15,122 matches
-
așa cum era prevăzută în planul întocmit atent de el, doctorul Tomescu strângea în brațe trupul doamnei Luiza, mama lui Iustin, pentru a o liniști. Nu a fost chiar ușor. Biata femeie s-a abținut până aproape de plecare. Se ambiționase să reziste, să nu-și dea în vileag teama și grijile care o frământau. Momentul care a rupt echilibrul păstrat cu stoicism a fost cel în care l-a îmbrățișat pe Iustin, de rămas bun, la ușa apartamentului. Atunci a izbucnit în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
foarte puțin, printre gene. Ochii săi au sesizat lumina și, involuntar, s-au închis. A simțit o strângere de mână. „Este mâna ei. I-am păstrat atingerea intactă. Nicio femeie nu are mâna atât de fină! Iubita mea nu a rezistat. Este mai emoționată ca mine..., dar eu trebuie să fiu bărbat, să nu îi știrbesc prestigiul câștigat în mulți ani de muncă asiduă și cinstită”, gândi el în fracțiuni de secundă. Deschise din nou ambii ochi, la fel de încet și aproape
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cîinii și trecători incerți grăbiți să dispară după uși tăcute. îl rog pe cititor să mă ierte, nu vreau să dau mai multe detalii pentru localizarea geografică a acestui cartier întrucît Cafeneaua Timizilor este un loc fragil și n-ar rezista în fața unei invazii de turiști sau de curioși... reiau însă firul narațiunii mele. Cînd am trecut pragul acestei cafenele eram atît de obosit încît nu m-am uitat prea bine nici la numele firmei și nici la clienții din cafenea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ieși din nou pe străzi. Cît poate să dureze o farsă ? „în orice caz, dacă nu în seara aceasta, mîine precis.” a, nu, X este sigur că povestea se va termina chiar în seara aceasta. — Gîndește-te la copii, copiii nu rezistă mult în ascunzători. Lui X îi este din ce în ce mai foame. se ridică, se duce în bucătăria restaurantului, își prepară un sandvici cu șuncă. trece apoi în spatele tejghelei și-și umple un pahar cu bere. Lui X îi place numai berea draft
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ajuns practic să fiu fotografiat în fiecare zi, de cîteva ori pe zi, întrucît mama nu suporta ca timpul să șteargă niște momente considerate de ea extraordinare. în momentul cînd eram îmbrăcat frumos pentru a pleca la grădiniță mama nu rezista tentației de a înșfăca aparatul și de a-mi face o poză. Chiar dacă imaginea captată de ea nu urma să difere prea mult de cea din ziua precedent sau de cea, inevitabilă, a zilei de mîine. Pur și simplu mama
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
consacrată nu se pune problema unui ceva în plus, ci, într-un fel, suntem puși în fața unei sărăcii pe care trebuie să o îmbrățișăm și să o trăim zi de zi, pentru a deveni din ce în ce mai disponibili. De aceea, trebuie să rezistăm cu tenacitate în față ispitei «clericalizării», ținând cont, însă, că nu suntem nici laici. Poate că, pentru bărbați aceste lucruri sunt clare, însă nu trebuie să subevaluăm faptul că acest pericol le paște și pe femeile consacrate, care, uneori, par
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
e nevoie de mai mulți «copii», așa cum reiese din evanghelie, de mai puțini lei și, în special, de mai puține cămile, întrucât acestea riscă să se identifice cu greutățile pe care le poartă. Totodată ne va fi mai ușor să rezistăm tentației de a idealiza trecutul și de a ne întoarce la anumite forme și limbaje de acum nu doar desuete, ci și contraindicate pentru o mărturie adecvată. Trebuie să găsim, așadar, justul echilibru între ispita unui anonimat lipsit de responsabilitate
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
grupuri, locuri publice sau private pentru petrecerea timpului liber sau pentru ac(iuni colective, (ntreprinderi). Produsul final este o interpretare fondat( pe aceste diferite date. El face loc monografiilor, acelora care au fost consacrate (n anii '60 satelor care au rezistat transform(rilor datorate acceler(rîi exodului agricol. Acest procedeu de observa(ie (n.n.) se (nscrie (ntr-un anume timp, necesitînd petrecerea unei perioade mai lungi sau mai scurte (n mediul de cercetare. Nimic nu este mai deosebit de condi(iile de lucru
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
