7,964 matches
-
un grad ridicat de profesionalizare încurajează intervenția militară, deoarece cu cât armata este alcătuită din mai mulți profesioniști, cu atât este mai îndepărtată de restul societății și, în consecință, tinde să dezvolte atitudini care sunt deopotrivă idiosincratice și simțite în profunzime de membrii săi. De aici importanța acordată serviciului militar obligatoriu de cei care doresc să lege forțele armate de națiune. Cei care aparțin unei armate de profesioniști vor avea puține ocazii să se întâlnească neoficial cu alte grupuri din societate
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
poate face o evaluare completă a caracterului și gradului adjudecării regulilor într-o anumită țară. * În prima secțiune a acestui capitol vom vedea care este gradul de independență a judecătorilor în lume; * În a doua secțiune vom avea în vedere profunzimea adjudecării regulilor și, în particular, problemele ridicate de existența curților constituționale; * În a treia secțiune vom analiza sfera de cuprindere a adjudecării regulilor și vom vedea în ce măsură pot fi contestate în instanță deciziile serviciilor publice. Adjudecarea regulilor și independența curților
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
se bazează societatea trebuie menținute de curțile de justiție, ci fiindcă aceste instanțe în sine sunt produsele societății, adesea ale părților ei mai conservatoare. Această tendință este tipic consolidată prin mecanismele de recrutare, în care cooptarea joacă un rol semnificativ. Profunzimea adjudecării regulilor Chiar dacă judecătorii sunt independenți, se poate ca ei să nu fie îndreptățiți să intervină în profunzime în procesul de aplicare a regulilor, ca să nu mai vorbim de elaborarea lor, deoarece ei ar putea fi împiedicați să pună la
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
adesea ale părților ei mai conservatoare. Această tendință este tipic consolidată prin mecanismele de recrutare, în care cooptarea joacă un rol semnificativ. Profunzimea adjudecării regulilor Chiar dacă judecătorii sunt independenți, se poate ca ei să nu fie îndreptățiți să intervină în profunzime în procesul de aplicare a regulilor, ca să nu mai vorbim de elaborarea lor, deoarece ei ar putea fi împiedicați să pună la îndoială validitatea regulilor care se aplică. Sistemul legal se bazează pe o ierarhie de reguli. Aceasta înseamnă că
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
rang superior. Controlul de constituționalitate, un caz-test Supravegherea judiciară se realizează în cel mai înalt grad dacă regulile pot fi evaluate în temeiul constituționalității lor, din moment ce constituția este regula cea mai generală existentă într-un stat. Dar acest control în profunzime nu privește doar constituționalitatea deciziilor. Judecătorii pot fi implicați într-un proces similar la un nivel oarecum inferior, și anume, în a evalua dacă deciziile luate de guverne și de alte organe publice sunt legale cu alte cuvinte, dacă sunt
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
legalitate evaluate Curțile constituționale și cele administrative au încercat așadar să limiteze într-o anumită măsură sfera de cuprindere a intervenției lor în practică. În acest fel au evitat confruntarea repetată cu legislativele și guvernele. Rămâne totuși o diferență între profunzimea intervenției curților care dezbat constituționalitatea legilor sau legalitatea reglementărilor guvernamentale, și cea a curților care se mulțumesc doar cu verificarea îndeplinirii corecte a procedurilor. S-a observat adesea, de exemplu, în cazul curților britanice care adoptaseră o perspectivă restrictivă a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în care nu existaseră în trecut nici controlul de constituționalitate și nici cel de legalitate exercitat asupra administrației. Sfera de cuprindere a adjudecării regulilor O creștere treptată În timp ce teoria liberală se preocupa de independența curților și acorda o oarecare atenție profunzimii controlului în justiție, aceasta nu a făcut practic niciun efort de a extinde sfera de cuprindere a adjudecării regulilor. Aceasta în parte fiindcă teoria liberală cu privire la rolul justiției a apărut înainte de creșterea considerabilă a birocrațiilor, spre sfârșitul secolului al XIX
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
este analizată în perspectiva Marii Britanii de J.A.G. Griffith, The Politics of the Judiciary (1985). Rolul curților americane în politică este abordat în principal din perspectiva acțiunii curților supreme în domeniul controlului de constituționalitate. Această chestiune a fost analizată în profunzime. Printre numeroasele lucrări pe acest subiect, vezi H. McClosky, The American Supreme Court (1960), E.V. Rostow, The Sovereign Prerogative (1962) și cu precădere G. Schubert, Constitutional Politics (1960) și Judicial Decision-Making (1963). Pentru o prezentare a conceptului de drept adoptat
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
