7,303 matches
-
registrele genealogice, asumându-ne erorile de care aminteam și desemnând această acțiune cu termenul cel mai potrivit pentru nivelul actual de cunoștințe, acela de istorie sau analiză genetică. Prin analiza genetică a unei populații, respectiv prin punerea în evidență a strămoșilor importanți și determinarea gradului de asemănare a reproducătorilor cu aceștia, se obțin informații extrem de prețioase vis-a-vis de metodica de ameliorare aplicată și consecințele acesteia (Drăgănescu, 1970). Analiza genetică este o metodă cantitativă exactă de punere în evidență, la nivelul populației
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
Šaddai fiind incert. Arată că unii au propus traducerea „Dumnezeul din munte”, după akkadianul șadó, insă autorului notei i se pare mai verosimil sensul de „Dumnezeul din câmpie”, de la ebraicul œadhQh, fiind vorba probabil de un nume divin adus de strămoși din Mesopotamia 181. N-ar fi exclus că traducerea cu „Atotputernicul” în Vulgata și în majoritatea versiunilor după ebraica să fi fost sugerată de prezență rădăcinii ŠDD: verbul š":a: are ca sens principal „a trata cu violența, a nimici
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a trebuit să o plătească prin moartea unui membru al propriei comunități. Confruntați cu spectrul autodistrugerii comunității lor, cei din Igamba au anunțat solemn că Încetează cultivarea pământurilor din Ibala, iar cei doi lideri au organizat o ceremonie În onoarea strămoșului lor comun pentru a confirma această Împăcare (A. Harwood, 1995, p. 76). Vrăjitoria apare ca un liant Între evenimente disparate: ea le asociază În lanțuri de tip cauză-efect, care fac obiectul a numeroase discuții intrași intercomunitare, a unor interpretări diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vindecarea pacientului poate Începe. Astfel, credințele despre boală sunt intim legate de valorile sociale sau etice. ș...ț În aceste cazuri, confesiunea păcatelor este o etapă preliminară În procesul de Însănătoșire și, În astfel de sisteme, ființele divine sau spiritele strămoșilor sunt invocate și sunt prezente În timpul procedurilor de vindecare. Conform celei de-a doua concepții, răul și boala sunt cauzate de o acțiune răuvoitoare a unor indivizi, de obicei vrăjitori. Ființele divine nu intervin și numai oamenii pot să contracareze
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
etnografică pentru a-și justifica aserțiunile, ideile sale „nu pot aduce decât o contribuție imaginară” (M. Harris, 1974, p. 253; vezi sinteza bibliografiei pe această temă În J.M. Atkinson, 1992). După P. Johnson (2003, p. 349), neoșamanii se deosebesc de strămoșii lor prin Însăși dependența lor de universul modernității: ei sunt preocupați mai mult de „eul” personal și de aportul experiențelor abisale În conturarea identității individuale. De aceea, ei pun accentul pe libertatea indivizilor, pe dreptul lor de a alege orice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pp. 194-200). Beneficiarul sacrificiului este, pe un prim palier de semnificații, o anumită divinitate: pentru ea este efectuat ritualul și ea primește, integral sau parțial, bunul sacrificat. Sacrificiile pot fi adresate divinității supreme, unei alte divinități din panteonul respectiv, spiritului strămoșilor sau unor figuri demonice. Pe un al doilea palier, cel care execută sau care comandă sacrificiul devine, și el, beneficiarul acestuia: el este consacrat prin ritual și Își asigură astfel sprijinul divinității. Pe un al treilea palier, Întreaga comunitate este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pp. 83-84) „omorârea darului” se explică prin aplicarea unor serii de analogii simbolice: sufletele celor morți trec din lumea normală În lumea de dincolo, a zeilor, prin mai multe spații liminale, de tranziție. În urma acestei treceri, ele devin nemuritoare, devin strămoșii protectori. Dacă vrem să transmitem ceva către această lume, „darul” trebuie să urmeze un traseu analog: „de aceea trebuie mai Întâi să omorâm darul, astfel Încât esența lui metafizică să se separe de corpul material, iar apoi trebuie să transferăm această
