7,229 matches
-
că și a limuzinei 220 SE, denumite 220 SEb/C. Spre deosebire de seria anterioară, coupe-ul era bazat pe limuzină de lungime normală fiind, astfel, un coupe cu 4 locuri. Coupe-ul și limuzină aveau multe puncte în comun din punct de vedere stilistic, și totuși nu se putea folosi nici o piesă a limuzinei pentru variantele coupe și decapotabile. Pentru variantele coupe și decapotabile s-au fabricat de patru ori mai multe piese, în mod manual. Aceste modele erau ultimele modele fabricate de Mercedes-Benz
Mercedes-Benz W111 () [Corola-website/Science/324101_a_325430]
-
Chicago, în vara anului 2008. El era scris cu creion negru pe hârtie albastră și cuprindea 35 de pagini de text, plus alte trei pagini conținând modificări ale unor fraze sau chiar paragrafe întregi. Critica literară a identificat două axe stilistice ale prozei lui Mircea Eliade: una realistă ("Maitreyi", "Întoarcerea din rai", "Huliganii" etc.) și o alta fantastică („Domnișoara Christina”, „Șarpele”, „Secretul doctorului Honigberger” etc.). Ambele direcții literare ale lui Eliade se bazează pe ideea de experiență, substituind conceptului de originalitate
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
el a fost recompensat în 1981 cu Premiul Uniunii Scriitorilor și în 1982 cu Premiul Convenției Naționale de Science Fiction 1982. Aurel Cărășel consideră cartea „un volum de proză scurtă aflat la limita mainstreamului cu literatura SF, cumva în prelungirea stilistică a lui Vladimir Colin și Jorge Luis Borges [...] o ambițioasă tentativă de glosare eseistică, în trăirea unei adevărate aventuri a limbajului”. Criticul Cătălin Badea-Gheracostea este de părere că cenzura aplicată asupra primei ediții limitează direcțiile de lectură „sub cheile parabolei
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
mai reușită". Gold, pe de altă parte, sesizează că "nu există aici prea multe elemente care să nu fi fost explorate în alte călătorii temporale", dar este de acord că această carte "le precede probabil majoritatea celorlalte". Legat de aspectul stilistic, aprecierile sunt la fel de rezervate: "scrierea este decentă, dar nu excelentă și pare oarecum depășită". La rândul său, Rich Horton consideră finalul "de-a dreptul strălucitor", subliniind că "Brunner studiază implicațiile călătoriei temporale direct și sincer, ajungând la singura concluzie sensibilă
Timpuri nenumărate () [Corola-website/Science/324260_a_325589]
-
că ” Originea unor astfel monumente trebuie căutată în vremurile precreștine, apropieri putându-se face cu stâlpii totemici”. El distinge două grupe distincte ce pot fi delimitate atât în funcție de zona în care aceștia sunt prezenți, cât și din punct de vedere stilistic: "grupa din zona montană" și "grupa din zona de șes". Prima grupă, cea din zona montană se remarcă prin bogăția și varietatea elementelor ornamentale realizare cu ajutorul sculpturii și traforajului, mulți dintre stâlpii studiați purtând urme de pictură policromă, ceea ce, desigur
Stâlp funerar () [Corola-website/Science/326576_a_327905]
-
pe un deal în mijlocul satului Movile. Piatra de temelie a fost așezată la mijlocul secolului al XIII-lea. Din construcția romanică se mai păstrează doar turnul de vest și zidurile navei bisericii. Pe la 1500 biserica a fost fortificată, folosindu-se elemente stilistice ale goticului târziu. Ansamblul a fost înconjurat de două ziduri de fortificație, prevăzute cu turnuri de apărare. În secolul al XIX-lea, sub presiunea comunității care se dezvoltase mult, spațiul interior al bisericii a trebuit extins prin adăugarea unei tribune
Biserica fortificată din Movile () [Corola-website/Science/326590_a_327919]
-
exista restricția ca ultimele etaje să fie prevăzute cu fațadele retrase, față de cele ale etajelor inferioare. În mod evident consecința aceastei proceduri a fost adoptarea mansardei din partea mai multor proiectanți. În anii '70 și '80 constructorii erau interesați de elementele stilistice ale arhitecturii postmoderniste și au adaptat podurile clădirilor pentru noi locuințe în mai multe zone ale Statelor Unite. Aspectul exterior al mansardelor a fost adoptat și pentru realizarea fațadelor a mai multor edificii comerciale. În acel caz nu mai erau mansarde
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
este prelungită spre vest și se construiește turnul clopotniță. Nivelul fortificat de deasupra sălii este demolat. În cor se păstrează strane gotice datate 1526, cu detalii caracteristice atelierului lui Johannes Reichmut din Sighișoara. Altarul și orga din cor au elemente stilistice clasiciste. Altarul ridicat în 1815 este opera sculptorului Michael Wolf din Sighișoara și a fost pictat în 1835 de Josef Lob din Viena. În secolul al XV-lea, biserica este înconjurată de o incintă pe plan aproximativ pătrat, iar zidul
Biserica fortificată din Dacia () [Corola-website/Science/326614_a_327943]
-
