11,011 matches
-
Nucet-Cozia, Cîmpulung-Dălgopol) și de posibilul reflex fonetic slav al unor toponime moștenite (Pathisus-Tisa, Dierna-Cerna, Berzovis-Bîrzava, Marisius- Mureș, Alutus-Olt). Interesant este că numele unei localități din Transilvania care amintește de Ladislau cel Sfînt (Szent Làszló) este păstrat de romîni în traducere slavă (Sfeti Vladis lav), adaptată fonetic și morfologic limbii romîne (Sîn-Vlădis lau > Săvlădisla > Săvădisla). Slavii au preluat și ei de la romîni, în teritoriile transdunărene, în care aceștia din urmă au fost asimilați, toponime cu formă romînească: Bučum, Bučumat, Cipitor (Ațipitor), Durmitor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de apelativele sl. rud sau lat. aurum nu a fost suficientă pentru a explica forma integrală a numelui. Un apelativ de origine turco-persană, abroud, ebroud („zambilă“) nu este atestat în limba romînă, iar planta nu abundă în zonă. Presupusa bază slavă *Obrad ar fi rămas în romînește neschimbată, iar în maghiară ar fi evoluat, potrivit legilor fonetice, la Abrad. Comparația cu Abruttus din Moesia Inferioară sau cu un ipotetic iranian *Aburud nu ține seama de faptul că în limba romînă grupul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Comparația cu Abruttus din Moesia Inferioară sau cu un ipotetic iranian *Aburud nu ține seama de faptul că în limba romînă grupul br devine ur (fabrum > faur). Derivarea maghiară cu -d (sufix local) a unui romînesc *Auru, ajuns, prin filieră slavă, *Abrud (ca în rom. gaura > ucr. gavora) și evoluat, în rostirea maghiară, la Abrud (ca în vlah > blach) impresionează prin virtuozitate, dar e greu de probat istoric și de susținut prin eventuale atestări intermediare. Pe versantul opus al muntelui există
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
monahi (Atea, Atia) din magh. barát, „prieten, monah“ (< sl. brat „frate“): Bratca, Brateiu, Brateș, Brăteni, Bărăteaz, Barati, Bărăție (unele pot avea la bază antroponimul romînesc Bratu), din apelativul sau antroponimul rom. frate, Frate, frecvent adaptat fonetic în maghiară sau în slavă (Frata, Frați, Fratele, Frățești, Frățeni, Fratoș tița etc.), din apelativul sau antroponimul romînesc călugăr, Călugăru (Călugări, Călugăreni, Călugărești, Călugăreasa, Călugăreasca, Movila Călugărească, Călugărei, Valea Călugărească etc.); din germ. Propst, „superiorul unei mănăstiri, adjunctul abatelui“ < lat. ecleziastic praepositus (Proștea Mică, Proștea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Homorod și care a fost atestat sub forma Valye Hamerade, pare a susține această ipoteză. Observația că sensul apelativului nu se potrivește cu descrierea cursului unei ape nu ni se pare pertinentă (în fond, am avea o sinonimie cu toponimele slave de tip Bîrza, chiar dacă într-un caz e un substantiv, iar în celălalt un adjectiv). Soluția contrapusă variantei anterioare avansează o temă sîrbească, Omar, omara, „pădure de conifere“ (întîlnită mai rar, e drept, și în Bulgaria și Macedonia, chiar ca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
s-ar fi adăugat un sufix slav (formație hibridă greu de acceptat). Ioan Pătruț, observînd că sufixul -otă, întîlnit astăzi numai în nume de familie ori supranume, dar care au funcționat, cu siguranță, înainte de aceasta și ca prenume, formează în slavă sau chiar în romînă, după model slav, nume doar de la antroponime anterioare (nu și de la apelative), consideră că un asemenea antroponim-bază ar putea fi Harn, Harnea, la rîndul său derivat, cu sufixul consonantic -nde la radicalul Har (prezent în Harea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