total lipsite de fiorul transcendenței sacre. Nu e nevoie de nicio altă tentativă de explicitare a tragismului emanat de această conștiință a însoțirii perpetue cu un alter demonic, ostil și funest. Pe acest fundal cât se poate de liric în profunzime, energumenul Constantin Acosmei a știut, în orice caz, să-și joace pe viață și pe moarte cartea plină de spectre și umbre ale funestului. S-ar putea ca, într-adevăr, orice ipotetic "va urma..." să apară, din punctul acesta de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
câte ceva/ deși hârtia se ceartă cu el...". Așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Marea amiază, în care poetul renunță la retorica emfatică și la imagistica barocă, ostoindu-și, în schimb, marile neliniști existențiale într-o poezie curată, dar de certe profunzimi: "Astăzi a venit iar/ după-amiaza când îmbătrânesc/ (nu am apucat să vă spun/ uneori, după-amiaza, îmbătrânesc)// ...// copiii din parc îmi amintesc de mine/ umbrele acelea cu gri de femeie/ îmi sfâșie ceva de neînțeles// la câteva clipe mai departe/ nopțile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ceea ce observă mai întâi este faptul că, la fel de mult ca și pictura sa, poezia lui Petru Aruștei datorează foarte mult unei vocații a tragicului, ce transformă practic aproape fiecare frază în mediul perfect de emergență al unui expresionism autentic, de profunzime. În deplină consonanță cu pânzele artistului grafic, textele sunt expresiile explozive, autosuficiente, ale agonicului, ale torturii de a muri și a se renaște, din nou și din nou, nu în proximitatea morții, ci chiar în ea, de a supraviețui cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
condiția (a se vedea, din acest punct de vedere, alterii textuali predilecți, precum insul cu o lingură de aluminiu sau cel cu haine de arlechin și buzunarele pline de pietre). În fiecare detaliere a acestei condiții transpare însă incongruența de profunzime a identității poetice cu alteritatea obiectuală și ontologică în care viețuiește și de care, nu de puține ori, este asediat. Sfârșește, prin urmare, a și-o converti într-o veritabilă poveste a maturizării (în sens biografic, dar și poetic), poveste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o primă vedere, discursurile sale îndrăgostite (și, în general, avalanșa de gesturi demodate pe care le practică), ea este totuși contrazisă de textul testimonial în care, pe de o parte, detectivul postulează un cod atitudinal menit să proiecteze ființa în profunzimi nebănuite; pe de altă parte, la un alt nivel al discursului, cititorului i se sugerează dacă nu un cod hermeneutic in nuce, măcar o pistă de lectură axată pe inocența sinonimă, și aici, cu anularea prejudecăților interpretative: "Trebuie să stai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
plantele știu să respire sau poate îngerii o lungă și delicioasă desfacere a mirării în Ether" (Fântâna lui Julien Ospitalierul). În punctul lui cel mai înalt, textul brumarian trăiește astfel într-un regim imaginar pe deplin superior calitativ, dobândind acea profunzime pe care o face posibilă doar asocierea descripției voluptuos-senzoriale ori a extazului contemplativ cu o conștiință melancolică pregnantă. Lunga și delicioasa desfacere a mirării în Ether... provine tocmai din înțelegerea precarității de fond a lumii, pe care în acest caz
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
declanșată pe străzi", fantoșele abandonate pe trotuar, Manechinele dar numai pentru a le reliefa contururi ori semnificații noi (așa cum se întâmplă, spre exemplu, cu Povestea micuțului Hans și Tânguirea micului Hans, Daniel: Pleoape închise) sau pentru a sugera continuitatea de profunzime a poeticii sale (printre Imaginile de pe strada Kanta întâlnim, bunăoară, un căutător de gunoaie "îmbrăcat la costum și cravată/ (toate luate de la Second Hand)/ cu ochelari fumurii". Tot nou este scenariul entropiei spre care converg sensurile celui mai lung poem
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
măcar pe jumătate, însemnele, hieroglifele poetice prin care se va potența acest corolar al neliniștilor ființei derivă atenția unui lector răbdător spre supoziția că, citit din această perspectivă, ultimul volum al poetei este un sensibil, complex tratat thanatologic de o profunzime cum greu se întâlnește în lirica actuală: floarea de amarylis, Pasărea-Moarte, capul "ca o meduză roșie" al lui Hipolit, Regina-Păianjen, măselarița, mătrăguna și mătasea broaștei, Vârcolacul anonim etc. tematizează aceeași obsesie a alunecării lente în vidul existențial. Nu puține dintre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale istoriilor de dragoste, ură și moarte binecunoscute; Iphigenia și Clitemnestra, Agamnenon și Oreste, Pygmalion sau Orfeu apar chiar ca emițători sau referenți ai unui discurs poetic inspirat din literatura și mitologia grecească. Iphigenia în contemplație tematizează, între altele, acea profunzime de esență a simplității aparente din discursul culturii antice, pe care autoarea își dorește parcă a-l fi moștenit aproape genetic: "N-am știut niciodată ce înseamnă să fii sărac./ Când s-au despicat stâncile, cu trosnet,/ eu m-am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