într-un document din 1359, proces de judecată asupra unor defrișări de pădure din vecinătatea satului Bazna, pe care locuitorii din Velț l-au pierdut: Biserica sală a fost construită în jurul anului 1400, stilul său aparținând din punct de vedere stilistic de goticul târziu. Închis spre partea de est, corul său generos este separat printr-un arc triumfal neobișnuit de înalt, de sală, el fiind iluminat prin intermediul a trei ferestre încheiate cândva în arc frânt. Pe peretele nordic nu există ferestre
Biserica fortificată din Velț () [Corola-website/Science/326678_a_328007]
-
Ioan ot Deva și Nicolae zugrav ot Pitești. Anii Domnului 1765 Octomvrie întăia zi.” Decorul mural este alcătuit din două părți distincte, anume fresca naosului și cea a pronaosului, fiecare dintre acestea purtând pecetea distinctă a personalității artistice a autorului. Stilistic, execuțiile sunt asemănătoare, cu toate că nartexul are tratare mai liberă, explicabilă prin tematica abordată. Pe baza regionalismelor prezente în inscripțiile care însoțesc tablourile iconografice, s-a stabilit că pereții pronaosului au fost împodobiți de zugravul Ioan din Deva, celuilalt pictor, Nicolae
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
comentarii. "Time Out" a descris filmul ca fiind "în esență, o comedie romantică cu un truc strașnic". Regizoarea de film Agnieszka Holland consideră că filmul este o copie a filmului polonez "Blind Chance" (1981) cu toate "adâncurile filosofice și subtilitățile stilistice".
Dincolo de uși () [Corola-website/Science/326785_a_328114]
-
Noul Testament. În partea superioară sunt scenele din Vechiul Testament, viața domnului Isus Hristos precum și o multime de reprezentări de sfinți martiri și imagini din Adormirea Maicii Domnului. Fresce similare se mai întâlnesc și în bisericile din Homorod, Mugeni, Drăușeni, iar multe asemănări stilistice se regăsesc și în picturile din Slovacia. Se speculează ideea că Ioan Apafi ar fi donatorul acestor picturi. Spectaculoasele motive picturale ale stilului gotic internațional, au fost realizate în jurul anului 1400. Iconografia frescelor glorifică pe Fecioara Maria, careia îi este
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
au fost mărite. Tavanul a fost redus ca înălțime cu mai mult de un metru, are formă plată și maschează bolta. Portalul vestic a fost adăugat după terminarea corpului edificiului, acest lucru reieșind dintr-o analiză fină a caracteristilor sale stilistice. Lucrările de fortificare au început la sfârșitul secolului al XV-lea, moment în care au fost adăugate corului încă trei nivele din cărămidă. Soluția adoptată pentru susținerea caturilor superioare a fost construirea de contraforturi din cărămidă ce dau intuitiv impresia
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
cu acel prilej - alte șase au fost descoperite la exteriorul edificiului - aparținea cu siguranță unei persoane impicate în actul ctitoricesc. În privința decorației interioare și exterioare decapările efectuate în anii 1973 și 1979 au permis relevarea unor fragmente de pictură, încadrabile stilistic și cronologic în două etape de execuție distincte. Primei etape îi aparțin fragmentele murale descoperite în altar, încadrate cronologic între sfârșitul sec al XIV-lea și începutul celui următor. Diferit, scenele reproduse pe pereții interiori ai navei indică sfârșitul secolului
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
suferisem și fusesem fericit... Numai prin această lume prezentă mă puteam adresa posterității..." (319/III). Acest sentiment care este trăit de naratorul/autor explică într-un fel nu numai densitatea evenimențială și de trăiri a textului ci și natura sa stilistică, apelul la tehnici narative, care să faciliteze atît lectura cît și înțelegerea unui cititor mediu, de a cărui imagine probabil romancierul a ținut seama și a cărui atenție și acord a dorit să le capteze, să le mențină. Succesul de
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
păstrându-și concretețea, chiar atunci când comentariile problematizante le înlănțuie, le storc semnificații. Detașat și participativ patetic, având curajul de a apela la locuri comune și situații tipice, pe care le valorifică superior prin contextualizare, anticalofil și total imun la barochismul stilistic invadator, Marin Preda pare deținătorul, păstrătorul și vatorifieatorul uneia din cele mai bogate experiențe existențiale și capacități ficționale dintre prozatorii miaituri de lazd, acționând pe filiera realismului clasic. Fără îndoială, Marin Preda a deschis prin Moromeții II (1967) sau a
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
de morfinomani. Stanica este și el un produs al societății capitaliste, încadrându-se în seria tipologică reprezentată de Dinu Păturică, Tănase Scatiu, Gore Pirgu și Iancu Urmatecu, eroul romanului lui Ion Marin Sadoveanu. În zugrăvirea tipului, Călinescu folosește o diversitate stilistică care-l transformă în "o figura extraordinara", cum observă criticul Ovid S. Crohmalniceanu, care adaugă: "volubilitatea personajului are atâta intensitate vitală, încît ridică arta de a trivializa orice lucru și de a-l umfla fantastic la o adevarată perfecțiune. În
