7,894 matches
-
în neregulă cu studiatul dar una este să studiezi și alta să-i înveți pe ceilalți. Oricum experiența a fost foarte utilă, am învățat cum să recunosc „tipul Eric”, totul într-un context relaxat și fără pericol. Mă trezesc către prânz, ies pe terasă pentru micul dejun și dau de Eric, agitat și pregătit să povestească despre fenomene șamanice. Discutăm un pic, Eric îmi spune câte ceva despre cum plantele trebuie respectate pentru a ne învăța și cum fiecare plantă are ceva
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să meargă, chiar dacă este sâmbătă. Am ieșit dimineața la marginea satului și am așteptat până s-au strâns toate vacile pentru a pleca pe câmp. Împreună cu mine au mai mers o femeie și un bărbat surdo-mut, pe nume Dică. În jurul prânzului, femeia m-a trimis să dau apă la vaci. Era o fântână mare, largă de aproximativ 100 - 120 cm., și adâncă de vreo 10 - 12 metri. În timp ce scoteam apă și o turnam în uluci (jgheaburi din lemn îmbrăcate în tablă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
începe să-ți depeni povestea!” Și am început. Ne trezeam la 4:30 dimineața pentru ca la 5, după ce beam ceaiul, să plecăm de la hotel pe șantier, unde lucram până la 11, apoi curățam și spălam “cioburile”, după care serveam masa de prânz. După masă, unii plecau la odihnă, alții plecau la vizitat. Am luat microbuzul împreună cu persoanele care au acceptat invitația și ,,du-te nene!” Am călătorit și am vizitat tot ce s-a putut vizita în Țara Sfântă! - (vezi poze la
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
că am mers cu el. A plecat și a mai venit în zorii zilei la cameră. Deoarece majoritatea colegilor au stat până dimineață, a doua zi, programul nu s-a mai respectat, iar micul dejun s-a lungit până spre prânz. S-a hotărât ca prezentarea colegială să se facă sâmbătă seară, la cină. Deoarece era program de voie până seara, un coleg de grupă de-al soțului ne-a invitat la el acasă, pentru câteva ore. Eu l-am rugat
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
drept mașini de fabricat dolari. Reacția minerilor la zvonuri, cum am văzut, fusese testată încă din anii '60-'70. La sfârșit, Iliescu multmeste agresorilor, pentru sprijin. · 28 FEBRUARIE 1990 In Piata Victoriei are loc o manifestație pașnică împotriva Securității. Spre prânz, un grup de mineri condus de un anume Szekely (un pezevenghi, susține Iliescu) atacă sediul Guvernului, forțează intrarea, sparg geamurile, distrug mobilierul și se încaieră cu soldații, totul va fi prezentat ulterior la TVR, drept o consecință a manifestației inițiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
larg deschisă ca să se alăture altor vite ce se îndreptau cu cireada spre imaș. Mama pregătește ceva de mâncare în timp ce Mihăiță își verifică cărțile și caietele cu care merge la școală, se întoarce și Emilia de la cireadă, mănâncă în fugă prânzul mic și apoi pleacă fiecare după treburile obișnuite în fiecare zi. Capitolul III Bunici și nepoți Anii treceau ca porumbeii în zbor pe care ți-e mai mare dragul să-i privești cum își rotesc aripile, unii albi, alții cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
prășitul „deal doilea” la porumbul de la Poarta Lipovei. Bărbatu-său plecase cu vitele la cireadă iar feciorii, Gheorghe și Ion își așteptau mama în curte, cu sapele pregătite. Gheorghe își pusese la brâu și o securice, Marița pusese merinde pentru prânzul de dimineață de pe ogor și ieșiră tustrei pe poartă. Ajunși la locul de unde scoseseră cioata de formă ciudată, văzură două vițe de rădăcini. groase ce puteau să fie făcute ori ghioage, ori doi pari pentru gard. Le-au tăiat, le-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Cârlan cu copiii lui. Venirea lor mai târzie îl făcu pe Costache să facă, cu voce scăzută, o observație cum că somnul celor din târg ar fi mai dulce decât al celor din sat. Dar cu una, cu alta, înainte de prânzul mare, cele trei vii răsunau de glasurile voioase ale culegătorilor, mulțumiți că rodul era îmbelșugat. Chiar și soarele parcă se bucura, nu era umbrit de nici un norișor, cât de mic. Pe la prânzul cel mare iată că sosi și Maria cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din sat. Dar cu una, cu alta, înainte de prânzul mare, cele trei vii răsunau de glasurile voioase ale culegătorilor, mulțumiți că rodul era îmbelșugat. Chiar și soarele parcă se bucura, nu era umbrit de nici un norișor, cât de mic. Pe la prânzul cel mare iată că sosi și Maria cu Maricica aducând hrana culegătorilor. Aceștia au cinstit cum se cuvine mămăliga nelipsită moldovenilor cu o mâncărică de cartofi cu carne de pui, foarte gustoasă, brânză de oi cu ceapă pentru cine a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