Felix e preadeparte de Universitate, și ar avea nevoie de o cameră mai bună, să-și primească colegii. Și eu mă duc greu la Conservator. Ai casa din strada Știrbey Vodă. Doar Felix plătește. Gâdilat de brațele Otiliei, moș Costache rezista moale, cu vocea lui răgușită. - Are să fie cam greu, pierd un venit... - Papa, te rog, hai să ne mutăm. Moș Costache spuse Aglaei noua hotărâre. De altfel, își făcuse socoteala că ar putea să închirieze casa din Antim mai scump
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pulsul. - Oarecare oboseală, decretă el, nesolicitat, evident,îngroșarea vaselor. Sunteți cam sanguin, cam rumen la față. Trebuie să vă feriți de accidente. Mâncare mai puțină. Doctorul se pregătea să continue examenul și în direcția nutriției, însă moș Costache începu să reziste. Își trăsese cămașa și se îmbrăca. - Ajunge, ajunge, n-am nevoie, mulțumesc, bombăni el. - Suntem grăbiți, domnule doctor, tăie scurt Pascalopol, ridicîndu-se, tocmai voiam să ieșim în oraș. La revedere. La revedere, domnule Stănică. - Circulația dumneavoastră e singura chestie care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o floare rară. (Felix privi pe moșier, aprobând, gata la devotamente.) Să fim preveniți, să nu-i facă lui moș Costache cine știe ce boroboață. Stănică ăsta e îndrăzneț, nerușinat, știe, ca orice avocat, toate șicanele. - Nu-mi vine să cred, mai rezistă conștiința Otiliei, cătanti Aglae ar fi în stare să ajungă până la mârșăvia asta, măcar de rușinea lumii, fiindcă, altfel, este într-adevăr lipsită de orice sentimentalisme. De ce ar da de bănuit? O cred mai ipocrită. - Dacă nu s-au gândit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i facă vreo aluzie oricât de puțin malițioasă asupra Olimpiei, și amintind mereu în chip cordial, în corespondență, și de ea. Poate că unele dintre rude ar fi consimțit în cele din urmă să-i calce în casă, dar Stănică rezista el însuși și nu invita, ceea ce pentru educația excesiv formalistică a familiei lui era decisiv. De fapt, lui Stănică îi era rușine să-și publice căsătoria și, oricât el însuși ar fi fost fără prejudecăți, sângele vorbea în el ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
caută, linte, ceapă, costiță râncedă, carne afumată (mai mult picioare, coaste și fălci), în care Marina găsi viermi mici, albi. Bătând cuie în tavanul odăii, el își atârnă alimentele, așteptând campania de lucru. În curând constată că ele n-ar rezista până la toamnă, și atunci costița, ceapa și celelalte apărură cu exagerată frecvență la masă. Otilia, de obicei, aproape nu mânca nimic și privea bucatele ca pe niște ciudate invenții nepotrivite omului (numai ciocolata îi plăcea), iar Felix începu să vină
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la cap? El n-are sânge, și vrei să-i mai iei! Asta-i dureros, domnule, lăsați omul în pace. Auzi, moș Costache, vrei să-ți lase sânge, să te doară? - Daa! răspunse limpede și văietător bătrânul. - Ei, asta-i, rezistă Stănică, lasă că știm noi mai bine ce-ți trebuie. Mai târziu, încolo. Apoi Stănică deveni nemulțumit de mîncare: - Frate, la așa vin, n-ajunge uscătura asta. Aș mânca cevapicant, ceva extraordinar, ce zici, mamă-soacră, mirosea a varză la dumneata
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
flacără mai mare, ca un foc stropit cu gaz. - Să-ți spun eu unde te duci după moarte, c-am fost cînddezgropa un mort să-l pună în loc de veci. Ia, niște oase acolo pline de pământ și părul, că părul rezistă. Moș Costache, înspăimîntat, își trecu mâna peste cap, dar, neîntîlnind nici un fir de păr, respiră ușurat, ca și când ar fi fost scăpat de moarte. Stănică nu stătu mult pe poziția de esprit fort și trecu la extrema opusă, când fu singur
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dintr-o omenie pe care o declara tuturor plin de emfază și de prefăcută îngrijorare pentru prestigiul bisericii. Sfinția-sa era un bărbat înalt, rotund, roșu la față, cu barbă mare, albă, răsfirată pe tot pieptul. Râdea din tot pântecele, rezista la cele mai grozave insinuații păgâne, parând cu glume prudente loviturile, ferindu-se de a se compromite. Părintele, asistat de dascăl, făcu sfeștanie, umplând casa de fum de tămâie și stropind pereții cu agheasmă. Popa Țuică scotea din când în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Bruță... Hep!... Dar nu putea să le taie? - Ce, moșule?... - Să le taie direct. Rafturile, rumegușul... Hârști, pânza de bomfaier. Harști, fierăstrăul!... Sau vărsa gaz de la lampă direct pe ele și le punea foc. - Nu, că nu se putea să reziști. Nimeni nu rezista... Zi-i drept, tu