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și În felul acesta au pus capăt hoardei paterne. Coalizați, ei s-au Încumetat să facă ceea ce individual nu ar fi putut face. ș...ț Că și-au mâncat tatăl, lucrul e de la sine Înțeles În cazul unor sălbatici canibali. Strămoșul tiranic era cu siguranță modelul pizmuit și temut al fiecăruia din această asociație fraternă. Prin actul consumării corpului tatălui, ei realizau identificarea cu el, Însușindu-și fiecare o parte din puterea sa. Prânzul totemic, care, probabil, este prima sărbătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care permite instituirea culturii (sumă de reguli, interdicții și prescripții nebiologice) și metafora care exprimă și actualizează această conversie (vezi pe larg discuțiile din volumul colectiv Violent Origins, editat de R.G. Hamerton-Kelly, 1987). Walter Burkert pornește de la observația că, spre deosebire de strămoșii săi (primatele), omul este carnivor și vânător. Aceasta presupune că oamenii primitivi trebuiau să construiască arme ca să suplinească lipsa unor colți sau gheare ucigătoare și trebuiau să se organizeze pentru a putea suplini lipsa de forță a fiecărui individ În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mlaștini, deșert etc.); b) interdicții privind consumarea anumitor animale sau plante, utilizarea uneltelor și armelor obișnuite, comunicarea cu ceilalți tineri, contacte sexuale etc.; c) schimbarea aspectului prin vopsire, măști, deghizări (În sensul identificării cu figuri considerate sacre, precum animalele-totem, sufletele strămoșilor, anumite divinități, eroii fondatori etc.); d) supunerea față de un „maestru”, deseori identificat simbolic cu o anume divinitate; e) transmiterea unor cunoștiințe considerate taine constitutive, „secrete” care marchează diferența dintre statutul anterior și noua ipostază socială: aceste cunoștințe au un caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
descoperă anumite secrete mistice, se rupe de inocența copilăriei și beneficiază de o schimbare simbolică de statut; d) jocul opozițiilor: aceste rituri aduc În scenă numeroase perechi de opoziții: copil (adică ființă umană neîmplinită) - femeie matură, bărbat - femeie, trecut - viitor, strămoși - descendenți, lumea de aici - lumea de dincolo. Jocul acestor opoziții este mai important decât În inițierile masculine, deoarece, În societățile simple, femeia nu beneficia de un statut egal sau la fel de important cu cel al bărbatului. În consecință, inițierea ei nu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
hieros gamos care a dus la instaurarea ordinii cosmice, a fertilității și bogăției. d) Riturile de bucurie Închid ciclul ceremonial, de obicei printr-un ospăț comun. Un asemenea festin presupune prezența, alături de membrii colectivității umane, a figurilor divine, fie ele strămoși, duhuri benefice, divinități complexe. Din altă perspectivă, analizând diferitele activități ritualice asociate În cultura populară română unor asemenea schimbări calendaristice, I. Ghinoiu (1988) identifică mai multe familii de rituri: a) sacrificarea unui animal: porcul În ceremoniile calendaristice de iarnă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și ologeală (6 zile), lovituri (5 zile), șerpi (4 zile), strigoi (3 zile) etc. În sfârșit, a treia mare familie de rituri este dată de ofrande: acestea vizează relația cu lumea celor dispăruți, liniștirea sufletelor plecate și asigurarea protecției duhurilor strămoșilor. Spre exemplu, Într-o sărbătoare calendaristică precum Sfânta Maria Mare (15 august) se Împart la biserică fructe și alimente și se țin praznice pentru sufletul morților. Se caută o anume insectă (goanda de câini) care, ascunsă sub icoana Maicii