români în războiul de independență, din 1877, așa ne spunea domnu’ Obreja; − Intr-adevăr, așa este, confirmă Costache emoționat. Soarele se apropia tot mai mult de pădurea „Lui Iftenie”, semn pentru Maria și Maricica ce aduseseră „de-ale gurii” la prânzul mare, să se grăbească să meargă înapoi acasă, să împlineasă treburile de seară în gospodărie și să pregătească cina. înainte de plecare Maria spuse: − Costache, cheamă fetele și băieții, că poate le-o fi foame, să mănânce ce a rămas de la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mare, să se grăbească să meargă înapoi acasă, să împlineasă treburile de seară în gospodărie și să pregătească cina. înainte de plecare Maria spuse: − Costache, cheamă fetele și băieții, că poate le-o fi foame, să mănânce ce a rămas de la prânz iar eu și Maricica plecăm acasă; − Așa-i, Marie, ia să văd eu cum stăm cu culesul poamei negre și dacă mai putem stoarce în cadă; se duse la căruță, aruncă o privire la cadă și spuse apoi: noi până la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a armatelor lui Stalin. - Domnu’ profesor, eu spun că nu trebue să uităm de orbirea lui Hitler în judecarea situației de pe frontul de răsărit, așa cum discutau niște domni ofițeri superiori care au venit în inspecție la Constanța și au luat prânzul la noi la popotă; în ziua aceea eram de serviciu și i-am auzit purtând discuții foarte interesante în primul rând au comentat cât era de prost informat Hitler de ce pierderi suferise armata germană; după Stalingrad a susținut în comandamentul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ea în criză de bani. Intrasem serios în perioada de criză economică generalizată cu falimentul băncilor și întreprinderilor din lumea întreagă. Școala nu mai putea face față furnizorilor și plății salariilor și de aceea, în fiecare sâmbătă, la masa de prânz, pedagogul de serviciu citea lungi liste de elevi datornici care erau somați să plece imediat acasă și să vină cu banii ce datorau. Pe la mijlocul lui octombrie, cu toată șefia mea de clasă, mă aud citit, pe o lungă listă de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aerul proaspăt, rarefiat, că aud chiote și zgomote urmate de întărâtate lătrături de câini ciobănești de munte. Nea Martin poftea o mioară fragedă, dar vigilența păstorilor și a acelor „câini mai bărbați” l-au pus pe fugă pe intrus. Către prânz, când am coborât din munte, am aflat noutăți șocante pentru mine, despre vizita lui „Nea Martin”. Curând aveam să spun rămas bun acestor plaiuri mioritice și să iau drumul spre casă, de unde în curând trebuia să încep ultimul an de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mic cadou din partea preotului Dionisie Cornic, cunoștința noastră comună. Eu nu luasem decât verighetele și grăbit trec peste pârâul Bâlea, în satul lui Badea Cârțan. În acea noapte de septembrie, nici eu și nici Maria n-am dormit. La ora prânzului plec spre Maria, ne întâlnim cu un grup numeros de cunoscuți și mergem cu toții cântând și ne așezăm perechi-perechi pe un buștean enorm așezat pe malul apei învolburate din vecinătatea școlii. Cântăm și cântăm, întrecându-ne cu râul ce-și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
legionari, apoi o muncă tenace, epuizantă, cu program dimineața și după amiaza pentru instrucție după model german. Numai tinerețea a fost cea care m-a susținut pentru acest efort sisific! Abia dacă aveam timp să mă odihnesc câteva minute la prânz. Și acum, când trec cu trenul pe la Focșani revăd locurile acelea, unde am trudit pregătind ostașii pentru războiul ce ne aștepta și-mi reamintesc de multe din cele petrecute atunci. În februarie ’41, cu mare greutate, obțin o permisie de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