ți-ai tăia singur coaiele? - Nu crez. Nu... Sigur că nu. - Păi, asta-i politica pe care a mers și Omoroaica. Că nu ți le-ai tăia... și că nici noi nu ni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu putea să le taie? - Ce, moșule?... - Să le taie direct. Rafturile, rumegușul... Hârști, pânza de bomfaier. Harști, fierăstrăul!... Sau vărsa gaz de la lampă direct pe ele și le punea foc. - Nu, că nu se putea să reziști. Nimeni nu rezista... Zi-i drept, tu ți-ai tăia singur coaiele? - Nu crez. Nu... Sigur că nu. - Păi, asta-i politica pe care a mers și Omoroaica. Că nu ți le-ai tăia... și că nici noi nu ni le-am ciopârți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
noi de acolo, a angajat niște gudulani maramureșeni, oameni râioși la muncă, care-n două mișcări au desfundat străduțele, au fleorțăit ogrăzile, au șubrezit fundațiile și i-au înconjurat vrăjitoarei gospodăria cu trei seturi de tranșee... Cataroiul deșirat nu mai rezistă. 57 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Pe întortocheatul canal format din holuri și cămăruțe al etajului întîi, se strecura, nepierzîndu-ne o secundă, parcă teleghidată, șoapta lipicioasă a negriciosului. După ce el și deșiratul cotrobăiră după noi în boxa generatorului electric
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un cunoscător, ce se și afla, impresionat, mustăciosul. (De încîntare își supse și își perie și mustața). - Eu izbuteam să le fac să fumege așa numai după ce-am scăpat din pârnaie. Ori după ce mă incorporase militar. Și nu mai rezistam. Și mă hotăram să le fac un pustiu de bine. Și săream, către ele, gardul din unitate. Fermecătoarea își masa fruntea de roșcovană, zdrobind, ca pe niște insecte transparente, picăturile de sirop cu care fusese împroșcată. Revenindu-și, se înveli
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tablouri am în vedere o singură excepție. Cel mai prețios dintre ele (și nu doar în ordine sentimentală) se află deja transferat în țara dumitale de baștină... El îți va fi înmînat expres de către cel mai vaporos dintre curieri..." Patricia rezistă cu bine complimentului. 254 DANIEL BĂNULESCU Ultima parte a programului, "Ummagumma" avu disperarea concisă și pe jumătate disimulată, cerută de această bucată, înzestrare cu care îi subjugă pe toți. Începuseră să se obișnuiască cu stilul, ascultau transportați, călcătura sa aeriană
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de provincie, pentru a nu fi cu prea mare ușurință recunoscute de tovarășii cărora le-au fost destinate. Uite! Primele proslăvesc, într-adevăr, Ziua de Înființare a Partidului... 384 DANIEL BĂNULESCU Încotoșmănit în halul ăsta, era de prevăzut că va rezista îndeajuns în încercarea sa de-a deveni un poet, scos cu așternutul în bătaia vântului și, poate, a jgheaburilor ploii, până ce misterioasa stradă Perone va prinde să se deștepte în răcoarea umedă a dimineții și, descoperindu-l ca pe o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lovește pe cineva care tocmai trecea pe acolo, era un profesor. Lovitura recepționată nu putea să fie atât de puternică, dar profesorul l-a luat la bătaie! Îi trage cinci palme, crezând probabil că s-a ciocnit intenționat. Stani a rezistat și nu a căzut pe jos însă era surprins, nimeni nu a dat în el niciodată! Tatăl lui era destul de dur cu el și de o corectitudine dusă până la exces. Asta nu însemna că nu îi iubea. Când a fost
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Ascet. A scris-o intenționat cu cerneală roșie să îmbie colegii s-o citească. El era atât de ascet încât plângea de dorul unei fete care-i plăcea. Se pare că nu a fost pe gustul literaților, dar tot a rezistat o săptămână până a dispărut și a fost înlocuită cu alta, însă nu îl interesa să placă el emitea simboluri, ce știau ei?! Într-o zi, Mihaela a venit supărată la școală. Vasilică a observat și i-a spus lui
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nu îl întreabă cât a fost amenda, ce înseamnă valuta și mărfurile străine care se aflau la ei; era înfuriat pe profesori și avea de ce! Acuzau fără să știe cum a fost in realitate. Costică trecea prin aceleași necazuri însă rezista. În ultima zi de examen profesorii din comisie se uitau strâmb la el, l-au notat și șeful comisiei, decanul de la Institut vrea să facă un spirit de glumă și îi șoptește tare să audă toata sala: - Îmi faci și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]