reconstituit astfel și au propus, în completare, acceptarea sensului „stăvilar“ pentru posibilul derivat *berlad. Soluția a fost însă respinsă de alții din cauza localizării hazardate a topicului denominat și a combinării unui radical regional nord-estic slav cu un sufix specific idiomurilor slave sud-vestice. Au fost propuse și alte variante etimologice, printre care unele cu totul neverosimile: un posibil apelativ cuman (reconstruit prin comparația cu araba) *bilad, „țară“, celticul burlatum (< burr/bor + latum/late, „mlaștină“), numele tribului celtic al britologilor, vechiul nume germanic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
În schimb, prin combinarea temei scr. brlaga, „mocirlă, mlăștinos“, cu sufixul colectiv scr. -ad, a rezultat *brlad, „loc mlăștinos“, care poate fi asociat toponimului Bîrlad, chiar dacă se află într-o zonă îndepărtată de slavii de sud, întrucît poate proveni din slava comună, care avea o răspîndire mai largă, sau poate cuprinde o variantă estică (-jadi) a sufixului sudic -ad, în care l din *birljadi a fost depalatalizat pe teren romînesc (la fel ca în ucr. bljudu > blid, ucr. kljućăr > clucer). Așadar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apropiere de nume. Familia toponimelor avînd la bază radicalul slav brl este extinsă, cuprinzînd, printre derivatele sale, un rîu Berlad în Podolia, foarte apropiat formal de hidronimul și oiconimul romînesc, și numele orașului Berlin, care este și el de origine slavă. Bîrsa Este numele unui pîrîu cu lungimea de 10 kilometri, afluent de stînga al Someșului, al unui rîu cu lungimea de 73 de kilometri, afluent de stînga al Oltului și a două sate din județele Arad, respectiv Sălaj. Afluenți ai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Viforel, iar zicala populară să te bihorești, să nu putrezești l-ar putea evoca pe Bihor, dar și pe vifori < vihori. Bistrița Este un toponim cu o familie foarte numeroasă în teritoriul romînesc. Această familie cuprinde, în primul rînd, forme slave sau romînești înrudite etimologic: optsprezece nume Bistra care desemnează nouă ape, două păduri, patru sate, două vîrfuri de munte, o rezervație forestieră și un culoar, situate în Ardeal, Banat și Maramureș. Aceste nume sunt formate în slavă de la apelativul v.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
primul rînd, forme slave sau romînești înrudite etimologic: optsprezece nume Bistra care desemnează nouă ape, două păduri, patru sate, două vîrfuri de munte, o rezervație forestieră și un culoar, situate în Ardeal, Banat și Maramureș. Aceste nume sunt formate în slavă de la apelativul v. sl. bistrŭ, „baltă, gîrlă limpede“. Un grup mai restrîns (cinci nume Bistreț, Bistrețu) desemnează un lac, trei sate și o luncă, în Oltenia. Baza este aceeași, v. sl. bistrŭ, dar i s-a adăugat un sufix -ici
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cinci nume Bistreț, Bistrețu) desemnează un lac, trei sate și o luncă, în Oltenia. Baza este aceeași, v. sl. bistrŭ, dar i s-a adăugat un sufix -ici (rostit -iți), care a evoluat, în varianta bulgărească, regăsită în majoritatea toponimelor slave din teritoriul romînesc, la -eț (Bistreț, Topleț etc.), -ăț (Topolovăț) sau, în varianta sîrbească, la -aț (Dolaț, Glogovaț). Grupul Bistrița cuprinde nouăsprezece nume, formate de la aceeași bază, cu sufixul v.sl. -ica (-ița) diminutival. Grupul Bistricioara numără șase nume (trei hidronime
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
multe nume de locuri romînești, se găsește și în Grecia, cu forme și reflexe fonetice asemănătoare celor romînești, constituind similitudini sugestive privind influența lingvistică a slavilor în cele două teritorii. Emil Petrovici consideră că toponimele, multe și importante, de origine slavă din teritoriile romînești puteau fi date de slavii care trăiau cu romînii sau chiar de către romîni care, înainte de a-i asimila pe slavi, au fost timp de cîteva generații bilingvi, fapt care a făcut să preia de la slavi sufixe și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