Domnului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ostentativ: În timpul sărbătorii sunt pregătite și consumate cantități uriașe de alimente și băutură. Deseori, acestea pot include mâncăruri tradiționale, care se prepară numai cu ocazia unei anumite sărbători și al căror consum implică ideea unor forme de comunicare cu duhurile strămoșilor; g) dramatizări ritualice: În diversele spații consacrate sărbătorii au loc puneri În scenă (de obicei) ale narativelor mitice de Întemeiere. Prin aceste dramatizări, comunitatea retrăiește, cu o intensitate sporită, momentele sacre ale Începuturilor, faptele, suferințele, sacrificiile, miracolele și victoriile zeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În repartizarea femeilor În rândul bărbaților, pentru a disciplina competiția masculină din jurul lor, pentru a oficializa, pentru a socializa procrearea. Ele se disting de celelalte uniuni licite, atribuie copiilor care se nasc din ele statutul de moștenitori, adică le conferă strămoși, un nume, anumite drepturi. Căsătoria dă o bază relațiilor de rudenie, oferă o bază Întregii societăți. Ea reprezintă cheia de boltă a edificiului social (G. Duby, 1997, pp. 20-21). De aceea, adulterul nu reprezenta o problemă morală, ci una existențială
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
privilegiile legate de pozițiile sociale superioare: dreptul de a revendica bogății, servicii, femei, simboluri ale prestigiului. ș...ț Sub forma lui cea mai desăvârșită și cea mai sacralizată, nam este garantul legitimității, deoarece atestă faptul că puterea primită provine de la strămoșii regali și că va funcționa spre binele poporului mossi. (G. Balandier, 1998, pp. 126-127) Cele două exemple dezvăluie capacitatea riturilor și protocoalelor politice de a fagocita alte tipuri de rituri și de a le orienta În direcția creării și instituirii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
include unele elemente religioase, este În mod radical laic. El face apel la forme ceremoniale și semnificații simbolice asociate mai ales riturilor de trecere (bătălia electorală este prezentată ca o perioadă liminală, iar victoria În alegeri ca o consacrare), cultului strămoșilor (comemorările sanctifică persoane, acțiuni și locuri, considerate a avea puterea unor momente de Întemeiere, analoge creației mitice) și sărbătorilor (marile kermeze populare sunt acum asociate mai puțin vieții comunitare și mai mult evenimentelor politice - comemorări, Învestituri, vizite politice, inaugurări, victorii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu cât comemorarea nu este decât rareori limitată la recunoașterea unei greșeli și purificarea simbolică de o vinovăție individuală sau colectivă (Gettysburg, Katin, Auschwitz). În economia simbolică a comemorării, tot atât de importante sunt și riturile funerare și cele de cult al strămoșilor, ofrandele (lumânările aprinse sau coroanele de flori depuse la monumentele comemorative), de purificare (reculegerea la monumentul respectiv și punerea Între paranteze a conflictelor), de propițiere (evocarea trecutului glorios este utilizată pentru a afirma simbolic prelungirea acestuia Într-un viitor plin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tip cult al stămoșilor (Întemeietori), rituri Întemeiate pe aducerea de ofrande (directe prin coroanele de flori, indirecte prin „sacrificarea” timpului liber În favoarea unor activități productive) și prezentarea omagiilor (oamenii simpli care se reculeg, pionierii care „dau raportul” pentru a arăta strămoșului că Îi respectă și Îi continuă opera). De asemenea, numeroase activități rituale specifice riturilor În mișcare sunt acum activate: parada diferitelor categorii de oameni care vin dinspre „periferii” către centrul sacru și pelerinajul, organizat În grupuri sau inițiat individual, la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
