8,125 matches
-
aprinde niciodată, urșii de pluș sunt orbi, păpușile au venele tăiate, iar într-o inimă de oaie zac mistere mai adânci decât într-una de pluș roșu. O întrebare și-un răspuns World’s Most Hated: Clasica întrebare cu insula pustie. Poți să iei cu tine doi oameni și un CD. Cineva te va însoți, altcineva va fi înjunghiat și ucis. Evident, ai cu tine și un CD player. Dave Correia: Haha! Probabil că l-aș lua cu mine pe Alex
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
pe Alex Pardee (http://alexpardee.com/Ă, pentru că e un tip fain și foarte amuzant. În plus, se uită la tâmpenia aia de serial, LOST, așa că s-ar putea să aibă câteva idei despre cum să supraviețuiești pe o insulă pustie... de exemplu, să omori urși polari sau să te lupți cu fantomele. Apoi, există o sumedenie de oameni pe care aș fi încântat să-i înjunghii și să-i ucid, dar dacă ar fi să aleg, aș zice Paris Hilton
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Hospes comesque corporis,/Quae nunc abibis in loca/Pallidula, rigida, nudula,/Nec, ut soles, dabis iocos...“. Și sfârșesc cu sfârșitul: „Suflet mic, suflet blând și călător, tovarăș al trupului meu care te-a găzdui, vei coborî pe meleagurile livide, aspre, pustii, unde nu vei mai fi jucăuș precum obișnuiai odinioară... Să încercăm să pătrundem în moarte cu ochii deschiși“. Și parcă văd totul mai împăcat, mai senin, într-o pulbere aurie, stinsă, cu aromă de bergamotă și mandarine verzi, de santal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
se punea la cale izbăvirea neamului, căci mai ales aceasta era preocuparea de căpetenie a maestrului: ce putem face pentru țara care trecea prin vâltoare cu capul la fund și pe care abia nădăjduiam să o scoatem leșinată pe malul pustiu de viitura apelor. De aici planuri de acțiuni mari și adânci. Partid al ordinei, ligă a dreptății, reviste, gazete și alte organe active care ca varga magilor căutau să trăznească și să tămăduiască în același timp, toate se amestecau, se
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
nu doar literatură. Primul citat este din poezia Plumb de toamnă a lui Bacovia, poetul preferat al lui Moshe: „Prin târgu-nvăluit de sărăcie,/ Am întâlnit un popă, un soldat.../ De-acum pe cărți voi adormi uitat/ Pierdut într-o provincie pustie.” Al doilea citat este un pasaj dintr-o colecție de schițe despre târgurile moldovenești, Ițic și lumea lui, de Victor Rusu (București, Hasefer, 1999): „Aici sau peste țări și mări, unde viața ne-a purtat să ne împlinim destinul, târgul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
dezvoltată, condiție și, totodată, efect al statornicei preocupări pentru științe. Vă veți întreba, presupun, de unde mi-a venit ideea definirii personalității lui M. Eminescu prin conștiință istorică și vocație metafizică? Vă amintesc faptul că în romanul de tinerețe, neterminat, Geniu Pustiu, apar două personaje simbolice: surorile de o angelică frumusețe, Sofia și Poesis, care, conform notelor marginale ale scriitorului, îl influențează decisiv pe tânărul Ioan, participant la luptele din Transilvania anului 1848 (Sofia = înțelepciune, în greaca veche; Poesis derivă din poein
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
scriu.” Eminescu însuși, într-o scrisoare expediată din Berlin în 1873, mărturisește că dorește să revină în țară, să „m-arunc iarăși în valurile vieții practice” (Ed. cit., vol. XVI, pag. 298). Este ușor de observat că eroul din Geniu pustiu este un alter-ego al scriitorului. În 1874 îi scria lui I. Al. Samurcaș despre „ocupațiunea mea, care-ntotdeauna va rămâne științifică și literară” (Ibid., pag. 53). Atenție! Intâi științifică, apoi literară. Lecturile din varii domenii 40 ale cunoașterii îl pregăteau
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
trebuie să-i contrapunem demnitatea în orice negociere, onorabilitatea în conlucrare și devotamentul față de binele general. Nu putem să nu observăm că există evoluții și conjuncturi mondiale de sub puterea 93 cărora nu te poți sustrage. Doar dacă te retragi în pustie și te hrănești cu ierburi și rădăcini! Aceasta este însă o „rezolvare” de excepție și numai la nivel de individ. Soluția rațională și corectă, la scară națională, este participarea responsabilă la treburile comunitare și globale. Și ar mai fi ceva