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
exprimării „autentice” a femeilor, a unei scriituri autentice (Woolf, 1989; Mills 1995). Dacă femeile au în cele din urmă acces la discursul public, îndeosebi la literatură și cultură, atunci se pune problema acceptării normelor tradiționale strict masculine cu privire la teme, modalități stilistice. Unele feministe au propus găsirea unor moduri de a scrie care să recunoască și să încerece să exprimne „diferența” femeilor. Aceasta nu înseamnă că ele vor scrie despre lucruri diferite, sau vor refacă în totalitate un stil literar, sau chiar
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
să-și ajute protejatul să găsească drumul înapoi spre zeul său. Thomas M. Wagner de la SF Reviews consideră că romanului "îi lipsește substanța intelectuală a cărții precedente, simțul ei moral al consecințelor. În timp ce "Blestemul" a căpătat o identitate literară și stilistică diferită de populara sagă Miles Vorkosigan a lui Bujold, "Paladinul" pare a fi o carte Miles într-un cadru fantasy." Cu toate acestea el admiră "sfidarea stilului convențional al continuărilor", prin faptul că Bujold nu merge mai departe cu relatarea
Paladinul sufletelor () [Corola-website/Science/325300_a_326629]
-
din Grădina Ghetsimani”, „Răstignirea”, „Coborârea de pe Cruce” și „Învierea”. Amintind de frescele de la Crișcior, dar mult mai colorate, picturile de la Ribița au o distribuție simplă și clară, compozițiile desfășurându-se pe un fundal cromatic egal, lipsit de elemente peisagistice. Similitudinile stilistice atestă prezența aceluiași zugrav român de la Crișcior, crescut și format în ambianța culturală bizantino-gotică din Transilvania. Din punct de vedere confesional, biserica din Ribița a avut o traiectorie similară celei din Crișcior. În pofida reprezentării iconografice a celor trei sfinți maghiari
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
368 de versuri, și "Vită Mathildis" sau "Acta Comitissae Mathildis", principala biografie a contesei Matilda de Toscana, căreia i-a fost confesor personal. Opera a fost redactată cu puțin înainte de 1115. Cu toate că stilul lui Donizone mai degrabă lipsit de virtuți stilistice, lucrarea este reținută drept principala sursă primară pentru viața Matildei de Canossa.
Donizone de Canossa () [Corola-website/Science/324695_a_326024]
-
ideologizarea). Neutralitatea surselor ca și a documentării impune prezervarea surselor, verificabilitatea lor publică, apelul la practici de documentare care să nu mutileze într-un fel sau altul realitatea. Din perspectiva redactării materialului, adevărul ar însemna: Importante sunt conținutul și registrul stilistic în care sunt prezentate. În privința conținutului, este de reținut: Câteva reguli stilistice de respectare a verosimilității: Demersul media, ce implică intervenția editorilor, ar fi combinația dintre demersul editorial și demersul comercial al unei organizații media. În mod normal, în țările
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
publică, apelul la practici de documentare care să nu mutileze într-un fel sau altul realitatea. Din perspectiva redactării materialului, adevărul ar însemna: Importante sunt conținutul și registrul stilistic în care sunt prezentate. În privința conținutului, este de reținut: Câteva reguli stilistice de respectare a verosimilității: Demersul media, ce implică intervenția editorilor, ar fi combinația dintre demersul editorial și demersul comercial al unei organizații media. În mod normal, în țările cu presă puternică, din punct de vedere administrativ, patronatul este separat de
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
același an s-a înființat o societate cu numele de „Uniunea pentru finalizarea Catedralei Sfântul Vitus din Praga”, al cărei scop a fost să repare, să finalizeze și să elimine „tot ce-i mutilat și potrivnic din punct de vedere stilistic”. Josef Kranner a coordonat cea mai mare parte a lucrărilor de reparații din 1861 până în 1866, înlăturând decorațiile baroce considerate inutile și refăcând aspectul interior. În 1870 s-a pus fundația noii nave și în 1873, după moartea lui Kranner
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că filmul "Castelul din Carpați" este un film "„deși neunitar stilistic - oscilând între un «film istoric» și o «ficțiune romantică» -, conține pagini cinematografice de atmosferă, străbătute, vizual și auditiv (cu contribuția operatorului Valentin Ducaru și a compozitorului Lucian Mețianu), de un insinuant «mister sentimental», accentuat de principalii interpreți (balerina Maria Bănică
Castelul din Carpați (film din 1981) () [Corola-website/Science/326090_a_327419]