luminii către oameni) devine sursa distrugerii universului. Pe acest fond religios s-au dezvoltat numeroase mituri milenariste: acestea vorbesc despre victoria asupra Răului și despre instaurarea unei lumi mai bune, deseori cu ajutorul sau prin conjuncția dintre cei vii și spiritele strămoșilor. Cel mai adesea, aceste constructe simbolice sunt activate de evenimente istorice: apropierea anului 1000 conform calendarului catolic creștin, pierderea teritoriilor istorice și Închiderea În rezervații a populațiilor din America de Nord (ghost dance - „dansul spiritelor”) sau sărăcia și sentimentul neputinței În fața exploatării
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din insulele Pacificului de Sud (cargo cult - „cultul Încărcăturilor”). Liderii spirituali ai acestor mișcări (Taio sau Wovoka pentru ghost dance, Tsek sau John Frumm pentru cargo cult) declarau că au trăit experiențe extatice, În urma cărora s-au Întâlnit cu spiritele strămoșilor și au primit revelația sfârșitului lumii, a soluțiilor de salvare a neamului lor și a mijloacelor rituale prin care acest proces poate fi controlat - prin transă În primul caz, prin practici magice și ofrande În al doilea (sinteze În K.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din basmul Harap-Alb este o urmă a tauroboliei din ritul mithraic. Romulus Vulcănescu (1986) va găsi „transimbolizări” ale canibalismului ritualic practicat În vechime pe aceste meleaguri În jocurile de priveghi și va vedea În „omu’ mare” din descântece omul sălbatic, strămoș al pelasgilor, În Făt-Frumos un „musaget” ca Orfeu (pentru că are un fluier vrăjit) și În ciobanul Dobrișan, erou de baladă, „o figură carismatică a ciobanului os de domn”, urmă a unor căpetenii mitice predacice. Toate aceste analogii facile și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
determinare a semnificațiilor mitologice (bazate pe analogii superficiale și pe asocieri hazardate). Autorul fixează 18 clase În care s-ar Îngloba figurile panteonului mitologic: divinități sincretice (Dumnezeu, Hristos, Sfântul Soare, Maica Domnului, Sântoader etc.), semizei (Zburătorul, Crăciun, Luceafărul, Trif Nebunul), strămoși arhetipali (Moșii, Uriașii, Novacii, Moș Adam, Tinerețe fără bătrânețe), personificări calendaristico-meteorologice (Paparuda, Sântilie, Baba Dochia, Zorilă), zâne bune (Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Iana Sânziana), zâne rele (Iele, Rusalii, Brehne, Piaza Rea), eroi arhetipali (Făt-Frumos, Agheran Viteazul, Aleodor-Împărat) personaje magice binevoitoare (Ageru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Încercare de redactare a unei mitologii române” (1985, p. 6). Cartea se vrea o reconstrucție a mitologiei predacice, protodacice, dacice, daco-romane precum și a mitologiei românești pe două axe: structura generativă (În care intră mitologia sorții, a morții, a moșilor și strămoșilor, haosul, teogonia, cosmogonia, antropogonia, etnogonia, nomogonia și erotogonia) și structura integrativă (În care include daimonologia, semideologia și deologia, fărmițată În Fârtatul și Nefârtatul, Cerul-tată, Soarele sfânt, Luna sfântă, Stelele logostele, Meteorologia mitică, Pământul-mumă, Toponimia mitică, Hidromitologia, Fitomitologia, Zoomitologia, Mitologia ocupațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și activând în anul următor ca judecător la Cahul (va fi însă destituit la scurt timp de prințul Nicolae Vogoride, pentru sprijinul declarat și activ față de ideile unioniste). Între timp, își schimbă numele din Tadeu în Bogdan Petriceicu, în amintirea strămoșului său, Ștefan Petriceicu, fost de trei ori domnitor al Moldovei (1672-1673, 1673-1674, și 1683-1684), partizan consecvent al unei politici antiotomane. Revenit la Iași, unde este numit la conducerea Bibliotecii Școalelor (în 1859) și apoi profesor de istorie, geografie și statistică
Bodan Petriceicu Hasdeu. Repere ale unei biografii ilustre by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83576_a_84901]