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dezvoltată, condiție și, totodată, efect al statornicei preocupări pentru științe. Vă veți întreba, presupun, de unde mi-a venit ideea definirii personalității lui M. Eminescu prin conștiință istorică și vocație metafizică? Vă amintesc faptul că în romanul de tinerețe, neterminat, Geniu Pustiu, apar două personaje simbolice: surorile de o angelică frumusețe, Sofia și Poesis, care, conform notelor marginale ale scriitorului, îl influențează decisiv pe tânărul Ioan, participant la luptele din Transilvania anului 1848 (Sofia = înțelepciune, în greaca veche; Poesis derivă din poein
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
scriu.” Eminescu însuși, într-o scrisoare expediată din Berlin în 1873, mărturisește că dorește să revină în țară, să „m-arunc iarăși în valurile vieții practice” (Ed. cit., vol. XVI, pag. 298). Este ușor de observat că eroul din Geniu pustiu este un alter-ego al scriitorului. În 1874 îi scria lui I. Al. Samurcaș despre „ocupațiunea mea, care-ntotdeauna va rămâne științifică și literară” (Ibid., pag. 53). Atenție! Intâi științifică, apoi literară. Lecturile din varii domenii 40 ale cunoașterii îl pregăteau
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
trebuie să-i contrapunem demnitatea în orice negociere, onorabilitatea în conlucrare și devotamentul față de binele general. Nu putem să nu observăm că există evoluții și conjuncturi mondiale de sub puterea 93 cărora nu te poți sustrage. Doar dacă te retragi în pustie și te hrănești cu ierburi și rădăcini! Aceasta este însă o „rezolvare” de excepție și numai la nivel de individ. Soluția rațională și corectă, la scară națională, este participarea responsabilă la treburile comunitare și globale. Și ar mai fi ceva
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
era amabil, serviabil, prietenos, simpatic. Era prietenul pe care ți l-ai fi dorit. Apoi au plecat și părinții, doamna ultima. Singurul Dănuț a mai rămas din familie; împreună cu soția sa, doamna Mariana, medic foarte bun. Când trec pe lângă casa pustie a familiei Gingolea mă încearcă o părere de rău, conștientă că generația lor a plecat. Aproape toată. Doamna Ana Boiciuc, recăsătorită cu domnul Petrică Drelciuc, a avut și ea amarul ei de dus. La începutul carierei era la Ostra împreună cu
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
de an s-or scurge-n șir Amintindu-le fața Vom fi și noi ca ei bătrâni Că-i trecătoare viața. Ca o podoabă le-a rămas Cununa de flori vie Durere’n suflet ne-a pătruns A lor inimă pustie. Mama Călătorule din drum Stai o vorbă ca să-ți spun Poate că în drumul tău Vei trece prin satul meu. La marginea satului Pe șoseaua dorului Este’o fântână cu roată Te oprește și bea apă ! Și este’o casă
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
-a-a... Zâna Florilor..." Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunica); * linia de dialog marcă a începutului replicii unei persoane/ unui personaj, a începutului vorbirii directe: "Bunico, e rău să nu ai copii? Firește că e rău. Casa omului fără copii e casă pustie." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunica); * două puncte marcă a anunțării vorbirii directe/ a unei enumerații/ a unei explicații/ a unei exemplificări etc.: "Bunicul îi împăcă, zicându-le: Pe din două." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunicul); "pronunță pe: n ca gn franțuzesc, t
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
boțul tău de caș!..." (Jean de La Fontaine, Corbul și vulpea) (e) " Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-și ieie ziua bună și binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci pornește ca de la o casă pustie și se duce tot înainte; și merge de-i pârâiau călcâile, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după ea, s-o ajungă și să-i ieie lada." (Ion Creangă, Fata babei și fata moșneagului) (f) "Semăna
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
vâna departe cale de șapte zile. El o luă pe fată pe cal dinaintea lui. Ea-i cuprinse gâtul cu brațele ei și-și ascunsese capul în sânul lui, pe când poalele lungi ale hainei ei albe atingeau din zbor nisipul pustiei. Mergeau așa de iute, încât i se părea că pustiul și valurile mării fug, iar ei stau pe loc. Și numai încet se auzea motanul mieunând din câte șapte capetele." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (h) "Ea lăsa fusul, râdea
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
El are o nevastă, / El are o nevastă, / Ura, drăguța mea, / El are o nevastă..." (i) " În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, în vremea veche trăia un împărat întunecat și gânditor ca miazănoaptea și avea o împărăteasă tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (j) " Inspectorul se așează, scoate carnetul și condeiul și ascultă