au fost timp de cîteva generații bilingvi, fapt care a făcut să preia de la slavi sufixe și să le atașeze unor teme romînești, formînd cu aceste sufixe împrumutate toponime, romînești de data aceasta. Romînii devin astfel „creatori de topo nime slave“, de fapt pseudoslave. Între aceste sufixe se află și sufixul -ița, care la romîni este accentuat (Craiovița, Cîmpinița, Sucevița, Ampoița, Bălșița, Șercăița, Vedița, Hobița, Brăilița, Vădăstrița etc.), pe cînd în formele slave accentul este pe rădăcină (ca în Bistrița, Oltenița
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
aceasta. Romînii devin astfel „creatori de topo nime slave“, de fapt pseudoslave. Între aceste sufixe se află și sufixul -ița, care la romîni este accentuat (Craiovița, Cîmpinița, Sucevița, Ampoița, Bălșița, Șercăița, Vedița, Hobița, Brăilița, Vădăstrița etc.), pe cînd în formele slave accentul este pe rădăcină (ca în Bistrița, Oltenița, Toplița, Ialomița, Dîmbovița, Ciulnița, Cervenița, Oravița etc.) Blahnița Este numele unui rîu, lung de 56 de kilometri, afluent de stînga al Dunării, și al altuia, lung de 53 de kilometri, afluent de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
județul Gorj, precum și toponimul Cîmpia Blahniței. Nicolae Drăganu și Iorgu Iordan consideră că Blahnița și Blașnița trebuie puse alături de Vlăhița, Vlașca, Vlăsceni, Voloșcani, Vlăsia etc., care sunt formate pe baza apelativului slav vlahŭ, „romîn, valah, păstor“ (cu variantele, în limbile slave moderne, vlah, voloh, volochy etc.). Variația v-b, înregistrată frecvent în istoria limbii romîne (veteranus > bătrîn, habere > avere etc.) este atestată și în cazul numelui etnic al romînilor, în varianta slavă. Documentele istorice, începînd cu secolul al XII-lea (inclusiv
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slav vlahŭ, „romîn, valah, păstor“ (cu variantele, în limbile slave moderne, vlah, voloh, volochy etc.). Variația v-b, înregistrată frecvent în istoria limbii romîne (veteranus > bătrîn, habere > avere etc.) este atestată și în cazul numelui etnic al romînilor, în varianta slavă. Documentele istorice, începînd cu secolul al XII-lea (inclusiv Anonymus, cel mai cunoscut document maghiar străvechi), consemnează alături de numele cu inițiala v și variante cu b la inițială (Blaha, Blasi, Blaci, Blachi, Blacci, Blachus). Adăugăm în sprijinul acestei păreri toponimele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
creat de slavi cu sufixul toponimic -ov, fie de la apelativul vlahŭ (h > s este obișnuit, a se vedea Vlăsia), fie de la un antroponim Vlas, ori apropiat de această formă și cu v transformat în b pe terenul altei limbi (în slavă transformarea nu e posibilă). Gheorghe Bolocan, găsind printre numeroasele variante atestate în documente (Blanița, Planicza, Blaniț, Blagnița, Blehnița, Bleknița, Planitia etc.) o Blatnița în județul Dolj (numai în secolele al XV-lea și al XVI-lea, după care nu mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pentru că se afla la gura unei trecători importante din munți). Iar castelul reprezenta, de fapt, un loc întărit unde puteau fi oprite, cel puțin pentru o vreme, trupele care ar fi trecut munții și ar fi atacat teritoriul apărat. Denumirea slavă Bran este dublată de toponimul Poarta, cum se numește unul dintre satele comunei Bran, și, poate, triplată de numele Predeluț (< predeal, „trecătoare“ + sufixul diminutival -uț) al unui alt sat component al comunei. Păstrarea și folosirea paralelă demonstrează că numele romînesc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
