o vreme, avînd speranțe similare și visuri convergente. În nouă luni de viață, unui om Îi pot trece prin minte nenumărate lucruri, de la cele mai elevate meditații filosofice, pînă la pofta disperată după un castron cu supă - Într-un acord perfect cu starea stomacului său. Iar dacă omul respectiv este, În același timp, și un spirit aventurier, el poate avea parte de momente care i-ar putea interesa și pe alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
zi dis-de-dimineață am plecat din locul acela neprimitor și ne-am Îndreptat direct spre granița cu Peru. Dar Întîi ne-am luat rămas-bun de la Pacific printr-o ultimă baie (cu săpun și tot restul), ceea ce a făcut să se trezească pofta mistuitoare ale lui Alberto de a mînca fructe de mare. Am Început o căutare răbdătoare pe plajă, pe lîngă niște stînci. Am mîncat ceva sărat și slinos, care nu ne-a potolit foamea și nici nu i-a satisfăcut pofta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pofta mistuitoare ale lui Alberto de a mînca fructe de mare. Am Început o căutare răbdătoare pe plajă, pe lîngă niște stînci. Am mîncat ceva sărat și slinos, care nu ne-a potolit foamea și nici nu i-a satisfăcut pofta lui Alberto. De fapt, n-ar fi fericit nici măcar pe un pușcăriaș. Grăsimea era grețoasă, cu atît mai mult cu cît nu aveam nimic cu care s-o condimentăm. Ne-am pornit la ora noastră obișnuită, după ce am mîncat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o facem din solidaritate. Nu trebuie să ne apropiem de oameni cu cuvinte precum: „Iată-ne. Te onorăm cu prezența noastră, cu Învățătura noastră Îți arătăm greșelile tale, lipsa ta de raționament și de cultură generală“. Trebuie să pornim cu poftă de cunoaștere și cu modestie, ca să Învățăm direct de la această mare sursă de Înțelepciune, poporul. Adesea ne dăm seama cît de greșite erau concepțiile noastre, În care aveam atîta Încredere; deveniseră o parte din noi și, implicit, din conștiința noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
când se întorcea seara de la câmp, Pr. Ioan Mărtinaș care îmi aducea din când în când Sfânta Taină, precum și alți preoți catolici sau ortodocși cu care mă împrietenisem în pușcărie. Eu slăbisem într-un hal fără de hal, îmi pierdusem orice poftă de mâncare și pe la începutul lui noiembrie m-am văzut dintr-o dată paralizat de picioare. Acum medicii și-au dat seama că era vorba de o afecțiune a nervilor de pe coloana vertebrală. M-au trimis deci într-un spital de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
erau ființele din mine, jalnice amândouă, dar bătăioase și pline de ură una față de cealaltă. Cea dintâi - sfrijită, dar certăreață și zgomotoasă, se revărsa într-un torent de gesturi, de spasme și de grimase... Pentru că totul era într însa pizmă, poftă și neputință... Cealaltă - multă, nesimțitoare și stupidă, zăcea într-o tâmpă și întunecată imobilitate: era indiferența, renunțarea, regretul bănuit, dar ascuns... Iar laolaltă, față-n față - erau deznădejdea întruchipată! Duminica trecută, în fața acelei puerile încercări de sinucidere a lui Giglio
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care te sâcâie. și mai cu seamă acest simțământ al disponibilității senzuale, amestecat cu plictiseală și dezgust. Nimic grav, în fond. și tocmai aici se ascunde problema: nimic grav, și totuși o mie de mici problemuțe plicticoase care îți fac poftă să te duci naibii și să nu te mai întorci! Lipsă de necesitate în relațiile cu „oricine“: s-ar putea să existe, dar tot așa de bine s-ar putea să nu mai existe! Indiferență. Simțământ de inutilitate a efortului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de inutilitate a efortului: de pildă aceste lecții, presupus gratuite. Simțământ din ce în ce mai cople șitor de a fi fraierit nu se știe de cine... Nu știu absolut nimic cu privire la ce voi deveni, la ce voi face sau la ce aș avea poftă să fac în sfertul de ceas următor. Răutate dublată de conștiința inutilității acesteia... După ce am notat toate acestea pe hârtie - însuși faptul de a o fi făcut mă dezgustă... 24 iulie 1953 șocul! Este ziua în care renunț în chip
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]