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a explozivului folosit, marca ceasului deșteptător, precum și caracteristicile percutorului care a declanșat explozia. Mă opresc aici, din motive lesne de înțeles. În zilele următoare, a fost stabilit și „filmul” producerii tragediei. În jurul orei 13, ca printr-o minune, piața era pustie. Doar un elev de zece ani a început să o traverseze, îndreptându-se spre casă. Ajungând în spatele grupului statuar și observând dispozitivul, și-a întrerupt drumul. A luat cutia, s-a așezat pe soclu și curios, desigur, a vrut să
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
să fie nevoie de mine mai târziu. I-am răspuns comandantului că lucrurile cred că s-au liniștit. Venind de la sediul Securității Municipiului București, unde îl anchetasem pe diplomat, trecusem prin Piața Universității și constatasem că aceasta era nu doar pustie, dar și deja curată, ultimele mașini ale salubrității spălând asfaltul. Șeful mi-a replicat cam așa, la fel de apatic: „Nici nu știi câți muncitori vin spre centru! De la I.M.G.B., „23 August”, din Militari...”. Eram prea obosit ca să înregistrez această informație, așa că
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
A doua zi, oarecum liniștit, m-am înapoiat la serviciu și am trecut prin birouri, pentru a-mi saluta colegii și a mă prezenta, conform normelor regulamentare, șefului nemijlocit. Dar, în mod ciudat, parterul clădirii, unde îmi aveam biroul, era pustiu! Nedumerit, am mers la punctul de acces în unitate, unde subofițerul de serviciu m-a lămurit, privindu-mă de parcă venisem din altă lume: „Cum, nu știți?! Ieri s-a dat alarma în unitate si toți ofițerii au plecat la Brașov
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
ianuarie, pe la ora 13, mă aflam pe peronul Gării de Nord, discutând cu un cunoscut întâlnit întâmplător și așteptând anunțarea plecării trenului. Mai erau cinci minute până la acel moment, când l-am observat pe unul din șoferii unității alergând pe culoarele aproape pustii ale trenului, într-un sens, apoi în celălalt. Nu m-a văzut și puteam foarte bine să mă prefac că nu l-am observat. Dar, destinul sau altceva a decis altfel... Și nu a fost prima oară când am trecut
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
Plouă și acolo, unde bubuie tunurile acelea mari și cenușii, sub un cer posomorât, 3 este expus la [indescifrabil] și sub mantaua lui militară, lungă, apa șiroiește nemilos. Mă uit pe fereastră. Berlinul se estompează sub ploaia înghețată. Bulevardul este pustiu, nici măcar trăsurile nu se văd. Cineva bate la ușa mea. Un groom de la hotel apare, spune lucruri pe care eu nu le înțeleg, îmi întinde o scrisoare pe care o iau. În spatele lui, prin ușa întredeschisă, zăresc un bărbat ud
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Am să te conduc acum la Wilhelmsturm, îmi spune el, pentru că de acolo e o vedere admirabilă care cuprinde toată câmpia ce înconjoară Berlinul și lacurile sale. Turnul, construit din cărămidă roșie, se înalță într-un loc foarte însorit, aproape pustiu; suflă un vânt rece destul de puternic. Văd intendenți care se agită, sunt probabil paznicii turnului, și am impresia că turiștii inoportuni care trec pe lângă noi, înclinându-se adânc, sunt obligați să coboare puțin cam repede. Domnișoara care vinde aici cărți
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ai putea merge foarte ușor pe jos. Giudeca. Pe un întuneric de-ți băgai mâinile în ochi am căutat o expoziție. Nu era atât de târziu, până în 20.00, când se închidea, dar am nimerit într-o zonă industrială și pustie, că ne-am angoasat puțin până am ajuns din nou în San Marco. Palazzo Grassi: expoziție de mare succes, Romanii și barbarii, cu în jur de 2.000 de obiecte din întreaga lume, inclusiv din România, reprezentative pentru Imperiul Roman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
acolo cu stomacul tremurând de cafele și de nervi. Nu mai avea nimeni chef să doarmă, i-am spus lui Oleg că n-aș rezista nici doi ani să am un asemenea tată, așa că ne-am dus pe o terasă pustie, undeva pe malul mării, am mai cerut o cafea și, după cinci minute de nod în gât, tot despre acest tată al lui am început să vorbim. Și tot cu... admirație. Uitase la următoarea întâlnire, tot incidentul. Ceea ce iarăși, era
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]