satele comunei Bran, și, poate, triplată de numele Predeluț (< predeal, „trecătoare“ + sufixul diminutival -uț) al unui alt sat component al comunei. Păstrarea și folosirea paralelă demonstrează că numele romînesc a fost tradus ca Bran, nefiind înțeles, iar predeluț, preluat din slavă (predeal), apoi romînizat și diminutivat, a devenit un termen specializat, care nu mai acoperea foarte clar sensul exprimat de Poartă. Oricum, Bran și Predeluț erau mai eficiente pentru deno minația topică, nefiind sau nemaifiind înțelese de populația romînească și ca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Predeal, „sinonimul“ lor Bran fiind, de fapt, un unicat toponimic. Suprapunerea toponimelor în mai multe straturi etnolingvistice este caracteristică acestei zone de graniță, locuită de populații de diverse origini. Astfel, un alt sat al comunei Bran se numește Sohodol (în slavă, „valea seacă“), denumire dublată de sașii din Rîșnovul apropiat prin Dürbach („pîrîul sec“). Singura limbă vorbită în zonă care cuprinde un apelativ (vale) care conține, în structura sa semantică, ambele sensuri („vale“ și „pîrîu“) este romîna, din care, logic, au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dublată de sașii din Rîșnovul apropiat prin Dürbach („pîrîul sec“). Singura limbă vorbită în zonă care cuprinde un apelativ (vale) care conține, în structura sa semantică, ambele sensuri („vale“ și „pîrîu“) este romîna, din care, logic, au tradus celelalte două: slava a preluat sensul de „vale“, iar germana pe cel de „pîrîu“. Termenul romînesc Valea Seacă poate fi presupus, dar nu s-a păstrat, pentru că funcționa mai puțin eficient ca individualizator, ca etichetă așadar, deoarece era înțeles și la nivel apelativ
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din: sl. brŏs < broșt, „roibă“ (plantă colorată în roșu); magh. boros -jő, „valea borcutului“ „valea borvizului“; brad (+ -iș) > brădis (+ -ăn) > brădișău (-ău > -ov) > Brădișov > (printr-o evoluție neexplicată) > Brașov; i.e. *bharos, *bhars-inom, „care se referă la orz“, prin filație fonetică slavă (cf. bg. brașino, scr. brașno, „făină“) got. barizeis, „la orz“; bulgaro-turc. borsuy, „apă limpede“. Cea mai verosimilă soluție este originea antroponimică a toponimului Brașov, iar dacă ea pare puțin surprinzătoare, vom adăuga alte cîteva toponime romînești formate de la nume de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
extinse ori mai restrînse poartă nume formate de la cuvinte referitoare la acoperirea vegetală: Moldova (o variantă etimologică), Țara Lăpușului (e. lopuș, „brustur“), Depresiunea Tîrnavelor (sl. trŭnŭ „arbore spinos“), Țara Almăjului (< magh. almás, „livadă cu meri“), Țara Făgăra șului (< fag). Formațiile slave care provin de la apelativul slav buc, formate de populația slavă, sau de autoritățile romînești, care au folosit mai multe secole limba slavă ca limbă de cancelarie, sunt numeroase în teritoriul romînesc: Bîcul, Bucul, Bucova, Bucovăț, Bucovel, Buceava, Bucecea, Buciștea, Bucerdea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la acoperirea vegetală: Moldova (o variantă etimologică), Țara Lăpușului (e. lopuș, „brustur“), Depresiunea Tîrnavelor (sl. trŭnŭ „arbore spinos“), Țara Almăjului (< magh. almás, „livadă cu meri“), Țara Făgăra șului (< fag). Formațiile slave care provin de la apelativul slav buc, formate de populația slavă, sau de autoritățile romînești, care au folosit mai multe secole limba slavă ca limbă de cancelarie, sunt numeroase în teritoriul romînesc: Bîcul, Bucul, Bucova, Bucovăț, Bucovel, Buceava, Bucecea, Buciștea, Bucerdea, Bucoșnița etc. În țările vecine există nume de locuri din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]