noaptea au muncit oamenii mei pe noua poziție. Pe la ora 10 în ziua a doua de Paști maiorul inspectează noua mea poziție, neavând nimic de obiectat. Momentan îmi găsisem locul în dispozitiv și speram să fie bine... După masa de prânz, pe la 1430 sunt chemat de maior și... o nouă misiune - ultima ca militar - mi se încredințează. Cu încă 30 de oameni formez un detașament întărit cu misiunea de a-i scoate pe ruși din pozițiile ocupate în prima zi de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mi-l recunoșteam... Insistă bietul tata să afle cât mai mult, îl îmbie cu ce era mai bun în casă și după 2-3 pahare de vin, respectivul spune adevărul despre starea gravă în care mă aflam. După două zile către prânz, stăteam la etaj și priveam la circulația intensă de pe str. Traian, din fața spitalului. Pe poarta spitalului era un du-te-vino intens în ambele sensuri. Deodată zăresc un cap, de la nas în sus și o căciulă ce semăna cu a tatălui meu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cap, merge peste drum de noi la doamna Clisu, prietena ei cea mai bună și hotărăsc pentru ziua de luni să meargă amândouă la medic. Am și eu o stare psihică foarte proastă, o indispoziție ca o presimțire sumbră... La prânz stăm la masă fără a simți gustul mâncării. O văd tot mai palidă, dar ea zâmbește spunându-mi că luni va merge la medic. Trecem la odihnă, spunându-mi că va rămâne ceva mai mult în pat. Către ora 17
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
prezent aceeași tensiune din... tinerețe, ca semn al unui echilibrat mod și stil de viață. Deci, în 1993 mă aflu de Paști la Eforie Nord, în plin tratament de întreținere a sănătății. În prima zi de Paști, după masa de prânz, urc în cameră să mă odihnesc liniștit și bine dispus, ca la o zi mare! Adorm și după un sfert de oră mă trezesc dintr-un vis semnificativ. Cum în ajunul plecării spre Eforie am primit o scrisoare alarmantă privind
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ajungem seara la Nisa de care tot auzeam mereu. Pe parcursul traseului străbatem localități mai mari ori mai mici, lăsăm în dreapta noastră orașul Grenoble și urmăm așa-zisul drum al lui Napoleon, tăind astfel de-a dreptul drumul spre Nisa. La prânz, ne oprim în plin câmp, la un mic popas pentru masă. Era un loc special amenajat cu largi vederi în toate direcțiile și cu Alpii înzăpeziți într-o perspectivă mai îndepărtată... Am ajuns să calc pe urmele lui Napoleon, pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de a lua aminte la aceste realități ale unei bune stări pe deplin meritate! Coborâm și coborâm străbătând aproape 20 de tuneluri, cu aceleași livezi de măslini ori struguri din soiuri excelente și oprim la un popas pentru masa de prânz și eventuală odihnă - după caz. Aceleași aspecte de bun simț și de civilizație reală ne destind, ne odihnesc. Mi-a fost rușine să notez, dar am păstrat destul în memoria mea afectivă și caut să mă folosesc acum la o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la televizor cu Dan Voiculescu, în fața lui tot timpul, cred că-i garda lui de corp. Dar era un copil jos pălăria. Dimineață îi zic: "Zahario, îmbracă-te civil, du-te până în oraș, vezi care-i treaba!" A venit la prânz și mi-a zis: Dom'le, nu-i bine, lumea vorbește urât de armată. Că armata a intervenit, că omoară oameni". "Băi, băiete, băi, cum așa? Ceva nu-i în ordine". Îl trimit pe Gogan, pe șoferul meu: "Băi, ia
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
creat panică și că au scăpat din îmbulzeală fugind în scara unui bloc. M. M.: Ceva a fost provocat. S. B.: Deci, dumneavoastră până pe data de 21 decembrie ați ținut legătura doar cu Comandantul Diviziei. M. M.: Până pe 22 la prânz, numai cu Comandantul Diviziei. Atât. S. B.: Și după prânz, cu mai cine ați luat legătura? M. M.: La fel. S. B.: Ați fost în perioada aceea convocat la vreo întâlnire operativă? M. M.: Da. La una singură. Cred că
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
scara unui bloc. M. M.: Ceva a fost provocat. S. B.: Deci, dumneavoastră până pe data de 21 decembrie ați ținut legătura doar cu Comandantul Diviziei. M. M.: Până pe 22 la prânz, numai cu Comandantul Diviziei. Atât. S. B.: Și după prânz, cu mai cine ați luat legătura? M. M.: La fel. S. B.: Ați fost în perioada aceea convocat la vreo întâlnire operativă? M. M.: Da. La una singură. Cred că pe 21, la Divizie, pe Olteniței. S. B.: În Raport
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]