L-am dăruit// Am vrut să-mi rescriu manuscrisul/ dar nu-mi amintesc/ dacă l-am scris vreodată". I se vor adăuga o serie întreagă de poeme în care "pe șevalet somnolează uitate/ culorile", din moment ce autoarea preferă să asculte Chemarea profunzimilor: "Bolnave îmi sunt mâinile,/ sufocate/ de carnea flămândă a zilei/ de nesațiu de noapte// ...// Cu trufia puținătății îngenunchez/ la icoane/ și te chem iconarule/ Din lumea ta, vino!/ Învață-mă umilința/ și cum ai turnat în bronz/ icoane pentru "Clopotul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gândită și structurată, integral, ca un omagiu adus unui topos în speță, cel venețian -, caligrafiile delicate ale poetei au doar un pretext descriptiv. Venezia profundis nu apare, de altfel, atât ca un elogiu adus Veneției, fie ea și una a profunzimilor, cât ca un exercițiu al reflecției autodirijate. Sigur că Veneția pare prin excelență spațiul-receptacul al unei priviri dilatate de Alternative incitante (inclusiv de interpretare), dar alegerea urbei în care carnavalescul, măștile, teatralitatea devin chiar efigii obligatorii ține mai mult de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
călătoria mentală se desfășoară într-o Veneție astfel transfigurată, plină, în ordinea aparenței, de vestigii (ale istoricității și, desigur, ale culturalului atemporal, mereu viu), iar în ordinea esenței, de însemne ale unui altceva ce transcende orice delimitare spațială sau temporală. Profunzimea sugerată încă din titlu este prin urmare de un cu totul alt ordin: proclamându-se Regină în regatul secund ori accentuând Dualitatea viziunii proprii, nu doar a cosmosului urban -, poeta nu face altceva decât să insiste asupra convertirii discursului liric
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui, ci din cauza imposibilității de a-și transforma actul discursiv într-un act genetic epurat de orice semn al materialității, așadar într-o formă de sacralitate pură. O Parabolă din Fiul lui Eros și alte poezii dezvăluie același sens de profunzime al texturii erotice marca Horia Zilieru: "Un mare amant un fluture boem/ eu l-am adus la dreaptă judecată/ să-l răstignești și smirna lui curată/ din craniul cât clopotnița s-o bem.// Nu râde nu de zdrențele de foc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-o marile teme ale Complotului "iudeomasonic" este, din acest punct de vedere, un exemplu extrem de clar. Întrucît primele măsuri guvernamentale ale anticlericalismului republican au evidențiat și amplificat acțiunea generală de laicizare a societății, vechea Franță creștină se simte lovită în profunzimea credinței și devotamentului său, în esența tradiției sale spirituale și morale. Simultan, dezvoltarea urbană, progresul concentrării capitaliste, apariția unor noi forme de activitate și de producție vin să afecteze mai mult sau mai puțin, sau să bulverseze un anumit mod
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
oniric al mesajului mitologic, de acest flux neîncetat de imagini, de fantasme și de reprezentări simbolice. Fiecărei imagini, fiecărui semn, fiecărei expresii simbolice îi corespunde întotdeauna, potrivit lui Bachelard, ceea ce el numește "dubletul psihic"; o rezonanță armonică se face auzită în profunzimea, în intimitatea oului individual. În ceea ce privește tema Complotului, vor fi evocate astfel, fără riscul de a greși, acele spaime ale copilăriei și persistența lor în coșmarurile adultului: teama de locuri întunecoase, de pereți fără ieșire, de gropi întunecate din care nu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
apropiat, în care fiecare poate opera și poate încerca să se recunoască. El uimește, emoționează, captivează și subjugă, e capabil să exercite în jurul său un fel de fascinație senzuală, care conferă fiecărui gest, fiecărui cuvînt o rezonanță afectivă de mare profunzime. Pentru a-i merita stima, pentru a beneficia de prietenia, de bunăvoința sa nu există sacrificiu de care cei mai umili dintre membrii grupului să nu se simtă, să nu se dorească a fi capabili 37. E vorba deci de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
romanele Țăranii al lui Balzac și Pămîntul al lui Zola. În formularea sa ideologică, visul sătesc nu corespunde totuși întru totul imageriei obișnuite a eglogei cîmpenești, grației sale înflorite și gingășiei sale comandate. Mitul merge mai departe și mai în profunzime 51. Viziunea în jurul căreia el se structurează e aceea a unui trecut exemplar în care contactul direct cu pămîntul protejează omul de degradarea timpului, îl asociază marilor ritmuri ale naturii, îi asigură condițiile unei vieți "autentice", eliberată de orice stratagemă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]